Economic

FOTO | Încurcata istorie a siderurgiei buzoiene, pusă pe butuci de oligarhii ruși

Jumătate din capitalul companiei Laminorul Danube Metallurgical Enteprise SRL (LDME) a fost preluată de către un grup de investitori basarabeni, relatează profit.ro. LDME deține și operează unitatea de producție de țevi de oțel din Oțelu Roșu, județul Caraș-Severin, cumpărată acum trei ani de la Ductil Steel, ce a făcut parte din portofoliul grupului rus Mechel. Datele de la finalul anului 2021 arată o situație financiară dificilă, având capitaluri negative, sechestre pe active, echipamente și instalații dar și procese pentru salarii, impozite și facturi neplătite.

Până la recenta tranzacție, asociații Laminorul Danube Metallurgical Enterprise SRL (LDME) erau firma poloneză Sunningwell International Polska, fondată, controlată și condusă de omul de afaceri polonez Marek Frydrych (99,09 la sută), și traderul de produse metalurgice West Trade SA din Polonia (0,91 la sută). Acum, Sunningwell International Polska a cedat 49,09 la sută din părțile sociale ale LDME entității Omnisteel SRL din Republica Moldova și 0,91 la sută către Metary SRL din România. În acest fel, fiecare dintre cele două „tabere″ de asociați, cea veche și cea nouă, deține exact câte 50 la sută din companie, potrivit termene.ro.

Omnisteel este controlată de oamenii de afaceri basarabeni Valentin Eșanu (35 la sută), exportator de deșeuri metalice de peste Prut, Andrei Zabolotnîi (35 la sută), proprietarul companiei IT Omnicom, și Alexandru Rotaru (30 la sută).

Alexandru Rotaru a fost numit administrator la LDME, însă nu poate lua nicio decizie fără administratorul dinaintea sa. Pentru orice decizie, ambele părți trebuie să fie de acord.

Oțelu Roșu, parte a Ductil Steel

Combinatul siderurgic Gavazzi Steel din Oțelu Rosu și-a reluat activitatea în anul 2004,  după doi ani de întrerupere, o dată cu închirierea sa de către Ductil Steel Buzău, societate producătoare de sârme și produse din sârmă.

„Societatea noastră a închiriat combinatul cu intenția declarată de a-l moderniza și reintegra în circuitul industrial. Intrarea combinatului Oțelu Roșu în familia Ductil Steel reprezintă completarea firească a procesului de producție. Atât investițiile de peste trei milioane de euro efectuate până acum, cât și strategia de modernizare a combinatului Oțelu Roșu demonstrează încrederea pe care o avem în viitorul acestei unități economice, viitor la care dorim să luăm parte”, declara, la vremea respectivă, Mihai Aniței, director general Ductil Steel.

Firma buzoiană intenționa atunci să producă la Oțelu Roșu circa 25.000 tone de oțel pe lună. Combinatul Gavazzi Steel din Oțelu Roșu se afla înainte de această „preluare” în reorganizare judiciară după ce privatizarea societății a eșuat. Italienii Marco și Stefano Gavazzi au semnat cu fostul Fond al Proprietății de Stat, în anul 1999, contractul de vânzare-cumpărare a unui pachet de 70 la sută din acțiunile deținute de stat la Socomet Oțelu Roșu. Clauzele contractuale au prevăzut investiții totale în valoare de 20 de milioane de dolari. Cu toate acestea, la doi ani de la vânzare, combinatul avea datorii la stat de circa 700 miliarde de lei, iar din cauza nerespectării graficelor de reeșalonare a datoriilor încheiate cu Electrica și Romgaz, combinatului i-a fost sistată alimentarea cu energie electrică si gaze. Această situație a fost explicată de Autoritatea pentru Privatizare prin faptul că investitorii nu și-au respectat obligațiile contractuale.

Oțelăria combinatului Gavazzi Steel din Oțelu Roșu a mai fost repornită pentru scurt timp în anul 2003. Societatea Isbiria Impex SRL a închiriat toate mijloacele fixe și a plătit o parte a datoriilor acumulate către furnizorii de materii prime și utilități. Acționarul majoritar al Isbiria Impex SRL, cetățeanul sirian Yahia al Yahia, a derulat și în trecut afaceri cu Gavazzi Steel, firma sa fiind unul dintre principalii beneficiari ai semifabricatelor de la Oțelu Roșu.

După oprirea activității, în combinat au mai ramas 700 de angajați care asigurau paza bunurilor întreprinderii. Aceștia au primit numai în acest an ajutoare financiare de la guvern de aproape 10 miliarde de lei.

Ulterior, în anul 2013, Ductil Steel Buzău și combinatul de la Oțelu Roșu au intrat în insolvență, potrivit informațiilor de la acea vreme furnizate de către Tribunalul Buzău. La Ductil Steel Buzău, din totalul celor 800 de angajați, 300 au fost trimiși în șomaj tehnic, în timp ce la Oțelu Roșu toți cei 420 de muncitori se aflau în șomaj tehnic. Laminorul Brăila (LMRU) va fi absorbit de combinatul Ductil Steel Buzău, după ce creditorii celor două companii aflate în insolvenţă au aprobat planul de reorganizare, care prevede integrarea într-o singură unitate a trei dintre uzinele metalurgice vândute în 2013 de grupul rus Mechel.

Laminorul Danube Metallurgical Enterprise SRL a cumpărat în 2019 unitatea de prelucrare siderurgică de la Oțelu Roșu de la Ductil Steel, compania insolventă deținută în trecut de grupul rus Mechel. La Oțelu Roșu se produc țevi de oțel cu conținut scăzut, mediu sau ridicat de carbon și oțel aliat, pentru laminarea ulterioară a barei de armare din beton, sârmă și oțeluri speciale.

Activitatea siderurgică are o vechime de peste 200 de ani la Oțelu Roșu, fiind atestată documentar prima dată în 1796, în vremea Imperiului Habsburgic. Laminorul Danube a vrut să preia și activele combinatului COS Târgoviște, ajunse în cele din urmă în posesia italienilor de la Beltrame, precum și fabrica de laminate și sârmă din Buzău a Ductil Steel, și și-a manifestat interesul și pentru ansambluri de producție ale altor firme locale ce s-au aflat în portofoliul Mechel, respectiv Industria Sârmei Câmpia Turzii și Laminorul Brăila.

Cu COS Târgoviște și Laminorul Brăila fuseseră de altfel convenite tranzacții, care însă nu au mai fost finalizate. Laminorul Danube Metallurgical Enterprise are înregistrate puncte de lucru și la Buzău, Brăila și Târgoviște, pe lângă cel de la Oțelu Roșu. Anul trecut, compania și-a redus pierderile la 15,4 milioane lei (de la peste 42 milioane lei în 2020), veniturile totale majorându-se de la 20,8 milioane lei (din care cifră de afaceri de numai 3,1 milioane lei) la aproape 23 milioane lei (cu rulaj scăzut la 2,4 milioane lei).

La finalul anului 2021, LDME avea capitaluri negative de peste – 59 milioane lei și datorii restante la bugetele statului în sumă totală de aproape 120 milioane lei, pentru care Fiscul, conform datelor publice, i-a pus sechestru pe active, echipamente și instalații. Și o serie de angajați, reprezentați de Sindicatul Ductil, au obținut instituirea de sechestre pe bunurile LDME de la Oțelu Roșu, pentru salarii neplătite, iar compania se judecă în instanță cu mai multe firme de pază ce reclamă facturi restante pentru serviciile prestate. Sunningwell, care deține 49,09 la sută din capitalul LDME, a vrut să preia și combinatul metalurgic polonez Huta Częstochowa și chiar a avut o vreme închiriate activele acestuia. Contractul de închiriere a fost reziliat în decembrie 2020, iar ulterior, în vara anului trecut, unitatea de producție a fost cumpărată de către Liberty Steel Group, parte a conglomeratului GFG Alliance al miliardarului indian Sanjeev Gupta, care deține și fostul Sidex Galați din România.

Fondatorul, președintele și CEO-ul Sunningwell International Polska, polonezul Marek Frydrych, și-a început cariera profesională în Ministerul de Externe de la Varșovia, după studii de Istorie la Poznan și de Relații Internaționale la Moscova, și a fost funcționar al consulatului polonez de la Shanghai. Ulterior, a intrat în afaceri în China, în domeniul tradingului de mărfuri, în special metale, înființând acolo companiile Troy Corporation și Troy International Trading.

Cum s-a vândut Ductil Steel pe 50 de lei

O firmă românească de apartament patronată de un rus a cumpărat cu 230 de lei cinci oțelării din Româ­nia. Nelipsit din marile afaceri cu combinate, rusul are legături cu importanți oligarhi și cu o rețea de firme implicată în devalizarea celor mai mari combinate de la noi.

Igor Zyuzin este unul dintre oligarhii ruși care s-au confruntat cu furia lui Vladimir Putin, scrie Zia­re.com. Patron al gigantului Mechel – care reunește producători de cărbune, mine­reu de fier concentrat, oțel, produse laminate, feroaliaje, energie termică și electrică -, Zyuzin era unul dintre cei mai bogați ruși. În anul 2008, Vladimir Putin, pe atunci premierul Rusiei, a criticat compania Mechel că ar fi practicat prețuri mai mici la export decât pe piața internă. Această muștru­luire a dus la o pră­bușire a acțiunilor grupului Mechel cu peste 30 la sută, aducându-l pe patronul Zyuzin în pragul falimentului. De fapt, lui Putin i se cășunase pe Zyuzin pentru că acesta îl sfidase și a lipsit de la o întrunire a industriașilor organizată tocmai de premier. Timp de opt ani s-a chinuit Mechel să supraviețuiască și, pro­babil, să-i vină mintea la cap lui Zyuzin. Pentru că, în 2016, Vladimir Putin (redevenit președinte) intervine pentru ca Mechel să obțină un nou împrumut de la bănci rusești fără de care compania devenea cel mai mare dezastru financiar din istoria Rusiei.

Cutremurul din compania Mechel s-a resimțit și în România, unde grupul rusesc deținea, din anul 2002, cinci uzine: Combinatul de Oțeluri Speciale COS Târ­go­viște, Industria Sâr­mei Câmpia Turzii, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila și Oțelu Roșu.

230 lei pentru cinci oțelării

Aflat în mare dificultate, Mechel decide să scape de tot ce cumpărase din țările foste comuniste, inclusiv din România. Astfel, în 2013, vinde pentru numai 230 de lei cele cinci oțelării către minuscula firmă de apartament Invest Nikarom.

Invest Nikarom SRL a fost înființată în 1993 la București, de doi ruși, soții Victor Chumakov și Svetlana Chumakova. La achizi­ționarea combinatelor româ­nești de către Invest Nika­rom a participat chiar fiica celor doi acționari, Olga Chumakova. Olga fusese reprezentanta Mechel în România și, din acest motiv, s-a considerat că Invest Nikarom a fost de fapt o acoperire a companiei ruseș­ti patronată de Zyuzin. Mai ales că, înainte de a ajunge la firma românească, oțelăriile au trecut de la Mechel în proprietatea unor offshore-uri din Cipru, iar Invest Nikarom a cumpă­rat firmele cipriote.

Ingineriile de transfer al capitalului prin firme offshore au avut rolul de a scăpa compania-mamă din Rusia de datorii și de a o transforma în creditor. Așa că Mechel a controlat în continuare combinatele din România, având în vedere că acestea ajunseseră datoare către ruși cu 400 de milioane de dolari, repre­zentând capital de lucru și achitarea datoriilor către bănci. Noul proprietar a mimat reorganizarea combinatele românești preluate de la Mechel pe nimic ca apoi să le bage în insolvență, căutând să le revân­dă sau să valorifice ce a mai rămas din ele. Mai pe românește, Invest Nika­rom s-a dovedit a fi un spălător ale urmelor urât mirositoare lăsate de compania rusească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare