Într-un orășel șters, de provincie, profesorul Miroiu își împarte viața între cărți și stele. În așteptarea unei rarități editoriale care vine cu trenul, viața sa se intersectează cu cea a Monei, o tânără „vânătoare de inimi”, fără bilet, dar dornică de aventură.
Între ei se înfiripă o poveste de dragoste care, perturbă universul micii urbe. Într-un decor cu multă creativitate este amplasată casa lui Miroiu, unde Mona este adăpostită pentru o noapte, timp în care între cei doi se va naște o relație afectivă. După plecarea ei, totul revine la normal, iar pe cer rămâne o constelație ce-i poartă numele.
În felul acesta s-au petrecut lucrurile în piesa „Steaua fără nume”, în regia lui Cristian Ban, care s-a jucat miercuri seară pe scena Teatrului „George Ciprian”. Este o piesă care a fost pusă în valoare foarte bine de trupa de actori a Teatrului din Brăila; este o piesă care valorifică imaginea sensibilității, a tumultului existențial printr-o iubire intangibilă precum celestul.
Și-au dat concursul la realizarea ei actorii: Narcisa Novac, Nicholas Cațianis, Dan Moldoveanu, Monica Ivaşcu, Marcel Turcoianu, Adrian Ştefan, Blanca Doba, Elena Andron și Ciprian Chiriches.
Mihail Sebastian a publicat piesa de teatru „Steaua fără nume”, sub pseudonimul Victor Mincu. Premiera piesei a avut loc pe 1 martie 1944, la Teatrul Alhambra din București. Presa vremii a descris astfel evenimentul: „Autorul Mihail Sebastian se ascunde sub alt nume. Agenții „Siguranței” sunt în sala Alhambra, arhiplină, de altfel. Nu a fost un succes, a fost un triumf!”.
Mihail Sebastian s-a născut pe 18 octombrie 1907 la Brăila. A studiat Dreptul și Filozofia la București. Din 1927 demarează colaborarea cu ziarul „Cuvântul”, iar din 1932 cu revistele „Romania literară” și „Azi”. A fost membru al Asociației „Criterion” înființate la București, unde îi are colegi pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și Constantin Noica. Debutează în literatură cu volumul „Fragmente dintr-un carnet găsit”. A publicat romanele: „De două mii de ani” (1934), „Orașul cu salcâmi” (1935), „Accidentul” (1940). Între 1935 și 1944, ține un jurnal intim, publicat postum abia in 1996.
