vineri, 16 aprilie 2021

FOTO | Povestea Ameliei Papazissu, singurul creator de artă populară din țară în tehnica țesutului în păr de capră

În urmă cu mai bine de un deceniu, Ministerul Culturii a inițiat programul „Tezaur uman viu”, pentru păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. De atunci și până în prezent,  peste 60 de români au primit din partea Ministerului Culturii titlul de „Tezaur uman viu”, fiindu-le recunoscută calitatea de persoane care dețin, la cel mai înalt nivel, deprinderile și tehnicile necesare pentru producerea anumitor aspecte de viață culturală a poporului român, fiind adevărate modele de viață pentru cei tineri, cărora le transmit moștenirea lumii rurale.

Printre aceștia se numără iconari, olari, cojocari, meșteri populari, rapsozi etc., oameni care au valorificat tradițiile și meșteșugurile românești și le-au transmis mai departe nealterate de modernitate, fiind adevărați apărători ai autenticității.

„Aceasta este zestrea României. Nu noi suntem tezaure, ci ceea ce lăsăm în urmă!”

Trei dintre cele 62 de persoane  „Tezaur uman viu”, care au făcut dovada caracterului excepțional al performării într-un domeniu și au demonstrat în timp că sunt capabile să transmită un anumit element de pa­trimoniu imaterial, contribuind astfel la asigurarea viabilității acestuia, sunt din județul Buzău. Este vorba despre  Amelia Papazissu, de la Vintilă Vodă, care s-a remarcat prin țesăturile în păr de capră și lână, Mircea Micu, un recunoscut constructor de instrumente muzicale, cimpoi și bucium, din Sărulești –  ambii  fiind distinși cu acest titlu în anul 2013 -, și Adela Petre, care a plecat dintre noi în 2019, în luna martie, un nume de referință în meșteșugul țesutului, cunoscută și în țară, dar și peste hotare, primul meșter popular din județ care a primit acest titlu, în 2012.

Acest titlu face parte dintr-un program internațional care se desfășoară în state precum Japonia, Franța, Republica Cehă, Ungaria.

Schimbările petrecute în ultimii zeci de ani în lumea satului fac cu atât mai importantă existența în comunități a unor persoane „tezaur uman viu”, cele care păstrează toate formele de exprimare, materiale și ­spi­rituale, a câștigurilor culturale transmise de-a lungul mai multor sute sau chiar mii de ani, îmbunătățite, asumate, înțelese, acceptate și practicate până astăzi. Din acest punct de vedere, povestea Ameliei Papazissu poate fi un exemplu a ceea ce încă avem și putem pierde. „Am reușit să facem artă din firul de păr de capră. Am fost trei persoane care am lucrat în păr de capră: doamna Adela Petre, Dumnezeu să o odihnească, nu mai este, doamna Banu de la Râmnicu Vâlcea, care nu mai lucrează de vreo zece ani pentru că este în vârstă și are probleme cu ochii, și cu mine; în rest nu a mai preluat nimeni tehnica țesutului în păr de capră”, spune Amelia Papazissu.

În prezent încă practică meșteșugul țesutului în păr de capră și lână, realizând produse tradiționale pentru expoziții, concursuri și târguri de meșteri și are anual câte 20 de învățăcei cărora le transmite din știința sa devenită reper de identitate locală și chiar națională. „Aceasta este zestrea României. Nu noi suntem tezaure, ci ceea ce lăsăm în urmă!  De multe ori creezi și opere de artă. Am  făcut lucrări de  tapiserie în păr de capră, pomul vieții stilizat”, spune Amelia Papazissu.

Recunoașterea aceasta a însemnat pentru Amelia Papazissu și asumarea unor res­ponsabilități  în ceea ce privește păstrarea și mersul mai departe a acestui tezaur. Creatoarea de artă populară a strâns mare parte din lucrările pe care le-a realizat în decursul timpului, realizând o colecție pe care intenționează să o doneze Centrului de Cultură și Artă Buzău. „Am o colecție bogată pe care, cu timpul,  parte o să o donez Centrului de Cultură și Artă, și o altă parte muzeelor din țară. Întreaga colecție este inclusă în patrimoniul UNESCO. Am în jur de 40 de costume tradi­ționale, 60 de ii, 60 de ștergare, 200-300 țesături în lână și în păr de capră”, povestește creatoarea de artă populară, care dorește să realizeze un catalog în care să cuprindă toate lucrările sale care poartă amprenta sa. „Vreau ca toate lucrările să fie incluse într-un catalog de modele, ca să rămână pentru cei care vor dori să ducă mai departe această artă. Sper să găsesc sponsori”, spune Amelia Papazissu.

Creatoarea de artă populară a salvat de la pieire mește­șugurile tradiționale de pe Valea Slănicului, printr-un stil propriu de abordare al lucrărilor. Ea este în prezent poate cel mai cunoscut creator popular din zona Buzăului și unul dintre posibilele branduri de țară pentru România, atunci când vorbim de artă populară. Trei dintre lucrările ei au ajuns în Coreea de Sud la o expoziție internațională. „Coreenii sunt cei care au inițiat proiectul <Tezaur uman viu>. Am trimis și eu trei lucrări în Coreea de Sud, prin ambasada noastră, pentru a reprezenta  România  într-o expoziție de o asemenea amploare”, povestește Amelia Papazissu.

Artă specifică de pe Valea Slănicului

Ea a pornit cu  o colecție de ștergare, apoi s-au adăugat ii, costume populare, țesături vechi. Prețiosul tezaur de țesături vechi, moștenite din bătrâni, se îmbogățește de la o zi la alta. Toate creațiile sale au motive geometrice îmbună­tățite, cu motive tradiționale de pe Valea Slănicului. „M-am documentat foarte mult și am încercat să fac numai țesături specifice Văii Slănicului. Motivele sunt numai cele de pe scoarțele tradiționale românești. Sunt în special motive geome­trice, care ne reprezintă pe noi, cum ar fi motivul rombului, chenarul simplu, chenarul cu colțișori. Bineînțeles, dacă la început a fost inspirația, apoi a intervenit creația; nu am două țesături de același fel. Nu se poate să practici o meserie fără să fii bine documentat ca să poți face și lucruri autentice“, spune creatoarea populară.

O parte dintre lucrările sale se află în expoziția de la Galeriile de Artă, unde se întâlnește săptămânal, timp de două ore, cu buzoienii care vor să deprindă acest meșteșug al țesutului în război vertical. „Aici (n.r, la Galeriile de Artă) am tot timpul amenajată o expoziție. Lucrările pe care le lucrăm cu cursanții de la Centrul de Cultură și Artă rămân Centrului de Cultură și Artă, ca dovada faptului că au lucrat și rămân modele și pentru următorii cursanți. Eu aici fac inițiere. Le-am explicat de la început să învețe tehnica țesutului și anumite modele tradiționale de pe scoarțele românești. Rostul nostru este să lăsăm ceva în urmă. Eu m-am axat pe arta de pe Valea Slănicului, o zonă bogată în țesături din modele bine conturate; de aceea am încercat să creez un stil aparte. Aici, la Centru, le-am învățat pe doamnele cursante și câte o frunză,  pentru că unele dintre ele vor să realizeze tapiserii ca să le vândă. Eu le învăț ce își doresc, dar linia și scopul meu sunt să transmit arta țesutului de pe Valea Slănicului, ca să o menținem și, de ce nu, să o îmbogățim. Am încercat prin ceea ce am făcut eu și prin activitatea copiilor să o îmbogățim și să lăsăm ceva plăcut și de bun augur”, spune Amelia Papazissu.

A recuperat o tradiție aproape uitată

Amelia Papazissu reprezintă tipul de dascăl din lumea rurală care a știut să transforme elementele tradiționale locale într-un avantaj, pentru că arta ei a transformat comuna Beceni, unde a fost profesoară mulți ani, într-un punct important pe harta etnologiei românești. Colaborarea strânsă a acesteia cu Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău, cu toate cluburile de copii și muzeele etnografice din țară a transformat, în timp, micile țesătoare de pe Valea Buzăului în adevărate vedete. Aproape 20 de ani a participat, la Muzeul Astra Sibiului, la Olimpiada meșteșugurilor tradiționale împreună cu copiii care au lucrat la război vertical în păr de capră.

„Prin 1984 am început să lucrez cu copiii, când a fost înființat Cercul de țesături tradiționale la Clubul copiilor Beceni. După doi ani de zile am reușit să merg cu copiii la concursurile de specialitate, iar începând cu anul 1999 am participat la <Olimpiada meșteșugurilor tradiționale> de la Sibiu, unde am  obținut, pentru prima dată, Marele premiu <Maria Spiridion>. Am concurat atunci cu 22 de echipe de copii și am luat <Marele premiu> și două locuri întâi, pentru că am participat cu trei copii. Din 1999 până în 2015, în fiecare an, am reușit să ocupăm  locul întâi la concursurile cu copii. Noutatea care a stârnit interes la concurs a fost faptul că am prezentat  țesături în păr de capră, o tehnică unicat; în plus, era pentru prima dată când niște copii lucrau în  păr de capră. De atunci, am fost monitorizați de oameni de specialitate, de etnografi, pentru că țesătura în păr de capră era o raritate și  am fost recomandați în continuare pentru participare la alte activități. Cea mai mare activitate la care am  participat cu copiii a fost Festivalul internațional de filme <Eco-Etno-Folk Film>, de la Slătioara, Râmnicu Vâlcea (n.r., sub egida Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală <Niște țărani>, președinte Dinu Săraru) directorul festivalului fiind scriitorul Dinu Săraru. La acel festival activitatea desfășurată de copii a fost transmisă pe toate continentele, pentru că au participat foarte mulți reporteri cu filme bine selectate (n.r., festivalul fiind deschis filmelor documentare și reportajelor scurte ce tratau și subiecte din categoria etnografie-folclor-antropologie). Pentru noi a fost o surpriză. Din acel moment am fost monitorizată de oamenii de specialitate, până în 2013, când mi s-a acordat titlul de <Tezaur uman viu>”, relatează creatoarea de artă populară odiseea reinventării țesutului în păr de capră pe Valea Slănicului, prin transmiterea acestui meșteșug mai întâi elevilor de la Clubul din Beceni și apoi mai târziu cursanților  de la Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău.

Cele mai proaspete absolvente ale cursului de țesut în păr de capră pe care-l ține creatoarea de artă populară la  Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău sunt cadre didactice de la Centrul Beceni, două dintre acestea fiind chiar foste eleve ale ei din vremea în care era cadru didactic în această comunitate.

Meșteșugul la rang de artă, la Centrul Județean de Cultură și Artă

„Activitatea de la atelierul de țesut este organizată de Centrul Județean de Cultură și Artă. Scopul acestei activități este însușirea tehnicii țesutului tradițional. Noi ne putem lăuda că pe Valea Slănicului încă se păstrează arta țesutului la războiul vertical. Colegele mele de la Beceni și-au ridicat diploma. Două sunt foste eleve și sunt mândră de acest lucru. Cursul durează doi ani de zile. În fiecare an trebuie cursantul să termine o lucrare. A doua lucrare este puțin mai complicată, să-i spunem lucrare de diplomă. Tehnica țesutului nu este atât de simplă. La prima vedere e simplu, dar sunt multe etape de lucru începând cu urzitul,  apoi se alege modelul,  tehnica țesutului prin alesătură etc.  Cursurile sunt gratuite. Avem în jur de 20 cursanți anual, dar anul acesta, fiind pandemia, am înscris doar 10, și nu se știe ce va mai fi în toamnă”, mai spune Amelia Papazissu.

Creatoarea de artă a construit în timp o punte nevăzută peste timpurile actuale, trăgân­du-și seva direct din vremurile demult apuse. Arta pe care o predă acum a deprins-o, în urmă cu câteva decenii, povestește Amelia Papazissu, de la măicuța Benedicta, care nu mai este printre noi, dar care lucra foarte frumos, la Mănăstirea Rătești: „Această artă eu am preluat-o, în urmă cu 30-35 de ani, de la Mănăstirea Rătești, de la o măicuță. Majoritatea mănăstirilor au război vertical. La războiul orizontal se mai practică țesutul mai ales în gospodăriile individuale. A durat o lună de zile pregătirea la mănăstire. Am lucrat apoi cu copii. Am predat țesutul la Clubul copiilor Beceni , unde am avut Cerc de țesut tradițional”.

Premii la concursuri și festivaluri

A obținut diplome de merit, de onoare sau excelență la concursurile la care a participat, dar și premiul special al juriului „Niște țărani pentru păstrarea țesutului în păr de capră și lână.” Amelia Papazissu are foarte multe prezențe la festivaluri naționale și interna­ționale:

  • Festivalul internațional de film Eco Etno Folk – Slătioara 2000 – 2004
  • Festivalul național de meșteșuguri și tradiții – Sibiu
  • Festivalul național de folclor și meșteșuguri tradiționale – Târgu Jiu
  • Festivalul național de tradiții și meșteșuguri – Brăila
  • Festivalul Internațional Cătălina și Simpozion de Artă Tradițională – Iași – 2015
  • Târgul Național de Meșteri Populari – Buzău 2014-2015
  • Târgul Național al Mește­rilor Vatra Dornei, Bran 2014-2015. Concursul național „Ștergarul Românesc”- București;
  • Concursul național „ ­Co­vorul Românesc”- București;
  • Concursul național de meșteșuguri tradiționale „Cocoșul de Hurez”;
  • Concursul național de meșteșuguri tradiționale – Vatra Dornei;
  • Concursul național „Ge­nerația de mâine” – Muzeul Națio­nal al Satului;
  • Olimpiada Meșteșugurilor Artistice Tradiționale – Sibiu 2013-2015;
  • Concursul „Să descoperim tradiția străbună” – Panciu 2013-2015.

loading...