Cultură

FOTO | Medicinista Maria Burlacu, șefă de promoție de 10 a Hasdeului, promovează Buzăul prin cântec

Pasionată de folclor autentic și de tradiții, Maria Burlacu, șefă  de promoție – cu media 10,00 în toți anii de școală, gimnaziu și liceu – în 2018, al 150-lea an de existență a Colegiului „B.P. Hasdeu”, acum studentă în anul III a Facultății de Medicină din cadrul Universității „Carol Davila”, se pregătește să scoată primul său videoclip cu o melodie populară, o bună ocazie pentru a promova județul natal. Și această melodie, dar și celelalte pe care Maria le interpretează, au o puternică încărcătură emoțională, pentru că, în mare parte, vorbesc despre Buzău și despre satul său natal.

„În melodia căreia i-am făcut videoclip, intitulată <Auzi lele Măriuță>, este vorba despre Lunca Buzăului; în cea intitulată <Dor de sat> este vorba chiar despre satul meu”, ne spune Maria Burlacu, care își amintește de o întâmplare care a încurajat-o să continue pregătirea sa în domeniul artistic, care, la această dată, reprezintă pentru ea doar o preocupare din timpul său liber. „La ceva timp după ce am filmat la o emisiune la Etno TV și a fost difuzată melodia <Dor de sat>, m-am întâlnit pe stradă cu cineva în vârstă din satul meu, care m-a oprit și mi-a zis că are să-mi spună câteva versuri din cântecul acela. Gestul m-a emoționat. Cântecul acela este dedicat și lor și acel gest este un semn că acesta își îndeplinește misiunea”, a relatat emoționată Maria.

Oamenii satului C.A. Rosetti știu cât de talentată este Maria, pentru că vocea ei se face auzită și în Biserică, de Paște, când interpretează muzică religioasă. „Cânt pricesne la Biserică, pentru că sunt fată de preot și cânt acolo. Nu am nicio înregistrare de acest fel, dar mă știu foarte bine oamenii de la noi, din sat”, spune Maria.

Cea mai mare parte din timp o dedică, însă, studiului, iar repetițiile pentru melodii și filmările pentru videoclip au fost strecurate printre cursuri și examenele de la Medicină, care sunt solicitante, cu atât mai mult cu cât condițiile în care se desfă­șoară cursurile, examenele și pregătirea au suferit modificări foarte mari acum, în pandemie, față de primul an de studiu pe care l-a parcurs cu prezență fizică. Maria Burlacu a relatat într-un interviu pentru cititorii ziarului OPINIA povestea sa în domeniul artistic și a videoclipului în care promovează Buzăul, precum și câte ceva despre viața de student la Medicină în pandemie.

Rep: Cum promovează videoclipul Buzăul?

Maria Burlacu: Mie Buzăul nostru îmi este tare drag și, cu cât văd mai multe locuri, le apreciez și mai mult pe cele din care provin. Piesa mea <Auzi lele Măriuță> este o piesă de dor și am filmat o parte din cadrele videoclipului pentru ea la Conacul Cândești. Istoria acelui loc poate să rezoneze cu acest cântec, pentru că este despre dorul de frumusețea și de aprecierea de care se bucura acest conac în urmă cu ceva timp și despre dorința ca acesta să poată reveni la acea perioadă. Dacă  prietenii mei văd videoclipul și apreciază locul în care am filmat, crește Buzăul în ochii lor.

Videoclipul pentru piesă a fost filmat de Andreea și de soțul ei, Daniel Tisloveanu. Andreea a venit cu ideea să filmăm o parte din cadre și lângă apa Buzăului și m-a încântat foarte tare, pentru că este un loc deosebit din Buzău. Andreea și Daniel sunt două persoane cu care te simți foarte bine și acest lucru a fost un avantaj pentru mine, având în vedere că într-un videoclip se citește pe fața ta starea transmisă de prezența celui care te filmează. Pentru această piesă versurile și muzica au fost compuse de profesoara Nina Stamate,  iar orchestrația este făcută cu orchestra Radio, dirijor Adrian Grigoraș.

Doamna profesoară Nina Stamate mi-a compus anul acesta trei piese: aceasta, pentru care am făcut videoclipul, <Auzi lele Măriuță>, una, <Fă, Doamne, muntele vale!> – acestea două sunt mai ritmate -, și una de suflet, <Dor de sat>, despre familia și despre tatăl meu. Doamna profesoară Nina Stamate mă știe de când eram clasa a III-a și cunoaște ce mi se potrivește ca vers. Din repertoriul meu mai fac parte și câteva piese aparținând regretatei  interprete Ileana Sărăroiu.

Cântecele pe care le interpretez contribuie la dragostea pe care o am eu pentru Buzău, deoarece, atunci când te gândești să interpretezi muzică populară, trebuie să porți un costum autentic, iar atunci când studiezi un costum popular, automat cunoști mai multe despre locurile din care provii. Eu port un costum reprezentativ pentru zona Bisoca. Este făcut de comandă la Breaza, după un model vechi. Și mi-am zis că dacă se poate să fie totul autentic, atunci și cadrele din videoclip trebuie să fie reprezentative pentru Buzău.

Rep: Cum ai ajuns să interpretezi muzică populară?

M.B.: Pasiunea pentru muzică o aveam de micuță. În clasa a III-a m-au dus părinții la Palatul Copiilor, la canto popular, și acolo am și cunoscut-o pe profesoara Nina Stamate.

După ce am intrat la liceu, nu am mai mers la canto, pentru că am crezut că nu voi mai putea face față. Am făcut o pauză de un trimestru și mi-am dat seama că ar trebui să încerc să le combin cumva și am și reușit. M-am reapucat de muzică tot în clasa a IX-a.

Acum sunt colaborator la Centrul Județean de Cultură și Artă și reușesc să ajung odată pe săptămână la repetițiile cu profesoara Nina Stamate, uneori mai rar, pentru că mai am sesiune, mai am examene. Dar, de când cu învățatul online, îmi este mult mai ușor să ajung la dumneaei, pentru că dacă am cursuri după-amiază, vin dimineață în Buzău. Înainte de pandemie se întâmpla să am o zi liberă pe săptămână sau să termin mai devreme cursurile și veneam direct la repetiții. Repetițiile încep acum cu o discuție cu doamna profesoară, pentru că se adună uneori mai multe săptămâni, uneori poate chiar trece și câte o lună în care nu ne-am văzut deloc și mai depănăm câte o amintire și apoi facem vocalizele, după care trecem la repetiția fiecărei piese în parte, piese vechi, poate chiar și piese noi, așa cum se întâmplă cu piesa pentru care am filmat videoclipul.

Rep: Ce planuri de viitor ai în domeniul artistic, dar în cel profesional?

M.B.: Este primul videoclip. Și din discuțiile pe care le-am avut cu doamna profesoară Nina Stamate mi-am dat seama că, și dacă aș vrea să renunț – deși momentan nu am asta în minte -, una este să păstrezi ca amintire o înregistrare, alta este să ai niște videoclipuri pe care să le arați mai târziu. Muzica e un mod plăcut de a mă relaxa după un examen, pentru că în sesiune, când am câteva zile înaintea unui examen, nu cânt, dar după ce am terminat cu examenul mă simt atât de relaxată, încât mă apucă imediat dorul de cântat.

În ceea ce privește Facultatea de Medicină, eu nu am avut așteptări atât de mari, pentru că nu a existat de la început dorința aceea puternică de a ajunge acolo și, spre deosebire de cei care se visau de mici studenți la Medicină, eu nu am fost atât de entuziasmată. Entuziasmul a venit pe parcurs, ceea ce a fost pentru mine un avantaj. Și dacă mi-aș fi făcut niște așteptări în funcție de ceea ce am văzut prin filme, poate erau prea mari, și atunci dacă ar fi survenit vreo dezamăgire, probabil mi-ar fi fost mai greu să merg mai departe; dar la mine s-au adăugat numai plusuri și a fost tot timpul o creștere.

Eu nu eram hotărâtă dacă să dau la Facultatea de Medicină sau să dau la Facultatea de Matematică, pentru că îmi plăceau deopotrivă și Biologia și Chimia, iar eu eram la Secția Matematică. Până la urmă m-a apucat dorința mare de a intra la Medicină, imediat după Bacalaureat, și am renunțat la ideea de a mai da la Matematică. Am zis să nu alerg după doi iepuri și să nu prind niciunul. A avut o mare contribuție doamna profesoară de biologie Madi Mocanu și am intrat cu a doua medie la Medicină.

De când m-am hotărât să merg la Medicină, am avut dorința ca prin ceea ce voi face să îi pot ajuta și pe alții. M-am gândit la Pediatrie pentru specializare, dar las lucrurile să vină de la sine și voi lua o decizie la momentul potrivit.

Rep: Ce  amintiri te mai leagă de Colegiul Național „B.P. Hasdeu”?

M.B.: Cel mai drag din oraș este Colegiul „B.P. Hasdeu”, pentru că acolo m-am format eu ca persoană și de acolo am și cele mai frumoase amintiri până în acest moment. Acolo am înțeles ce aș putea eu să fac, pentru că înainte eram la școală de țară – sunt din C.A. Rosetti -,  și știți cum sunt ideile preconcepute, că la țară ești cel mai bun, dar la oraș nu mai faci față. Și am reușit să termin liceul cu media 10. Sunt o persoană căreia nu-i place să dezamăgească și nu pot să nu apreciez munca altora, iar când vedeam că profesorii pun suflet în fața noastră ca să înțelegem cât mai bine lecția, parcă îmi era și rușine să nu învăț ceea ce ne predau.

Legat de aptitudinile mele, doamna profesor Alina Barbu mi-a descoperit pasiunea pentru desen și pentru pictură; pentru Medicină am reușit să mă adaptez foarte bine prin desen. Anatomia se învață foarte bine desenând. Am colegi la facultate care nu desenează absolut deloc și se descurcă foarte bine, dar depinde de stilul de învățare al fiecăruia. Mie îmi place să desenez orice. Am desenat la Anatomie toate elementele în parte. Stilul meu de învățare este preponderent prin scris și ­de­senat și acest lucru tot de la doamna profesoară Mocanu l-am luat. Seamănă foarte tare profesorii de la Medicină cu profesorii de la „Hasdeu” și asta mă ajută foarte mult să mă adaptez.

Rep: Cum este studenția în pandemie?

M.B.: Mi-e tare dor de perioada în care mergeam fizic la facultate. Am avut marele noroc de a nu face anul I online, pentru că mă gândesc la cei de acum, care nici nu își cunosc colegii, doar se întâlnesc cu ei pe stradă, și mai văd câte o poză de profil pe Facebook. Era foarte frumoasă perioada în care mergeam fizic, chiar dacă era foarte obositoare pentru că aveam și câte 12 ore petrecute în  facultate și în curtea facultății, când mai aveam și câte o pauză în care discutam cu colegii, mai povesteam, glumeam, socializam, pe când acum este foarte greu să-ți menții atenția  câteva ore în fața unui laptop.

Deși suntem în online, nu avem mari lipsuri, pentru că suntem anul III și nu ar fi trebuit să petrecem tot timpul în spital. Atunci când e de mers la Semiologie, mergem, și facem așa cum ar fi trebuit; ba, chiar unii profesori ne mai cheamă în plus. Pentru noi, în anul III, este bine așa, pentru că sunt materii la care am fi avut de studiat, de exemplu, lame de microscopie, cum este la Anatomie patologică, iar  online ne este mult mai ușor să urmărim din fața laptopului, pentru că vedem exact cursorul profesorului cum ne explică fiecare element; în fața microscopului ar fi fost mai dificil. Pe lama aceea avem foarte multe elemente și e mult mai ușor să ne arate deplasând cursorul la fiecare element în parte ce  este, decât să ne uităm noi și să intuim ce ar vrea să ne arate profesorul. Dar este și foarte obositoare prezența în fața laptopului mai multe ore și, de asemenea, resimțim lipsa socializării.

Chiar se întâmplă să ne cerem scuze de la unii profesori pentru că trebuie să intrăm la cealaltă oră și nu mai putem sta peste. Avem laboratoare la care profesorul ne explică foarte mult și vrea să ne explice și materia de curs și se întâmplă să depășească timpul alocat și ne pare foarte rău că trebuie să-l oprim pentru a participa la cursurile care urmează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

error: Continut protejat!!