FOTO / 30 de ani de cenaclu hasdeian „Ad Astra”, prin ochii regizorului buzoian Marina Hanganu

Cenaclul „Ad Astra” al Colegiului Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” a împlinit 30 de ani. Momentul aniversar, care a rememorat cumva evenimentul de întrupare a sa în destinul cultural  al școlii, dar și evoluția  pe parcursul celor trei decenii, a  fost pus la cale de profesoara de Limba și literatura română Iulia Lazăr. De altfel, ea este și cea care a pus bazele cenaclului, așa cum a mărturisit în cadrul evenimentului, imediat cum a trecut pragul acestei prestigioase unități de învățământ. Cenaclul „Ad Astra“ a avut un puternic impact asupra multor hasdeieni, în primul rând pentru că a format personalități, a pus bazele unei culturi solide și a creat destine profesionale foarte valoroase, de excepție. De aceea, Iulia Lazăr este cea care a rămas în sufletul tuturor celor care au avut statutul de cenacliști „Ad Astra”.

Marina Diana Hanganu, regizor și director artistic la Tele-Encounters – Teatrul „George Ciprian”, se numără printre hasdeienii care au făcut parte din cenaclu și care, și peste ani, fac parte cu sufletul din „Ad Astra”. Marina Hanganu a avut inițiativa chiar de a fi alături de profesoara Iulia Lazăr în a oferi experiențe literare de neuitat actualilor cenacliști hasdeieni. Marina Hanganu a relatat într-un scurt interviu pentru OPINIA ce rol a avut în viața sa și ce înseamnă în continuare cenaclul „Ad Astra” și profesoara de Limba Română Iulia Lazăr, care i-a fost și dirigintă.

Marina Hanganu:  E o poveste mai lungă legată de toată relația mea cu doamna profesoară Iulia Lazăr, care mi-a fost și dirigintă. Prin toate activitățile de la clasă, nu doar de la cenaclu, m-a stimulat să aleg această meserie, pentru că, spre exemplu, ne ducea la teatru, la București, ne prezenta la orele de curs literatura încadrată în diferite curente, în dialog cu artele plastice, cu muzica, cu filmul, cu teatrul; avea o gândire interdisciplinară. Și același tip de comentariu era aplicat și în sesiunile de la cenaclu. Doamna profesoară nu se rezuma niciodată doar la text, întotdeauna avea un întreg univers care acompania comentariul literar. Când preda conținutul de la clasă sau când comenta ceea ce scriam noi la cenaclu, întotdeauna avea o viziune mai amplă. Nu se rezuma la o analiză pe text. Întotdeauna făcea conexiuni cu alte domenii artistice.

O respect enorm pe doamna profesoară și dirigintă Iulia Lazăr. E un profesor cum rar se întâlnesc. Mi-a influențat decisiv parcursul profesional. Îi sunt profund recunoscătoare.

Rep:  La cenaclu, a menționat profesoara Iulia Lazăr, toată lumea era pe picior de egalitate, pentru că nu era profesorul care să stea la catedră și elevii  de partea cealaltă când citeau lucrările lor. Era o comuniune, o stare deosebită.

M.H.: Da. Întotdeauna erau încurajate discuțiile. Toată lumea contribuia la acest dialog în timpul sesiunilor de cenaclu. Dacă cineva citea un text, toți ceilalți își spuneau punctul de vedere cu privire la acel text, adică ce ar putea fi îmbunătățit, ce este foarte bun, în ce direcție ar fi bine să continue autoarea sau autorul. Era un dialog mediat de doamna profesoară, dar, într-adevăr pe picior de egalitate. Și este extrem de important să încurajezi dialogul cu elevii. Nu era niciodată o relație de sus în jos. Nu era o relație pe verticală, ci una orizontală, foarte bine condusă.

Rep: Ați scos o carte destul de recent, „Teatrul telematic”, pe baza studiilor pe care le-ați făcut și activității pe care o realizați acum, dar cred că v-a ajutat  foarte mult ușurința de a scrie căpătată în cadrul cenaclului, precum și ușurința de a comunica.

M.H.: M-a ajutat foarte mult, pentru că scrisul face parte din activitatea mea în mai multe zone. O dată vorbim de scrierea academică, pentru că acea carte pe care am publicat-o este teza mea de doctorat. Este foarte, foarte important să îți exprimi ideile în mod clar, mai ales când este vorba despre un eseu științific, dar și în zona de scriere creativă m-a ajutat foarte mult pe mine, pentru că scriu piese de teatru, scriu dramatizări. Toate spectacolele pe care le-am făcut până acum în sistemul profesionist, imediat după absolvire, au fost piese adaptate de mine, ca text, fie scrise de mine, uneori în colaborare cu alți autori. Este esențial faptul că la cenaclu te încurajează, mediul acela prietenos și creativ să îți dezvolți vocabularul, să îți dezvolți capacitatea de a-ți exprima ideile în scris. Și nu doar în scris, pentru că trebuia să te exprimi cu privire la ceea ce au făcut colegii, într-un mod în care să nu jignească, care să ajute și este un exercițiu util să poți să dai feedback într-o manieră utilă pentru celălalt.

Rep: Am înțeles de la doamna Iulia Lazăr că și dumneavoastră, ca și mulți alți cenacliști, ați rămas membri „Ad Astra” și le sunteți sprijin și model colegilor mai mici.

M.H.: Prima mea activitate după ce m-am angajat la Teatrul „George Ciprian”, în 2016, a fost să invit Cenaclul „Ad Astra” pe 15 ianuarie, cu ocazia Zilei lui Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naționale, și am avut o sesiune de cenaclu pe scenă. Am avut decor, cu becuri atârnate pe ștăngi pe scenă și toți elevii și doamna profesoară au stat pe scenă. Eu am ținut legătura cu Hasdeul, fiind liceul meu de suflet. Am organizat diferite activități și acest cenaclu și nu numai; și în proiectele europene am avut diferite activități, nu neapărat legate de partea aceasta de literatură. Încerc să țin legătura, mai ales că doamna profesoară Iulia Lazăr mi-a influențat traseul.

Vă mai dau un exemplu cu ceea ce făcea dumneaei la clasă și nu am auzit să se mai fi făcut prin alte părți. În afară de ceea ce era obligatoriu să citești, ne dădea cărți în plus, cărți din marea literatură universală și românească. De pildă, „Crimă și pedeapsă” de Dostoievski. Lucram pe echipe și făceam un târg de carte și fiecare realiza o prezentare într-un mod cât mai creativ. Eu, de pildă, am făcut teatru. Am prezentat un fragment din carte sub formă de teatru. Am dramatizat o secvență din „Crimă și pedeapsă”. A avut și are în continuare un mod foarte creativ de a implica elevii și de a le dezvolta multe laturi ale personalității. Era o dezvoltare a noastră ca oameni. La Eminescu, îl citeam și pe Schopenhauer. Ne dădea să citim filozofie ca să înțelegem contextul. Iar pentru mine, ca regizor de teatru, este un lucru esențial să pot să privesc lucrurile într-un context cultural.

Ne punea să ne documentăm și am învățat să realizez contexte, ceea ce la doctorat mi-a fost extrem de util; aveam deja o rigoare din liceu. Eu cred că în orice domeniu ar intra elevii care lucrează cu doamna profesoară Iulia Lazăr vor avea un avantaj, o rigoare intelectuală în a aborda de fapt orice  context.

Rep: Vă mai amintiți care au fost primele scrieri ale dumneavoastră? Cum s-a declanșat pasiunea pentru scris?

M.H. Eu scriam înainte să ajung la liceu. Am început să scriu pe la opt ani, prin clasa a II-a. Scriam poezii. Apoi am început să scriu proză. Scriam povești scurte. La 13  ani am publicat primul roman, „Misterele Școlii Shetland”. Eram încă la Liceul Pedagogic, la gimnaziu. La Pedagogic am lucrat cu doamna profesoară Cristina Iacob. M-a ajutat foarte mult, și cu acest roman mi-a dat un  feedbeak foarte util. Apoi  au urmat două cărți, tot romane: continuarea romanului „Misterele Școlii Shetland”, volumul II, și un alt roman, pe care l-am publicat la 17 ani, când eram la Hasdeu. Doamna profesoară Iulia Lazăr mi-a dat un sfat foarte util atunci și m-a ajutat să-mi fluidizez stilul.

Rep: De la acel roman din liceu și până la teza de doctorat ați mai scris și alte cărți?

M.H.: Au fost mai multe cărți, în diferite domenii. Am publicat și în engleză. Limba engleză am învățat-o de la Daniela Pascu din Hasdeu și Ana Chițan din Liceul Pedagogic. Am publicat cărți de specialitate, în română „Tele-City”, în engleză „Tele-Encounters”, „Telepresence and Migration”, în cadrul proiectului european, am făcut dramatizări. Spectacolul pe care l-am făcut la Teatrul de Comedie, în 2017, „Magazinul de sinucideri” este cu o dramatizare făcută de mine după un roman, „Planeta viselor pierdute” este text scris de mine împreună cu domnul profesor univ. Ion Mircioagă. Tot ceea ce am făcut a fost pe baza unor texte scrise de mine în limba română sau în limba engleză.