FOTO | Fosile de mamuţi care au trăit acum 2,5 milioane de ani pe teritoriul judeţului Buzău, expuse la Muzeul de la Colţi

Reabilitat recent cu sprijinul Consiliului Judeţean şi al unor sponsori din mediul privat, muzeul din comuna Colţi va fi unul dintre cele mai moderne din ţară. Locul în care sunt expuse preţioase bucăţi de ­chihlim­bar rumanit urmează să îşi redeschidă porţile până la sfârşitul acestei luni, aducând în atenţia turiştilor câteva noutăţi de excepţie.

Pe lângă cea mai mare pepită de chihlimbar din lume (3 kg şi 450 grame), evaluată neoficial la 1 milion de euro, la muzeul de la Colţi vor fi expuse câteva fosile care provin de la urşi şi mamuţi ce au trăit acum milioane de ani pe aceste meleaguri. Aceste oseminte de animale preistorice se află deja în vitrinele ­mo­derne şi este doar o chestiune de timp până vor putea fi prezentate turiştilor din lumea întreagă.

„Sunt mai multe fosile. Avem un fragment de femur al unui mamut, mai avem molarul de mamut, o mandibulă de la un alt mamut şi fragmentul unui craniu ce provine de la un urs de peşteră”, a declarat pentru OPINIA directorul Muzeului Judeţean, Daniel Costache.

Potrivit aceleiaşi surse, cele mai multe dintre aceste oseminte preistorice au intrat în patrimoniul muzeului buzoian acum mulţi ani, prin anii ’70, şi nu se mai ştie exact povestea lor, respectiv cum au fost descoperite.

„Provine de la o balastieră din Stănceşti. Mamutul avea 4 metri şi vreo 9 tone”

„Vă pot spune însă că cel mai recent descoperit este fragmentul de femur al unui mamut Meridionalis. Acest femur a fost adus de un om care era diriginte de şantier, cineva care construia o locuinţă la Mierea. Când a venit basculanta cu nisip şi a basculat nisipul, a basculat şi acest fragment de femur al unui mamut. El provine de la o balastieră de la Stănceşti şi a intrat în pa­trimoniul muzeului nostru prin anul 2007. În urma cercetărilor, s-a demonstrat că femurul aparţinea unui mamut care a trăit acum 2,5 milioane de ani, în Pleistocenul timpuriu. Mamutul respectiv avea 3 sau 4 metri înălţime şi între 6 şi 9 tone greutate. Fragmentul de femur are 80 centimetri”, a mai declarat Daniel Costache.

Molari de mamut şi craniul unui urs de peşteră 

Potrivit directorului Muzeului Judeţean, instituţia buzoiană nu are specialişti pentru a analiza astfel de oseminte preistorice. De aceea s-a apelat la colegi paleontologi de la Bucureşti care au putut determina specia, subspecia şi încadra­rea în timp a animalelor de la care provin osemintele.

„Vizitatorii vor mai avea ocazia să vadă la Colţi şi alte fosile. Mai avem mandibula de la un mamut Meridionalis şi alte fragmente de la un mamut Primigenius. Sunt două specii care au trăit pe teritoriul actual al ţării noastre acum milioane de ani. Avem şi molari de mamut. În plus, va fi expus şi un fragment de craniu al unui urs Splaeus sau ursul de peşteră, aşa cum mai este el cunoscut. Această specie de urs avea o dimensiune de 1,4 metri înălţime în dreptul greabănului şi vreo 600 de kilograme la maturitate”, a mai declarat, pentru OPINIA, Daniel Costache.

Inaugurarea Muzeului de la Colţi va avea loc, cel mai probabil, până la sfârşitul lunii august, totul depinzând de modul în care va evolua pandemia de coronavirus.

Mamutul meridio­nal (Mammuthus ­meri­dionalis) este o specie de mamut care a trăit în timpul Pleistocenului timpuriu (cu aproximativ 750.000 de ani în urmă). Acesta este unul dintre cei mai vechi reprezentanţi ai mamuţilor, fiind strămoşul mamutului de stepă (Mammuthus trogontherii) şi al mamutului lânos (Mammuthus primigenius). Se presupune că ar fi apărut în sudul Europei, evoluând, probabil, din Mammuthus rumanus şi răspândindu-se apoi în cea mai mare parte a Europei şi a Asiei Centrale.

Cu o înălţime de ­apro­ximativ 4 metri şi cu o greutate de 10 tone, mamutul meridional este unul dintre cei mai mari proboscidieni care ar fi trăit vreodată. Spre deosebire de ceilalţi mamuţi, colţii săi erau mai puţin curbaţi, iar molarii săi erau bine adaptaţi la o dietă bogată în frunze şi arbuşti, după cum arată şi plantele fosilizate găsite împreună cu unele exemplare. Acest lucru indică faptul că vegetaţia şi clima Europei era mult mai dezvoltate şi mai calde mamutului meridional lipsindu-i probabil, blana deasă specifică altor mamuţi.

Mamutul Primigenius a fost, de asemenea, una dintre ultimele specii dintr-o linie evolutivă, care a început cu Mammuthus subplanifrons în Pliocenul timpuriu. M. primigenius a deviat de la mai marele mamut de stepă (M. trogontherii), în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, în Asia de Est. Cea mai apropiată „rudă” existentă a acestuia este elefantul asiatic.

Mamutul lânos a ­coexis­tat cu oamenii timpurii, care s-au folosit de oasele şi colţii săi pentru a-şi face instrumente şi construi locuinţe, printre altele a fost şi vânat pentru hrană. A dispărut din arealul continental la sfârşitul Pleistocenului, acum 10.000 de ani, cel mai probabil din cauza schimbărilor clima­tice şi a contracţiei ulterioare a habitatului, ­vâna­tului, sau a unei combinaţii a celor două cauze.

Ursul de cavernă sau ursul de peşteră (Ursus spelaeus) a fost o specie de urs de talie mare, care a trăit în Europa şi Asia, în timpul Pleistocenului şi a devenit extinct în urmă cu aproximativ 24.000 ani, în perioada ultimei glaciaţiuni.

Atât cuvântul „peşteră”, cât şi denumirea ştiinţi­fică spelaeus, sunt utilizate deoarece fosilele acestei specii au fost găsite în cea mai mare parte în peşteri. Acest lucru reflectă opiniile experţilor că urşii de peşteră ar fi putut petrece mai mult timp în peşteri decât ursul brun, care foloseşte peşterile doar pentru hibernare.

În 1975, în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chişcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m, a fost descoperită Peştera Urşilor în urma unei dinamitări la cariera de marmură din zonă. În interior a fost descoperită o cantitate impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă, Ursus spelaeus, care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani.