FOTO | Povestea buzoiencei Daniela Șontică, de la „Jurnalul Național“ la „Lumina“

Poetă, eseistă, jurnalistă, buzoianca Daniela Șontică, membră a Uniunii Scriitorilor din România și redactor la Ziarul Lumina a fost prezentă la Târgul de Carte „Gaudeamus” din Capitală cu volumul, apărut la Editura Basilica, a Patriarhiei Române, „30 de scriitori români în exil (1945- 1989)”. Cartea evocă 30 de scriitori români care au luat calea exilului în perioada comunistă, printre care Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca și alții. Autoarea discută în acest volum fenomenul literar din diaspora cu istorici și critici literari români.

Povestea cărții începe însă cu multă vreme în urmă când, după Revoluție, au început să se publice și în țară cărțile Monicăi Lovinescu, ale lui Virgil Ierunca, iar Danielei Șontică i s-a conturat ideea că aceștia nu sunt atât de valorizați, că poate nici nu sunt atât de cunoscuți pe cât ar trebui în România. Mai întâi a vorbit despre aceste personalități românești care au trăit în exil la Radio Trinitas, unde realizează o rubrică de trei ori pe săptămână, dimineața. De aici și până la ideea de a realiza o carte nu a mai fost decât un pas. Cum însă nu putea cuprinde toți scriitorii aflați în exil într-o singură carte, s-a oprit la 30 dintre ei. A mai adăugat apoi și nouă interviuri ca să completeze informațiile. Interviurile pe care le-a realizat cu personalități actuale despre scriitorii din exil „sunt special concepute pentru carte. Dacă dintre cele 30 de portrete au mai fost rostite la radio sau într-o anumită formă mai scurtă  au apărut în  Ziarul Lumina, interviurile sunt special concepute pentru carte, ca să formeze un întreg”, spune Daniela Șontică. Ea mărturisește că a accentuat în carte creștinătatea noastră de români, acolo unde este cazul, așa cum se întâmplă în capitolul despre Eugen Ionescu. „Sper să nu fie o exagerare, dar am găsit și la Eugen Simion și la alți critici ideea că el a fost un om religios, și, în ciuda răzvrătirii sale, era un spirit foarte religios. Ar mai fi spirite religioase printre ei, Vintilă Horia, care era extrem de credincios. Chiar și romanele și jurnalele lui spun asta. Au mai fost Paul Miron, Ioan Cușa, Constantin Virgil Gheorghiu, acesta din urmă fiind și preot”, explică Daniela Șontică.

Marin Ifrim: „Unde ai fost ascunsă până acum?”

Cartea despre personalitățile românești din exil a fost prezentată și  la Buzău, la Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, pentru că Daniela Șontică nu și-a uitat originile și nici faptul că primii pași care i-au deschis calea scrisului au fost aici, acasă. „În 1993 mi-am luat inima în dinți și un caiet cu cele mai bune poezii de până atunci și m-am dus la ziarul <Opinia>; avea sediul atunci pe Chiristigii. Mi-am zis, în mintea mea, <Mă duc să-l caut pe Corneliu Ștefan>, pentru că el era singurul scriitor pe care îl știam eu atunci. Nu l-am găsit. M-au îndrumat niște redactori pe la etajul I; mi-au zis: <Mergeți acolo, la Marin Ifrim. Este și el scriitor și jurnalist. Vedeți ce vă spune>. M-am dus la Marin Ifrim. Și i-am arătat caietul cu versuri. Mi-a zis: <Plimbă-te prin oraș vreo oră și vino apoi să vorbim>. Când m-am întors mi-a zis: <Unde ai fost ascunsă până acum? Mie îmi place cum scrii>. M-am bucurat, dar m-am și întristat: chiar așa, nu are nimic să-mi spună, nici că am greșit ceva? Mi-a oprit să-mi publice câteva poezii în pagina literară”, își amintește Daniela Șontică.

Apoi, Daniela s-a mutat în București, dar participarea sa la concursul organizat de Biblioteca Județeană și ideea regretatului director al acestei instituții, Alexandru Oproescu, de a o debuta în colecția bibliotecii,  susținută fiind și de regretatul scriitor Marin Ifrim, a fost de bun augur, ca o previziune a scriitorului și jurnalistului care avea să devină. „Lansarea cărții a fost la un 15 ianuarie, când era și Eminescu sărbătorit; a venit la Buzău Nicolae Țone, Aurelian Titu Dumitrescu, Bogdan O. Popescu, alături de care am debutat. Mă simțeam ca la școală când trebuia să spun lecția. Aveam emoții. Era acea bucurie și emoție că ajunsesem să am o carte. Mă uitam la cartea mea ca la un obiect prețios. Cartea e ca un copil. E o lucrare laborioasă. Fiecare om pune în ea o părticică din minte și din suflet. Ce are mai bun. Concepția deplină”, ne împărtășește din emoția de debut Daniela Șontică.  Debutul a însemnat prima sa carte de poezie.

Amintiri de la Cărătnăul de Jos

Dar acel „acasă” care i-a rămas în suflet îl împărtășește foarte bine cu cititorul în cartea care reunește articolele sale din Ziarul Lumina despre locurile natale. Este vorba despre cartea „Însemnări din pridvor”, care conține amintiri din copilăria sa de la Vintilă Vodă, și despre o mătușă a sa cu care mergea la acel bâlci numit „Pantelimonul”, de  Sfântul Pantelimon, la Sărulești. Depănând câteva amintiri din copilărie, scriitoarea ne destăinuie că, de fapt, satul său natal este Cărătnăul de Jos; acum este un sat îmbătrânit și, mărturisește scriitoarea, „lumea a tot plecat pe la oraș, prin alte țări, dar aparține de comuna Sărulești. Dar eu, ca toți oamenii de pe acea vale, m-am născut în Spitalul de la Vintilă Vodă. De aceea, pe certificatul meu de naștere este trecut Vintilă Vodă. Îmi este drag și Vintilă Vodă, pentru că acolo mergeam cu mama la biserica din sat, duminica. Mă lua cu ea,  și, dacă nu mergeam amândouă pe niște poteci, pe niște scurtături, prin fânul înflorit, treceam peste apă, peste Pecineaga”.

Jurnalismul i-a adus la fel de multă bucurie ca și cărțile pe care le-a  scris și le-a oferit cu drag cititorilor săi, fie că este vorba despre poezie, fie că este vorba despre proză sau teatru. Un moment memorabil pentru ea în calitate de jurnalist este întâlnirea cu Patriarhul Teoctist, cu puțină vreme înainte ca acesta să plece în veșnicie, în urmă cu 17 ani, pe vremea când lucra la ziarul Jurnalul Național. „I-am luat interviu Patriarhului Teoctist împreună cu Marius Tucă. A fost unul dintre puținele interviuri pe care acesta le-a dat. M-am ținut șase luni de capul părintelui Constantin Stoica, consilierul de presă de atunci, să mi se accepte  interviul. La puțină vreme  după interviu, Patriarhul Teoctist a și murit. În 2006 i-am luat interviu, în iulie, și în noiembrie 2007 a murit. Întâlnirea cu Patriarhul Teoctist a fost, într-adevăr, ceva extraordinar, și pentru că dădea rar interviuri, și pentru felul în care a vorbit și pentru cele șase luni în care m-am pregătit pentru acel interviu; am citit ca să pot surprinde ceva ce nu a fost spus”, își amintește Daniela Șontică. 

Interviul care a condus-o către… „Lumina”

De altfel, acest interviu a contat, ca de altfel și calitățile sale jurnalistice deosebite, atunci când a fost invitată să lucreze la Ziarul Lumina. „La <Lumina> am fost invitată de directorul de atunci, pentru că Ziarul <Lumina> s-a fondat la Iași, când actualul Patriarh era Mitropolitul Moldovei, în 2005. Când a devenit Patriarh, în 2007, toamna, a adus și ziarul și radioul Trinitas în Capitală. Le-a adus la București și le-a dat anvergură națională. Din locale au devenit ziare naționale. În 2010 m-a cooptat pentru a face parte din conducere; am fost redactor-șef. Eu aveam  și specializarea în Religie. Deși scriam pe edițiile speciale eram la curent și cu  partea religioasă”, își amintește Daniela Șontică momentul în care a făcut pasul către echipa ziarului „Lumina” de la Jurnalul Național, unde a lucrat cu Marius Tucă. La Jurnalul Național a fost secretar de redacție, dar acolo se numea „designer” și se ocupa de aranjarea în pagină, machetare, deși se lucra pe calculator. „Aveam grijă de tot procesul, de la predarea textului până la corectură și sus, la BT (n.r., bun de tipar) mergeam cu pagina la toată lumea  până la director, la Marius Tucă. A fost o perioadă foarte frumoasă și asta. Un an doi am fost designer și apoi am mers la Marius Tucă și l-am rugat să mă lase să fiu redactor, că eu vreau să scriu. M-a întrebat unde vreau să scriu: la Cultură sau la Sănătate. După o mică perioadă de Sănătate m-a repartizat într-o secție mai bună, unde se făceau edițiile de colecție. Erau o splendoare. Făceam un dosar de presă pe o anumită temă. Am scris despre Vlad Țepeș, prinți și prințese din România, despre patriarhi, îngeri, molime, oameni de cultură. Am stat la Jurnalul Național 7 ani. Acum sunt la Lumina de 13 ani. Pot să spun că Jurnalul Național a fost perioada cea mai efervescentă și nebună și frumoasă. Mergeam prin țară în caravane. Erau niște campanii de presă și descopeream totul la firul ierbii”, povestește Daniela.

