Monden

FOTO | Actorul buzoian Vlad Ionuț Popescu, despre viitorul teatrului în pandemie

,,Mi se pare că teatrul a început să fie un trend în ascensiune, că suntem pe drumul cel bun, din punct de vedere al interesului din partea oamenilor”, este concluzia tânărului actor buzoian Vlad Ionuț Popescu, sintetizată într-un interviu în care acesta a vorbit despre meseria pe care și-a dorit-o de mic copil.

„Actoria este pentru mine!”, asta a gândit liceanul Vlad Ionuț Popescu, cam la doi ani după ce se apucase de actorie și a simțit că-i place să-și „cheltuie” foarte mult timp în acest mod. ,,Eram în clasa a 11-a și am făcut un one man show după <O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții>. Am fost să petrec timp alături de copii cu sindromul Asperger și am pregătit un spectacol caritabil pentru ei, alături de câțiva colegi din asociația în care activam. La spectacolul ăsta am simțit o conexiune specială cu oamenii, off and on stage. După ce s-a terminat spectacolul, a venit tata la mine, care nu mă văzuse până atunci pe scenă, și, plân­gând, mi-a spus că trebuie să fac asta! Părinții m-au încurajat și mi-au fost alături, deci lor le datorez tot”, a explicat actorul buzoian într-un interviu pe care l-a acordat celor care s-au ocupat de proiectul de anul acesta al Serilor Teatrului Studențesc, sprijinit de SISC (Sindicatul Studenților din Ciberne­tică).

 În trecut, teatrul avea un fel de ,,aură” pentru el; mergea la festivaluri și admira actori mari, dorindu-și să fie ca ei. Dar, treptat, a intrat în meserie și a învățat ce sacrificii trebuie să faci și ce presupune munca din spa­tele unui rol: ,,A început să mă preocupe treaba asta cu actoria undeva prin clasa a IX-a, dar am avut niște experiențe cu teatrul și în generală, ca mulți alți copii de altfel. Doar că mie îmi era destul de greu să leg două cuvinte, sunt bâlbâit, iar profesoara de limba română a făcut un spectacol, <Tine­rețe fără bătrânețe și viață fără de moarte>, și mi-a oferit rolul unui copac, toți ceilalți colegi având roluri mult mai importante. Cred că și chestiunea respectivă m-a motivat de-a lungul timpului și m-a făcut să-mi doresc să fac meseria asta la cel mai înalt nivel posibil”, mai povestește Vlad.

,,Managementul artistic la teatrele de stat seamănă cu cel din anii ‘90”

Motivul pentru care el crede însă că puțini tineri sunt atrași de scenă și de roluri este clar ,,aruncat” în spatele acelor oameni care coordonează toate programele și managementul artistic, care nu fac produse pentru a atrage tinerii, ci niște rețete învechite, care funcționează, dar le ridică la rangul de corectitudine. ,,Dacă nu ai ceva fresh care să mă țină pe mine acolo, care fac parte din <breasla> asta, nu știu cum aduci pe cineva tânăr, care nu are absolut niciun interes față de teatru și care chiar nu vrea să investească bani într-un bilet. Eu joc, de exemplu, într-un teatru independent care trebuie să rămână în viață, și un bilet costă cam 60 de lei, dar un tânăr de unde scoate 60 de lei? Că la independente nici nu poți veni cu legitimația (de elev sau de student, pentru gratuitate, n.r.). Altă problemă este și managementul artistic, pentru că dacă ne uităm cum se promo­vează teatrele, cu precă­dere cele de stat, pe social media, Facebook, Instagram, acolo unde tinerii sunt cei mai activi, ai spune că sunt din anii ‘90. Cum atragi publicul tânăr așa? E o consecință firească a superficialității faptul că nu vin tinerii la teatru așa cum ne-am dori, iar eu îi înțeleg”, a apreciat actorul.

Vorbind din experiență, Vlad spune că a avut ocazia să lucreze și într-un teatru de stat, și într-un teatru național, și într-unul independent și a observat o oscilație în ceea ce privește elanul, voința și dorința de a face totul cât mai bine cu putință. ,,Ei bine, când am ajuns în teatru, nu știu dacă am fost neapărat dezamă­git, dar nu am descoperit bucuria aia a tinereții de a o face și nu știu sigur dacă asta are legătură cu vârsta sau e legat de zona de proveniență, adică provincie și/sau București, unde activezi. Mi se pare, de asemenea, că sunt destul de puțini bani alocați pentru teatru și destul de puține oportunități, astfel că atunci când le prinzi, imediat mergi după ele, asta însemnând că uneori să lucrezi la două-trei proiecte deodată, ceea ce nu este neapărat bine, pentru că nu o să poți da 100% pentru fiecare dintre ele, rămâi fără energie. Cred că noi tinerii, trebuie să învățăm să fim managerii noștri mai mult, pentru că nu avem așa ceva la noi în țară. În afară se lucrează cu agent, studentul este luat sub aripa unui agent încă din facultate, iar acesta îi caută cele mai bune joburi: acting wise, money wise și time wise. Ceea ce cred că ar trebui să se schimbe privește managementul propriei cariere și să ne bucurăm mai mult de proces în sine atunci când mergem la repetiții”, a mai precizat Vlad Popescu.

“Peste 40 de ani mă văd făcând tot meseria aceasta ”

Cât despre credința în viitorul teatrului, într-un exercițiu de imaginație ce îl situează peste zece ani, Vlad are gânduri optimiste, chiar dacă traversăm îm­preună vremuri pandemice și oamenii stau din ce în ce mai izolați și savurează retrași acte de cultură. ,,Mi se pare că teatrul a început să fie un trend în ascensiune, chiar dacă nu atât de mult pe cât ar trebui, dar suntem pe drumul cel bun din punct de vedere al interesului din partea oamenilor. Vreau mai mulți tineri. Nu știu ce să spun, în schimb, de instituții și de intrigile din lumea teatrului, care pe mine mă sperie. Dar, absolut și peste 40 de ani mă văd făcând tot meseria asta”, a conchis actorul buzoian.

Vlad Ionuț Popescu are 23 de ani și este masterand la UNATC, însă până la absolvirea facultății a fost distribuit în spectacole de teatru importante, pe ma­rile scene din București. Este vorba despre spectacolul „Pădurea spânzu­raților” de la Teatrul Națio­nal, în regia celebrului Radu Afrim, „Împăratul muștelor” de la Teatrul Excelsior, în regia lui Tudor Lucanu, sau „Medea’s Boys” de la Teatrul Apollo 111, în regia lui Andrei Măjeri.

Anul trecut, Vlad a fost unul dintre cei admiși, din aproape 200 de candidați, pe cele patru locuri scoase la concurs de Teatrul Godot. Nu în ultimul rând, Vlad a făcut parte din castul blockbusterului american „Voyagers”, alături de Colin Farrell și Lily-Rose Depp, fiica lui Johnny Deep, iar recent a fost implicat în proiectul filmului ,,Tata mută munții”, fiind vocea personajului Cosmin.

Articole similare