Foarte puțini artiști aleg să nu își transpună un moment din viață, un personaj sau un citat ori simbol pe piele. Tatuajele sunt frecvent făcute la vedere, și așa a a făcut și cântăreața Bianca Purcărea, care a dorit ca fiecare schimbare de prefix din viața ei să fie marcată de un tatuaj.
Când a împlinit 20 de ani și-a făcut primul tatuaj, un simbol pe care și-l desenase în fiecare dimineață de liceu pe podul palmei. „Era o inimioară care însemna ceva pentru mine și care încheia un capitol, dar și deschidea altul. N-am avut emoții să-i zic mamei; din contră, am fost convinsă c-o să se entuziasmeze suficient cât să mă-ntrebe <Și? Pe următorul unde ți-l faci?>. Și-așa a fost. Emoții am avut, însă, să-i spun tatei. Că el e om mai serios și că poate o să-mi vadă cerneala de sub piele drept act păgân demn de canoane pe 7 ani. Aici m-am înșelat. Tatei i-a plăcut atât de mult că mi-a sugerat să-mi fac din asta o tradiție la fiecare schimbare de prefix. Ce-i drept, ideea lui e posibil să fi fost un mod subtil <de tată> prin care mi-a sugerat să las 10 ani să treacă între tatuaje, în cazul în care mi s-ar fi deschis apetitul pentru ele. Cert este că inimioara de pe degetul mic al mâinii drepte (am ales dreapta ca să nu-mi fie inelul de logodnă, în caz că m-oi mărita, umbrită de tatuaj; înțeleaptă since my twenties) a fost unicul tatuaj până la schimbarea de prefix de anul acesta”, a povestit Bianca, amuzată și acum de aceste argumente.
Artista și-a căutat anul acesta ceva special, care să o reprezinte și care să spună ceva despre ea, la 30 de ani. Și a găsit ceva ce-i lipsește cu desăvârșire, ceva ce-și dorește, ceva la care lucrează să dobândească și e ceva necesar, important și e și cu scrisul mamei sale: „răbdare“. Iar în completare, ceea nu se vede și doar se simte, e scris de tatăl ei și e aproape de inimă: „dor“. „Trăiesc cu el, l-am învățat de mult, încă-l mai cert că doare sau îi mulțumesc că mă-nvață”, a mai completat artista.
