vineri, 23 octombrie 2020

FOTO | Emoționanta poveste a Corinei Chiriac despre originile sale buzoiene

Multe dintre vedetele pe care le admiră milioane de români sunt născute sau își au originile la Buzău. Pe lângă Delia, Teodora Mareș sau Coca Andronescu, o altă vedetă ­des­pre care puțin știu că are origini buzoiene este celebra Corina Chiriac (70 ani).

Mai exact, bunica din partea tatălui Corinei Chiriac s-a născut la Buzău, în familia lui Nichita Nestorescu, de profesie boiangiu, adică vopsitor de lână pentru stofe, ocupație foarte importantă, având în vedere că la un moment dat acesta a fost ales starostele negustorilor boiangii din Buzău.

„Străbunicul ajunsese chiar starostele negustorilor din Buzău”

„Străbunicul meu din partea tatălui a fost negustor boiangiu în Buzău. Adică lua lâna neprelucrată, o curăța, o vopsea și o dădea mai departe la făcut stofe… A fost tată a opt copii, șase fete și doi băieți, și om gospodar. La un moment dat, ajunsese chiar starostele negustorilor din Buzău”, își amintește marea artistă.

Străbunicul Nichita era căsătorit cu Ioana, născută Enăceanu, fiica preotului Enăceanu și a preotesei Elpida Enăceanu, grecoaică stabilită demult în România, cea cu bani de aur, după cum a dezvăluit chiar Corina Chiriac. Celebra artistă a prezentat chiar o fotografie pe contul ei de Facebook cu străbunica ei, Ioana Nestorescu, o femeie cu trăsături aristocrate, de  la care celebra noastră cântăreață avea să moștenească atât ambiția, cât și frumusețea și ­eleganța. „Stră­bunica mea, Ioana Nestorescu, din Buzău, soția lui Nichita Nestorescu, Staros­tele Negustorilor Boiangii din Buzău, fiică de Preot și mamă a 8 copii”, a scris Corina în dreptul pozei care i-a adus zeci de aprecieri, din partea fanilor.

Bunica de la Buzău se căsătorește cu Gheorghe Chiriac, cu 20 de ani mai mare

Mergând mai departe pe firul arborelui genealogic, povestea bunicii Corinei Chiriac, Lucia (Lucreția) Nestorescu, unul dintre cei opt copiii ai Ioanei și ai lui Nichita Nestorescu, devenită Chiriac după căsătorie, este una fascinantă.

„Lucia, Lucicuța cum o ­alin­tau ai ei, s-a căsătorit prima, așa cum era rânduiala vremii, cu dl. Gheorghe Chiriac din Brăila, de profesie caligraf, desenator tehnic și tipograf, meserie învățată în depărtata Elveție cândva, pe la sfârșitul lui 1800. A fost considerată o căsătorie neobișnuită cea dintre Lucica și Gheorghe, având în vedere că bunicul era cu 20 de ani mai mare decât cei 18 ani pe care bunica îi avea la nuntă. Dar pentru că cineva trebuia să urnească multele surori și frați afară din casa părintească trecând prin fața altarului către viitoarele lor destine, Lucica s-a înhămat cu maximum de seriozitate la oiștea acestei căsătorii în amănunt aranjată de rudele combinate ale mai multor familii și, în ciuda tuturor greutăților întâmpinate de-a lungul vieții, bunicii mei au rămas alături toată viața, cu adevărat la bine și la greu”, declara Corina Chiriac pentru jurnalul.ro.

A acceptat să îi găzduiască pe toți frații de la Buzău

Fire blajină, Gheorghe Chiriac, bunicul artistei, a acceptat mai întâi cu eleganță puțina zestre a Lucicăi (Lucreția), și anume jumătatea de plată la casa cu curte din actuala Stradă Temișana din București ca dar parțial de nuntă oferit de Conul Nichita Nestorescu de la Buzău tinerei familii Chiriac.

„Atâta putuse plăti străbunicul: acontul unei case modeste cu curte în Capitală. Apoi cu și mai multă eleganță a acceptat condiția de a primi și ține în gazdă pe toți frații bunicii mele care trebuiau să învețe carte la București, să nu facă neamul de râs. Poate cea mai mare eleganță a dovedit-o bunicul în a accepta ca tânăra lui soție să preia conducerea efectivă a casei și a extrem de micii lor gospodării, un purcel, câteva găini, o servitoare cam neghioabă după spusele bunicii, câțiva angajați ai micii tipografii ce funcționa la aceeași adresă, toți frații și surorile, repet, opt la număr, soții și prietenii lor, toți prietenii tutu­ror și vreo doi chiriași nevoiași care până la urmă mâncau de fapt tot din blidele niciodată destul de pline ale bucătă­rioarei din curtea casei. Fără să fi făcut masterate și doctorate, bunica mea Lucica a fost un mare manager. Ea ținea banii, ea era <chelă­reasa> întregii gospodării, ea se târguia cu negustorii ambulanți care veneau cu cobilițele pline la poarta casei, ea negocia cu lăptă­reasa, ea hotăra ce și cum se mișca sau nu împrejurul casei și nimeni nu trecea de vorba ei”, mai declara Corina Chiriac pentru jurnalul.ro.

Artista mărturisește că bunica ei a terminat pensionul, învățând gospodărie, lucru de mână, literatura franceză și germana, religie și, desigur, pian. Așa se face că a moște­nit pasiune pentru muzică, atât de la tată, cât și de la mamă. Mama Corinei Chiriac a fost profesoară de pian, iar tatăl, compozitor de muzică simfo­nică, amândoi profesori universitari la Conservatorul de mu­zică „Ciprian Porumbescu” din București, așa că s-a obișnuit cu muzica de pe când era copil.

„Bunica cânta romanțe la pian, apoi mama Chopin, iar noi, puștii, Beatles”

„Multele fotografii de fa­mi­lie mă ajută să-mi aduc aminte, cu multă tandrețe, de copilăria mea, până pe la 10-15 ani, de multele ocazii când ne înghesuiam cât mai mulți în trei camere și jumătate. Bunica mea cânta frumos – după note – tangourile și romanțele celebre ale vremii, apoi cânta mama la pian, Chopin, apoi noi, puștii, treceam la twisturi și Beatles… În paralel, în timp ce adulții făceau politică (necomunistă, desigur, vorbim de anii 60’-65’, deci la doar 15 ani de la plecarea regelui) noi, copiii, ne hârjoneam pe sub masă, mai ascundeam pantofii prea strâmți ai vreunei mătuși, mâncam prea multe gogoși sau măsline, ne jucam de-a v-ați ascunselea pe după fotolii, fugă­ream disperatul motan….”, declara Corina Chiriac pentru Formula As.

Marea artistă mărtu­risește că mulți dintre cei care au avut ocazia să o cunoască pe bunica sa de la Buzău sunt de părere că vedeta seamănă foarte mult cu ea. „Lucica, bunica pe care am cunoscut-o, a fost cum s-ar zice azi o <fată de fată>. Nu te trăda dacă-i încredințai un secret, dar te făcea praf cu morala dacă acel secret conținea o greșeală pe care ai făcut-o. Iar dacă tu-i trădai încrederea, secretele sau vanitatea, puteai să-ți iei adio de la amiciția ei. Poate că te ierta în inima ei, dar n-ar fi recunoscut niciodată. Și nu mai <lingea unde a scuipat> pentru ultima oară. Energică, veselă și hotărătă, bombănea și voci­fera, cânta și îmbrățișa prieteni în jurul mesei, plângea și se bucura de povestea impresionantă a cuiva. Bunica mea este un mare model pentru mine”, mai declară artista.

Corina Chiriac mărturi­sește însă că o asemenea „moștenire”, amintirea unor oameni atât de speciali, te poate face să te îndepărtezi de lumea meschină de astăzi, preferând singurătatea.

„Când ai avut asemenea bunici și părinți e aproape fatal că rămâi singur în viață: exemplul e prea înalt, iar tu nu mai poți face și acest compromis de a te însoți cu cineva care nu se ridică de loc la nivelul modelului tău avut atât de aproape. E mult mai bine singur, cu amintirile tale, cu standardele tale așezate pe etajerele sufletului ca niște trofee, decât să cobori undeva unde nu vei rămâne multă vreme dacă vibrațiile sufletești dintre tine și ceilalți sunt incompatibile”, mai declara Corina Chiriac pentru jurnalul.ro.

Citește și Delia, amintiri din copilăria petrecută la Buzău

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

loading...
error: Content is protected !!