FOTO / Cum vrea Irina Vlăduca-Marghiloman să reînvie moștenirea politicianului care a unit Basarabia cu România

O frumoasă poveste legată de istoria comunității buzoiene, care începe în urmă cu mai bine de 150 de ani și continuă și astăzi, are legătură cu una dintre cele mai importante clădiri din Buzău, Vila Albatros, fosta reşedinţă a marelui om politic Alexandru Marghiloman.

Povestea conacului Marghiloman începe prin 1867, când boierul Iancu Marghiloman (1817–1892), tatăl viitorului premier Alexandru Marghiloman, a cumpărat de la Primăria Buzău terenul de 2.628 de stânjeni în extremitatea estică a orașului, în punctul numit „Bariera Brăilei”.  Bazil Iorgulescu, autorul primului „Dicționar Geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău”, apărut sub înaltul patronaj al Majestății Sale Regele Carol I,  marca, pe harta orașului, locul în care boierul Iancu a cumpărat terenul sub denumirea de „Grădina Marghiloman”, cunoscută și apreciată ca grădină-parc. Conacul a fost realizat după planul arhitectului francez Paul Gottreau și cuprindea un parc cu heleșteu, cu vile pentru personal sau pentru musafiri; de aceea, la acest conac, în urmă cu mai bine de un secol, se adunau figuri importante din mediul politic românesc.

Marghiloman avea la dispoziție pentru a-și caza oaspeții nu mai puțin de 31 de camere luxoase, cu parchet din lemn natur și cu pereții tapetați cu mătase. Aici a făcut popas pentru relaxare într-un mediu elegant chiar Regina Maria. Scriitorul Nicolae Peneș povestește că „Regina era cazată în cel mai luxos dormitor, Camera japoneză. Atât dormitorul reginei, cât și anticamera erau mobilate şi decorate în stil japonez: lămpi cu picior cu desene japoneze, pudriere și vaze de flori în bronz masiv, la draperii cu balauri pictați sau șifoniere sculptate, cu picturi originale pe laturi”.

În afara locuinței centrale și a anexelor pentru servitori, conacul  avea și un hipodrom alături de o herghelie de cai de rasă Pur Sânge Englez. Vila Albatros, o clădire de inspirație franțuzească, a fost denumită așa de Alexandru Marghiloman, după numele unui cal favorit, pentru că în vestitele sale grajduri pentru armăsarii pursânge se adăposteau câștigătorii a zeci de derbiuri, în 54 de boxe care au devenit model pentru prima baza hipică din România.

Conacul a fost reşedinţa marelui politic român Alexandru Marghiloman (27 ianuarie 1854 – 10 mai 1925), care a deţinut, pe rând, funcţiile de ministru al Justiției, ministru al Lucrărilor Publice, ministrul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Internelor, ministru de Interne şi prim-ministru, în anul 1918.

După perioada comunistă, perioadă în care conacul aflat în proprietatea statului a avut de suferit, în 2011, la finalul unor ample lucrări de reabilitarea și renovare, Conacul Marghiloman a fost redat buzoienilor  sub forma unui  Centru Cultural ce poartă numele fostului său proprietar, Alexandru Marghiloman. De câțiva ani, Primăria Buzău face eforturi pentru reînsuflețirea acestui spațiu prin activități dedicate în special copiilor și  tinerilor, dar mai ales, se încearcă transmiterea informațiilor legate de locul acesta și  personalitatea lui Alexandru Marghiloman, cunoscut în istorie drept artizanul unirii Basarabiei cu România. În Buzău, de numele omului politic Alexandru Marghiloman se leagă o stradă, un conac transformat în centru cultural și parcul ce-l înconjoară. La acestea s-ar putea adăuga și alte lucruri când planurile urmașilor omului politic, care coincid cu cele ale administrației locale, de a-i cinsti memoria, vor fi duse la bun sfârșit.

Unul dintre aceste planuri este legat de reactivarea hipismului, știut fiind faptul că Alexandru Marghiloman a fost considerat „părintele hipismului românesc”.

