CulturăIstorii Buzoiene

FOTO | 90 de ani de la înfiinţare. Primarul, membru fondator al Asociaţiei Presei Buzoiene

Viorel FRÎNCU

După încheierea Primului Război Mondial şi făurirea statului naţional unitar, prin semnarea, la Alba Iulia, a actului istoric al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, într-o efuziune de plin patriotism, 50 de tineri jurnalişti bucureşteni, printre care buzoienii George Macovescu şi Pamfil Şeicaru – viitorul patron al publicaţiei „Curentul” -, precum şi râmniceanul Mircea Grigorescu, membru din anul 1936 în „Sindicatul Ziariştilor”, „au luat iniţiativa constituirii Uniunii Ziariştilor Profesionişti, organizaţie menită să grupeze gazetarii din toate regiunile istorice, să-i solidarizeze şi în acelaşi timp să le dea prilejul de a deprinde meseria exercitând-o în spirit democratic. Esenţa acestui deziderat o constituia profesionalizarea prin creaţia publicistică de mare ţinută, la nivel occidental”.

Pamfil Şeicaru

Actul de constituire al Uniunii a fost semnat la 11 ianuarie 1919, în cadrul adunării generale ce a avut loc în imobilul de pe strada Sărindar, devenit mai târziu Berăria „Berlin”. Primul preşedinte ales a fost Heinric Streitman, licenţiat în filosofie şi doctor în ştiinţe fizico-chimice, care debutase ca ziarist în 1894, la ziarul „Românul”, apoi publicase în ziarele „La Patrie, „Munca”, „Facla”, „Contemporanul” şi era consilier în Ministerul de Externe. De menţionat că Heinric Streitman a fost propus în această funcţie de Pamfil Şeicaru.

După ce adunarea generală de constituire s-a consumat, toţi cei prezenţi au sărbătorit evenimentul la restaurantul „Trei ochi sub plapumă”, aproape de întretăierea Căii Moşilor cu Bulevardul Republicii, actualul Bulevard Carol, unde cânta taraful  „Ochialbi”.

Tendinţa de organizare profesională a ziariştilor s-a concretizat prin înfiinţarea unor asociaţii şi sindicate de presă, pe lângă cele deja existente din perioada antebelică – „Sindicatul ziariştilor din Bucureşti” şi „Asociaţia generală a presei române”. Astfel, iau fiinţă „Federaţia presei periodice române”, precum şi sindicate regionale care, în anul 1932, şapte dintre acestea s-au constituit în „Federaţia generală a presei de provincie”.

În general, în mai toate statutele acestor uniuni, federaţii, sindicate şi asociaţii ale presei cuprindeau principii fundamentale: sprijinirea intereselor ziariştilor profesionişti, îmbunătăţirea stării lor materiale, acordarea de pensii suplimentare la bătrâneţe, apărarea prestigiului şi demnităţii membrilor, reglementarea raporturilor de muncă, inclusiv instituirea postului de director sau redactor şef în mod obligatoriu ocupat de un ziarist profesionist, impus patronilor de presă, constituirea de cercuri profesionale şi a unui „atelier de creaţie publicistică”.

În perioada interbelică, în presa buzoiană, ca de altfel în toată ţara, abundă gazetele de informaţie, politice, de divertisment, profesionale, revistele şcolare şi cele clericale.

Deşi ţara se afla în plină criză economică şi politică, jurnaliştii buzoieni au simţit nevoia de a se solidariza, astfel că, în 1931, av. N. I. Dragomirescu, director al publicaţiei „Aurora Buzăului”, institutorul Dumitru Serbescu-Lopătari, director al săptămânalului „Sfatul sătenilor”, şi George Podgoreanu, directorul ziarului „Vocea Buzăului”, au anunţă că, „în curând, se va înfiinţa o asociaţie a ziariştilor buzoieni”.

Anul următor, la 7 iunie, 30 de membri fondatori au constituit oficial Asociaţia Presei Buzoiene, în baza legii sindicatelor profesionale publicată în „Monitorul Oficial” nr. 41/1921, actul constitutiv şi statutul fiind autentificate de Tribunalul Buzău.

De remarcat faptul că, printre fondatori s-a numărat şi Valeriu Trandaf, primarul oraşului Buzău.

Consiliul de administraţie s-a compus, iniţial, din următorii membri: av. N. I. Dragomirescu, av. George Pliniceanu (directorul publicaţiei „Justiţia Buzăului”), Dumitru Serbescu-Lopătari, av. Alexandru Macedonescu (colaborator la „Curentul” şi „Vocea Buzăului”, fost membru al „Societăţii Ziariştilor Români”, prezent la întrunirile şi congresele acestui for), Teodor Popescu, Constant Cristea (poet, publicist, editorul revistelor „Munca intelectuală” şi „Revista noastră), George I. Călinescu (fratele tipografului Ioan Călinescu), Petre M. Gheorghiu (directorul publicaţiei „Reporterul”, decanul de vârstă al ziariştilor buzoieni, supranumit şi „papa Poincaré”) şi lt. col. N. Cristescu. Comisia cenzorilor era formată din: N. Draghini (corespondent la „Curentul”), Isac Holder (corespondent la „Dimineaţa”), Oprea Teodor şi C. P. Başturescu (colaboratori la „Tribuna învăţătorimii”), iar Comisia de arbitraj era compusă din Panait Volănescu (director la „Tribuna învăţătorimii”), Traian Negoşanu (colaborator la „Munca literară şi artistică”), supleanţi fiind Andruţă Popescu şi N. Musculiu (corespondent la „Argus”, funcţionar la Camera de Comerţ şi Industrie).

Ziarul „Curentul nou” (an II, din 3 iulie, nr. 33, p. 4) inserează actul constitutiv al „Asociaţiei Presei Buzoiene”.

(Va urma)

____________________________________

Bibliografie:

  • George Brătescu, „Uniunea Ziariştilor Profesionişti 1919-2009”. Compendiu aniversar, www.uzp.org.ro;
  • Viorel Frîncu, „Istoria jurnalismului din judeţul Buzău. Enciclopedie cronologică (1839-2014)”, Buzău, Editura „Teocora”, 2015;
  • Valeriu Nicolescu, „Faptul divers, în presa buzoiană”, în „Opinia”, din 28 aprilie 2009, p. 8;
  • George Gh. Pâslaru, „Drumuri de sânge. De la Prut, la Odessa”, Ediţia I, Editura „Acţiunea Buzăului”, Buzău, 1941.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker