Previziunile specialiștilor pentru anul 2023 nu sunt tocmai bune, mai ales că seceta bate din nou la ușă. Pentru a nu fi din nou afectați de lipsa precipitațiilor, fermierii au început să parieze pe o nouă cultură, în detrimentul porumbului.
Pariul pe cultura de sorg, care reprezintă doar 0,1 la sută din producţia totală de cereale a României, în detrimentul culturii de porumb, care înseamnă aproape jumătate din producţia de cereale a ţării, este o schimbare care începe să se producă în agricultura românească odată cu schimbarea climatică. Avantajul sorgului este toleranţa mai mare la secetă, care numai anul trecut a redus cu circa 50 la sută producţia de porumb, şi cererea mare de pe piaţa europeană, care are deficit pentru această cereală.
În 2021, România a cultivat 7.353 hectare cu sorg şi a obţinut o producţie de 33.750 de tone, ceea ce înseamnă mai puţin de 5 la sută din producţia Uniunii Europene, estimată la 1 milion de tone pentru acel an, conform datelor statistice. Producţia de sorg a fluctuat foarte mult în România în ultimii cinci ani, pentru că nu are un potenţial de producţie foarte ridicat aşa cum are porumbul, dar se justifică prin cheltuielile reduse şi prin adaptabilitatea la condiţiile foarte secetoase, susţin producătorii agricoli. Mai mult, România simte tot mai des efectele încălzirii globale, 2020 şi 2022 fiind ani agricoli foarte secetoşi, iar producţia de porumb a scăzut semnificativ în ambii, pentru că această cultură are nevoie de multă apă.
În anul 2022, Buzăul a fost printre județele cele mai afectate de secetă, iar fermierii au ieșit în pierdere cu porumbul. Pentru a nu suferi la fel și în acest an, mulți dintre ei au ales să înlocuiască cultura de porumb cu cea de de sorg, o specie populară în Africa, rezistentă la secetă. Specialiștii din cadrul Direcției Agricole Buzău susțin că fermierii au adoptat sorgul după ce au constatat că plantele rezistă mult mai bine la secetă şi oferă un randament bun din punct de vedere al producţiei la hectar.
„Foarte mult se cultivă sorg. Un înlocuitor de porumb. Este o plantă cu un grad ridicat de proteină, care nu are nevoie de apă multă, se seamănă după 1 mai, îi place căldura şi lumina, din acest motiv rezistă la secetă. Înainte nu era bine valorificată, dar acum înţeleg că are un preţ mai bun ca porumbul”, a declarat directorul Direcţiei Agricole Buzău, Cosmin Florea.
Anul acesta, un fermier din Buzău a ales să cultive peste 100 de hectare cu sorg, având în vedere rezultatele obținute anul trecut de către alți producători. „Are alt comportament faţă de secetă, din acest motiv am ales să cultiv în acest an. Din punct de vedere nutritiv este mai bogat în substanţe hrănitoare ca porumbul, ca valoarea nutritivă. Pentru noi, care suntem într-o zonă secetoasă şi cred că şi anul ăsta o să fim afectaţi, e foarte rezistentă la secetă datorită sistemului radicular care îl are bine dezvoltat şi se întinde pe suprafaţă mare în pământ. În condiţii de secetă, anul trecut s-au obţinut între patru şi şapte tone la hectar la alţi producători. Eu voi cultiva pentru primul an în zona Ţinteşti, de lângă municipiul Buzău”, a declarat pentru „Agerpres”, Constantin Florea.
Cultura viitorului pentru România?
Sorgul este o plantă a viitorului, care, pe fondul schimbării climatice, va câștiga din ce în ce mai mult teren. La Buzău deja se întâmplă acest lucru. De exemplu, dacă în anii trecuți cultura de sorg era rar întâlnită, în acest an fermierii au ales să însămânțeze pe o suprafață mai mare. Se va face astfel trecerea de la 100 de hectare de sorg, la peste 1.000, mai spun specialiștii.
Cultura de porumb nu va dispărea, dar fermierii îl vor cultiva în cantități mai mici, asta după ce anul trecut au testat sorg și au obținut producții de două tone la hectar, iar la porumb mai nimic.
Și fermierii din Bacău au cultivat anul trecut sorg, iar culturile au fost impresionante. Mai multe firme din Bacău, zonă afectată de secetă, au cultivat anul trecut peste 1.000 de hectare cu sorg. Fermierii au văzut potențialul acestei plante cu origini din Africa pentru că este rezistentă la caniculă.
Ce este sorgul
Sorgul este un tip vechi de cereală. Aparține familiei de ierburi Poaceae și arată ca un fel de fasole în miniatură. Are un bob mic, rotund și poate fi alb, galben, roșu, maro, negru sau violet. Există mai multe specii de sorg, însă cea mai populară este Sorghum bicolor, care provine din Africa.
Este, de fapt, o cereală integrală străveche, plină de beneficii nutriționale. Măcinat în făină, sorgul poate fi folosit ca înlocuitor al făinii de grâu. Dar nu are gluten, așa că necesită un agent de legare în unele rețete.
Sorgul poate fi făcut popcorn. Boabele se expandează la fel precum cele de porumb. Se poate face chiar și risotto cu sorg și poate fi folosit în multe alte feluri de mâncare. Sorgul are o calitate furajeră mai slabă decât porumbul. Este bogat în carbohidrați, cu 10 la sută proteine și 3,4 la sută grăsimi, și conține calciu și cantități mici de fier, vitamina B1 și niacină. Pentru consumul uman, boabele fără gluten sunt de obicei măcinate într-o făină care se transformă în terci, lipii și prăjituri.
Sorgul, planta originară din climatele calde, se caracterizează prin cerințe ridicate de temperatură. Astfel, temperatura minimă de germinație este de cel puțin 10 garde Celsius, iar temperatura cea mai favorabilă pentru dezvoltarea plantei, în general, se ridică la 26-29 grade Celsius. Pentru întreaga perioadă de vegetație, sorgul cere 2.000-5.000 grade (temperaturi medii active cumulate). Hibrizii cultivați în România ajung la maturitate cu 2.300-2.500 grade Celsius. La temperaturi mai mici de 15 grade Celsius sorgul nu mai crește, iar temperatura de minus 1 – minus două grade Celsius, care durează mai mult de cinci-șase ore, distruge întreaga plantă.
Sorgul se caracterizează printr-o mare rezistență la secetă, rezistență determinată de sistemul sau radicular puternic dezvoltat și de faptul că, la insuficiență apei plantele își reduc accentuat ritmul de creștere. Când umiditatea devine favorabilă, sorgul pornește din nou în creștere, cu intensitatea specifică. Rezistența la secetă este mărită și de stratul de ceară care acoperă planta și de reducerea suprafeței de transpirație prin răsucirea frunzelor.