Cum se reactivează tradiția hipismului

Toate aceste demersuri ale administrației buzoiene au și susținerea urmașilor omului politic Alexandru Marghiloman. Este vorba de Irina-Vlăduca Marghiloman, strănepoata lui Alexandru Marghiloman, care, ca și Primăria Buzău, își dorește repunerea lui Alexandru Marghiloman în istorie, acolo unde i se cuvine. Și acest lucru se face pas cu pas, prin reînvierea tuturor obiectivelor legate de numele omului politic. Unul dintre acestea este reactualizarea pasiunii pentru cai, așa cum a făcut-o și Alexandru Marghiloman, considerat la acea vreme „Părintele hipismului românesc”. Și, așa cum în urmă cu  o sută de ani unchiul său aducea în România calul Pur Sânge Englez, iniția cursele de cai pe hipodrom și dezvolta pasiunea pentru aceste animale nobile, și Irina-Vlăduca Marghiloman a revenit în Buzău cu un dar al speranței în ceea ce privește reactivarea acestei tradiții.

Strănepoata lui Alexandru Marghiloman a venit la Buzău cu Frozen Fire, un armăsar Pur sânge englez deosebit de valoros, multiplu câștigător în alergări publice pe hipodromurile din Europa, câștigător de derbi în Irlanda, pentru ca să activeze ca reproducător la Herghelia Cislău. Venirea lui Frozen Fire a însemnat relansarea hergheliei de la Cislău care a ajuns în prezent singura herghelie din țară în care se perpetuează rasa Pursânge Englez. „Am zis că ar fi bine să aducem un cal, ceea ce am și făcut. Este un cal născut în Germania, dar care a plecat în Irlanda. Este cel mai valoros cal din România. Este câștigător de grupa I la Duty Free Irish Derby, și puțină lume știe ce înseamnă acest lucru; grupa I înseamnă 2.400 de metri. A ieșit pe primul loc. A făcut acolo o prăsilă și la o anumită vârstă am putut să-l cumpărăm și să-l aducem  în România. Distanța între Irlanda și România, de 3.500 Km, a fost parcursărși de Frozen Fire. Obiectivul a fost  să-l ducem la Cislău, pentru că acolo este herghelia de Pur Sânge de pe vremuri, unde mergea unchiul meu cu regina Maria. Am spus: îl ducem acolo pentru prăsilă. După ce s-a acomodat, și noi am făcut tot ce era de făcut ca hârtii, documente etc., s-a întâmplat să aibă cinci mânji.  Ne dorim ca acești mânji să obțină rezultatele care aducă România unde a fost pe vremuri. Aici, herghelia avea o bogăție de Pur Sânge Englez nemaipomenită și datorită unchiului meu”, mărturisește Irina-Vlăduca Marghiloman.

Aducerea acestui cal de rasă deosebit de valoros în Buzău a fost în sine o adevărată aventură. Dar, toate obstacolele au fost depășite cu bine, ne relatează Irina Vlăduca Marghiloman: „A fost o operațiune dificilă. Am mers în Irlanda, unde locuiește fata noastră, care ne-a și sprijinit în acest demers. Am văzut acest cal, l-am plăcut și l-am cumpărat. Mai complicat a fost adusul în România, pentru că din Irlanda în România e un drum lung. Am avut noroc,  pentru că a venit însoțit de  o doamnă drăguță din Irlanda, care l-a adus încet-încet, iar la graniță am luat pază pentru el din cauza drumurilor din România și a modului haotic în care se conduce aici; știam că o singură frână bruscă era de ajuns ca să intre calul cu capul în grilajul metalic; de aceea a avut antemergător. Am plecat de dimineață. Am înnoptat la Sâmbăta de Jos, și a fost cazat  printre lipițani; a fost și asta o experiență interesantă. Am ajuns la Cislău în siguranță. A fost prezentat. Am pus camere video, pentru ca să îl avem tot timpul aproape de noi, deoarece  la acea dată ne aflam încă în Germania. Acum stă de trei ani lângă București, într-o herghelie, are antrenorul lui, boxa lui. Mergem la  el și îl vizităm la două-trei zile și îi ducem  morcovi. Îl iubim, ne iubește când îi dăm de mâncare”.

Calul Frozen Fire (din Germania), născut din din Montjeau (Irlanda) și Flamingo Sea (SUA), pe care l-a adus Irina Vlăduca Marghiloman la Buzău este în momentul de față cel mai bine cotat armăsar reproducător din România, fiind singurul câștigător de curse G1. Are un pedigriu foarte bun  și rezultate foarte bune în competiții. Pe Frozen Fire îl recomandă câștigarea IRISH DERBY în 2008, fiind un armăsar de reproducție foarte bun.

„Așteptăm să se întâmple un miracol cu acești mânji”

Cei cinci mânji care se află acum la Cislău fac parte din familia acestui cal, adus din Irlanda și, în acest fel, și din familia Marghiloman, care îi tratează pe toți cu aceeași dragoste și interes. Ei ar putea obține performanțe dacă li se oferă o pregătire corespunzătoare. Ce se poate face cu acești căluți și cum, ne explică nepoata lui Alexandru Marghiloman.

„Există Jockey Club Român. Unchiul meu a fost 22 de ani vicepreședinte la Jockey Club, iar președinția era deținută de Casa Regală. Acum nu mai există președinte. Este de datoria Jockey Club Român să organizeze alergările de galop pentru Pursânge englez. Ei organizează aceste alergări de galop o dată pe lună la Ploiești. Caii trebuie să se califice și să fie înregistrați ca să intre în nivelul internațional și să poată  participa și la competiții în străinătate sau străinătatea să vină aici, ceea ce deocamdată nu e cazul, pentru că abia sunt mici începuturi”, spune nepoata lui Marghiloman.

Jockey Club Român a redevenit în anul 2019, în mod oficial, autoritatea privind Registrul genealogic al cailor Pur Sânge Englez – Stud Book – conform actului de recunoaştere emis de Agenţia Naţională pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu” din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Registrul genealogic al cailor a luat naştere în România odată cu Jockey Club Român, în anul 1875, când a fost publicat un registru pentru pedigree-ul cailor de curse Pur Sânge Englez, unul dintre primele publicate în Europa la acea vreme.

Cei cinci mânji sunt acum ai statului român și responsabilitatea lor cade în sarcina hergheliei de la Cislău, pentru că acolo trăiesc. Dar ei fac parte din „familia Marghiloman”, care se interesează de starea lor de bine ca de starea de bine a propriului copil, din dragoste pentru animale, așa cum făcea și Alexandru Marghiloman. De altfel, Irina-Vlăduca Marghiloman a explicat încă de la început că dorește să reînvie acea poveste frumoasă care a început după ce Alexandru Marghiloman a fost la Paris, la studii, și a văzut acolo ce se întâmplă pe Long Camp, îndrăgostindu-se iremediabil de
cai, poveste despre care cei mai mulți dintre noi am citit doar în cărți. În anul 1878, Alexandru Marghiloman cumpăra un mânz de la colonelul Constantin Blaremberg, un mare crescător de cai Pur Sânge Englez și marele câștigător de pe hipodrom în aceea perioadă. Mânzul achiziționat avea să-i ofere, trei ani mai târziu, primul Derby lui Alexandru  Marghiloman.

„Onix este primul născut. Toți seamănă cu tatăl lor. E adevărat că depinde și de mame, dar seamănă; niciunul nu are pată la picior cum are tatăl. Unul singur are o steluță. Așteptăm ca ei să alerge. Căluții au fost dați în primăvară la un particular să-i antreneze, pentru că aveau nevoie de spațiu să alerge; nu-i ajută să stea în padoc, pentru că mușchii lor trebuie să se dezvolte. Acolo au evoluat foarte bine. Acești cai Pur Sânge Englez, ca de altfel toți caii de rasă, trebuie să promoveze ca la școală. Unii sar, alții aleargă și contează și mărimea, culoarea, înălțimea, dacă au pete. Toți trebuie să treacă prin așa ceva. Ai noștri au fost la o competiție în octombrie și s-au amestecat patru cai de doi ani Pur Sânge Englez cu un cal de trei ani. Niciunul dintre acești mânji de doi ani nu s-a clasificat”, povestește Irina-Vlăduca Marghiloman, care amintește că unchiul său că „a contribuit foarte mult la construirea Hipodromului de la Băneasa”.

Familia Marghiloman rămâne pentru veșnicie la Buzău

Irina-Vlăduca Marghiloman a adunat istoria familiei ca un puzzle după 1990, când a putut să se întoarcă în țară. A căutat în arhive, a pus totul cap la cap, redescoperind, peste timp, rădăcinile de aici de la Buzău. În afară de Conacul Marghiloman, înaintașii săi au ridicat și biserici. La Fundeni Zărnești, ne spune Irina-Vlăduca Marghiloman, nu departe de Buzău, sus pe colină, e o biserică ctitorită de Iancu Marghiloman, tatăl lui Alexandru Marghiloman. „Se vede jos în vale; este splendidă. Noi am văzut-o în 2010. Ne-a plăcut. Era cu flori. Ne-am hotărât să ne înmormântăm la poalele acestei biserici, pentru că există și un cimitir. Am luat legătura cu preotul. Preotul a mărit acest cimitir, nu din cauza noastră, și acum avem acolo două-trei, locuri și vrem ca oasele lui Alexandru Marghiloman, ale fratelui și ale surorii lui să le aducem înapoi la Buzău și anume sus, la Fundeni”, spune strănepoata lui Marghiloman.

În momentul de față, ea a făcut o solicitare către Cimitirul Bellu pentru a obține rămășițele pământești ale lui Alexandru Marghiloman. „Trebuie să găsească acum săculețele cu numerele după care vom face analiza lor; i-am și spus directorului Cimitirului că le trimitem în Germania la analiză. Vom vedea ce s-a întâmplat cu acestea. Dacă nu se găsesc, vom începe un proces”, mai spune nepoata ilustrului om politic, ai cărei părinți sunt înmormântați în Germania.

Irina-Vlăduca Marghiloman vorbește însă de vreo zece biserici construite în România de familia sa. „Au fost construite nu numai în județul Buzău, dat fiind că familia Butculescu, din partea bunicului tatălui meu era din Teleorman. Ei au pus bazele orașului Roșiorii de Vede. Și acolo au o biserică”, afirmă Irina Vlăduca Marghiloman. De altfel, și dinspre această parte vorbim de o familie înstărită de boieri, care pe la 1500, în vremea lui Vlad Țepeș, primiseră titlul de cavaleri. Ei mai au o biserică ridicată în Butculești și una în Roșiorii de Vede.

Se poate recupera istoria

Povestea se poate rescrie la Buzău pornind de la Vila Albatros, care poartă numele unui căluț iubit de Alexandru Marghiloman. „Da. Vila poartă numele căluțului lui iubit, Albatros. De la el a luat numele. Mai este și un cal foarte cunoscut, Zori de zi, care este descendentul renumitul Eclipse, numele său venind de la momentul nașterii lui, când a avut loc o eclipsă de soare. Știm că acești cai mergeau prin acest parc. Se plimbau. Stătea la cafea și caii se plimbau pe alei sau mergeau la hipodrom. Fiecare cal avea îngrijitorul lui și jokeul lui. De la Zori de Zi a pornit toată linia de cai câștigători. La Cislău există Tezeu, un urmaș îndepărtat a lui Zori de zi. Tezeu este foarte bătrân. Se spunea că era cel mai mare câștigător de curse de cai din România. România a fost recunoscută pe vremea aceea.  Era la concurență cu Franța și cu Anglia, pe picior de egalitate. În plus, aceste întâlniri la hipodrom, care aveau loc duminica, constituiau un adevărat prilej de socializare, te întâlneai, vedeai, discutai; trebuie să trăiești o cursă de galop ca să îți dai seama de puterea acestor cai. Era și o parte de politică. Pasiunea pentru cai era îmbinată cu viața socială, viața culturală… Și acum se întâmplă așa la Ploiești, dar în alt context. E foarte plăcută o astfel de duminică la Hipodrom la Ploiești. Îmi închipui că pe vremuri era și mai frumos”, mărturisește Irina-Vlăduca Marghiloman.

În jurul acestei vile și administrația de la Palatul Comunal  dorește să ducă mai departe povestea și proiectul. Pentru că pe masa primarului Constantin Toma s-a aflat proiectul de reînsuflețire a Conacului Marghiloman, care înseamnă și cai cu grajduri. Despre aceste planuri are cunoștință și familia Marghiloman care a fost consultată. „Domnul Toma ni l-a oferit să-l vedem, pentru că soțul meu este arhitect. La grajduri nu este prea complicat să faci niște boxe, iar exteriorul este frumos și nu ai de ce să umbli la el; casa de oaspeți trebuie renovată. Va fi un hotel cu șase camere și jos un restaurant, ca să aducă ceva venituri ca să se poată întreține locația. În boxe or să fie niște cai, pe care copiii ar putea să-i viziteze.  Sunt multe herghelii în România. Nu sunt de galop, dar sunt de sărituri, de agrement și peste tot sunt copii. Dragostea pentru cal la copii există. Și dacă aduce câțiva cai într-un padoc, vor veni și copiii să-i vadă. Unde este calul nostru acum, la Berceni,  vin copii, îi curăță, îi spală, se bagă pe sub el. Copiii iubesc caii”, mai spune Irina Vlăduca Marghiloman.

Cafeaua „Marghiloman”, patentată la OSIM

Tot la capitolul recuperare a istoriei familiei poate fi trecut și demersul privind patentarea numelui de „Alexandru Marghiloman” la OSIM. Patentul pentru  cafeaua „Marghiloman” s-a aprobat pe 31 octombrie 2022. Acest demers a pornit de la la ideea de a proteja numele de Marghiloman de impostură. „Când ne-am întors în România, se întrebau cine sunt, pentru că au fost și impostori. Nu s-a știut că tata a fost singurul dintre frați care a avut un copil; el nu a avut înainte contact cu nimeni din țară de frica securiștilor. Ca să lămurim acest lucru, noi am patentat la OSIM și numele lui Alexandru Marghiloman. Acolo mi-au cerut documentele. Am plecat de la actul meu de naștere până la actul de naștere a lui Iancu Marghiloman și pe baza documentelor am patentat numele”, spune Irina Vlăduca Marghiloman, care explică faptul că era necesar acest demers cu atât mai mult cu cât, între timp au apărut tot felul de produse cu numele unchiului său. Tot în această direcție se îndreaptă și demersurile privind  fabricarea „Cafelei Marghiloman” la Buzău, care are o poveste frumoasă.

Se spune că cea mai cunoscută frază a timpului devenise la acea vreme „servirea marghilomanei”. Cafeaua „Marghiloman” este cafeaua cu caimac, fiartă în nisip. „Rețeta pe care o avem e cea originală și aici vrem să îndreptăm numele. Ne dorim să folosim  producători din România, ca să fie o afacere locală. În afară de coniac, pe care trebuie să-l luăm din Franța”, afirmă Irina Vlăduca Marghiloman. Această cafea ar urma să fie vândută după renovarea în întregime a spațiilor de la Conacul Marghiloman, de asemenea,  pentru susținerea proiectelor de la Conacul Marghiloman.

Istoria se face cu oameni

Irina Vlăduca Marghiloman a fondat două asociații care să vină în sprijinul buzoienilor și care să cinstească memoria omului de stat Alexandru Marghiloman. Una dintre ele se ocupă exclusiv de promovarea cailor de rasă, iar a doua, care îi și poară numele ilustrului om politic, este o asociație în parteneriat cu școlile, cu elevii, pentru desfășurarea de activități educative, de voluntariat, de ajutorare a copiilor care au fost diagnosticați cu boli grave, precum cancerul. Este o asociație prin care dorește să acorde burse de merit să sprijine copiii buzoieni cu performanțe. Fiecare asociație a fost înființată în etape diferite ale vieții, după cum explică nepoata lui Alexandru Marghiloman.

„Asociația «Alexandru Marghiloman» am înființat-o înainte de a veni în România, în 2018. Iar a doua am înființat-o când am venit în România; este Asociația Română a Pur Sângelui Englez «Alexandru Marghiloman». Prima asociație a fost gândită în memoria familiei”, explică Irina Vlăduca-Marghiloman. Prin intermediul acestei asociații a fost o direcție de acțiune: pentru ajutorarea copiilor, „o direcție de care se ocupa în mod special străbunica mea, sora lui Alexandru Marghiloman, Elena”, povestește aceasta. „Mai este o direcție pe partea de magistratură, deoarece el era magistrat. Și tot prin asociație se dezvoltă și acțiunile de sprijin în direcția promovării calului pur Sânge Englez, «iubirea vieții lui, caii»”, cum o definește strănepoata lui Marghiloman.

Premiul „Alexandru Marghiloman” pentru o cursă de Galop

„Avem voluntari de la Liceul «Alexandru Marghiloman» care ne stau alături și când sunt activități ne sunt lângă noi. Noi am vrut să ne ocupăm de copiii vindecați de cancer, să le oferim puțină recreație, dar nu am reușit; de renunțat, nu am renunțat, dar este greu, pentru că nu ni se oferă date. Poate cândva se va întâmpla. Ne ocupăm de lucruri mai mărunte, ajutăm, dăm, organizăm. Venim foarte des aici la Buzău. Dorim să avem o bursă pe care să o dăm în numele lui Alexandru Marghiloman; nu știm care sunt formalitățile, și atunci ne-am ocupat de caii Pur Sânge Englez, care nu mai erau în România”, explică Irina-Vlăduca Marghiloman.

Dacă nu s-a ajuns încă la instituirea unei burse, s-a ajuns la acordarea unui premiu care poartă numele lui Alexandru Marghiloman. „Am acordat anul acesta, pentru prima oară, Premiul« Alexandru Marghiloman» pe care vrem să-l repetăm în fiecare an, în memoria lui. Premiul «Alexandru Marghiloman» este un premiu pentru o cursă de Galop în memoria lui, în jurul zilei de 10 mai, data decesului lui Alexandru Marghiloman”, spune Irina Vlăduca-Marghiloman.