Invitată în breasla scriitorilor la Brașov

De la prima poezie pe care a scris-o prin clasa a IV-a, moment în care și-a dorit ca într-o bună zi să scrie o carte și până în prezent, când este scriitor recunoscut, membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, este o cale lungă presărată cu numeroase volume. „La un moment dat, am fost la o manifestare la Brașov, la o întâlnire cu scriitori din Bulgaria, iar șeful filialei, Adrian Lesenciuc, mi-a propus să-mi depun dosarul la filiala Brașov pe care o conducea și o conduce. Și, dacă cineva mă invită, înseamnă că sunt dorită acolo”, mărturisește scriitoarea.

Pe scurt,  Daniela Șontică a fost secretar general de redacţie sau redactor în echipa redacțională la diverse publicaţii, între care Privirea şi Jurnalul Naţional; redactor-şef al Ziarului Lumina (2010-2015); realizatoare de emisiuni la Radio Trinitas din 2016 până în prezent. A iniţiat şi coordonat suplimentul lunar Lumina literară şi artistică al Ziarului Lumina (2014-2019). A fost cooptată în coordonarea Colocviilor de literatură religioasă ale Ziarului Lumina (2015, 2016, 2017). Este prezentă în antologii și în lucrări dedicate jurnalismului românesc, dar și în mai multe antologii poetice.

A debutat cu versuri în Convorbiri literare, în noiembrie 1989 și editorial cu volumul de versuri „Arlechini într-o pădure sălbatică”, Vinea, Bucureşti, 1995. A colaborat  cu poeme şi publicistică literară în Viața românească, Tomis, Ateneu, România literară, Arca, Luceafărul, Libris, Luceafărul de dimineață, Tiuk!, Bucureștiul literar și artistic, Cafeneaua literară, Lumina literară şi artistică, Caiete Silvane, Vatra, Convorbiri literare și a realizat scenariul radiofonic (docu-dramă) al piesei „Ziua cea Mare”, difuzat în premieră de Teatrul Național Radiofonic la Radio România Cultural în 2 decembrie 2018.

A alcătuit şi prefaţat antologiile: „Poeţii Crăciunului. Antologie tematică din poezia românească” şi „Familia creştină – icoană a iubirii lui Dumnezeu. Incursiune lirică” (Editura Basilica, 2020).

Din opera sa amintim, la capitolul poezie, volumele:„ Arlechini într-o pădure sălbatică” (1995); „Uitaţi-vă prin mine” (2007), „Iubita cu nume de profet” (2014), „Privilèges de femme de lune” (2015), iar la publicistică: „Însemnări din pridvor” (2013); „Oamenii Unirii” (2018); „Marin Mândrilă – povestea unei vieţi cu bune şi rele” (2019); „Chipuri din satul românesc” (2020); „30 de scriitori români din exil -1945-1989” (2022).

Activitatea sa a fost răsplătită cu numeroase premii și distincții dintre care amintim: Premiul special la Concursul naţional de Poezie „Vasile Voiculescu”, în 1993; Premiul I la Concursul naţional „Ion Vinea”, constând în publicarea volumului de debut la Editura Vinea, în 1995; Premiul pentru poezie al revistei Luceafărul pentru anul 2006; Premiul pentru poezie al Colocviilor George Coşbuc pentru volumul „Iubita cu nume de profet”, în 2014; Premiul de excelenţă în cultură din partea Consiliului Judeţean Buzău (2018); Premiul de excelenţă din partea Fundaţiei Culturale „Georgeta Şi Mircea Cancicov (2019) pentru cartea „Oamenii Unirii”; Premiul pentru Poezie al revistei Caligraf în 2020; Din partea Patriarhului României, pentru promovarea culturii creştine a primit următoarele distincţii: Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur” (2015), Diploma cu medalie „Justinian Patriarhul” (2017), Diplomă cu medalie în Anul omagial al satului românesc (2019),  Diplomă omagială cu medalie (2020), Ordinul patriarhal „Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul” (2021).

Pregătește o nouă carte de poezie

Și pentru că Daniela Șontică este în primul rând poet, următorul său proiect este o nouă carte de versuri. Ne mărturisește că face în momentul de față o selecție a versurilor pe care le-a scris de prin 2015 și până astăzi pentru că, spune ea mai în glumă-mai în serios, „am rămas în urmă cu poezia!”. Primul său  volum a fost de poezie, în 1995.

Se mai ocupă și cu pictura, dar încă nu a debutat cu vreo expoziție. Nu este timpul trecut, ea fiind absolventă a cursurilor de grafică-pictură ale Şcolii Populare de Artă din Buzău şi a şcolii de secretariat artistic de redacţie a Fundaţiei Athenaeum Bucureşti. Este licenţiată a Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti. Este membră a filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2017 şi membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România din 2022.