Vara aceasta, zilele de week-end ale Muzeului Județean Buzău au fost dedicate „Taberei de sculptură de la Măgura”. Aici au fost organizate tot felul de ateliere, care mai de care mai creative, copiii, și nu numai, fiind îndemnați să realizeze desene cu sculpturile amplasate în poienile din apropierea Mănăstirii Ciolanu, cu promisiunea că acestea se vor regăsi la finalul proiectului într-un album pe care îl va edita Muzeul Județean. De altfel, la jocurile sportive sau la atelierele de desen organizate instituția de cultură pune la dispoziția copiilor toată recuzita, de la creioane, hârtie, clipboarduri, mingi, seturi pentru tenis și pentru badminton, arcuri și săgeți cu ventuze, adică tot ce este necesar pentru menținerea stării de voie bună a copiilor și adulților care îi însoțesc.
Și pentru că vara aceasta este prima în care Muzeul în aer liber Tabăra Măgura a prins cu adevărat viață după ani buni în care aproape că natura luase în stăpânire cele 256 lucrări realizate de artiști plastici în decursul a 16 ediții, conducerea Muzeului Județean și-a dorit să redea spațiul turiștilor, tuturor iubitorilor de artă și de natură, cu poveste cu tot. Este vorba despre povestea acestei tabere, despre istoria ei, care pun în lumină adevărata ei valoare.
În acest demers, pe pagina de socializare a Muzeului Județean se află postate gândurile unor personalități ale Buzăului care au cunoștință despre istoria taberei, care cunosc foarte bine devenirea ei de la primele lovituri de daltă sau chiar de la momentul zero, în care s-a creionat pe hârtie proiectul a ceea ce avea să devină un loc unic al artei în România. Realizatorul acestor filmulețe cu personalități care își depănă amintirile legate de acest proiect unic în România este jurnalistul Corneliu Floriceanu, care a avut sprijinul Muzeului Județean în acest demers cultural.
Daniel Costache, directorul Muzeului Județean Buzău, mărturisește că, așa cum a promis la începutul acestui an, 2022 a devenit „Anul Tabăra Măgura” și prin amploarea activităților de valorificare, de reabilitare a lucrărilor de aici, dar și prin multitudinea și diversitatea ofertelor educaționale și culturale desfășurate week-end de week-end, la care au fost invitați buzoienii să participe în această tabără.
Cum a devenit „Tabăra Măgura” muzeu
Tabăra Măgura a devenit Muzeul în aer liber „Tabăra Măgura” abia în urmă cu doi ani, când s-a transformat și într-unul dintre punctele de maxim interes din punct de vedere cultural-artistic și un foarte important obiectiv turistic al județului Buzău, fiind un obiectiv promovat, la nivelul importanței sale, de către conducerea Muzeului Județean Buzău. Tot procesul de reabilitare și promovare a început să devină consistent abia din 2018. „Începând cu 2018, aici a început un amplu program de revalorificare muzeală pentru că, așa cum știm, în Tabăra Măgura, din diferite motive, lucrurile nu au funcționat așa cum ne-am fi dorit. După o perioadă de analiză, de culegere a datelor din teren, iată că, în prima jumătate a acestui an, am trecut la implementarea și punerea în execuție a planului de revalorificare, Tabăra Măgura devenind astăzi o zonă care îmbină tehnologia modernă cu zona de relaxare, pe de o parte, iar pe de altă parte, cel mai important monument de artă contemporană modernă din România în aer liber a căpătat viață; iar tot ce s-a întâmplat în ultimele luni este rezultatul unei activități de mare intensitate. Finanțarea este asigurată de Consiliul Județean Buzău”, mărturisește directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache.
Procesul de reabilitare și de revalorificare a acestui spațiu încărcat de artă a putut fi realizat și finalizat abia anul acesta, din mai multe motive, unele dintre ele fiind expuse de fostul director al Muzeului Județean, prof. dr. Doina Ciobanu. „Tabăra a fost făcută între 1970-1985, în 16 ediții, cu 16 lucrători și 16 lucrări pe ediție; în total sunt 256 de lucrări. În perioada respectivă, sculptorii care au lucrat aici donau lucrarea instituțiilor județene”, povestește Doina Ciobanu. Partea dificilă, mărturisește dr. Doina Ciobanu, a fost după anii ’90, pentru că terenul pe care se găsește tabăra, 21 de hectare, se află în proprietatea Mănăstirii Ciolanu și intra în administrația Arhiepiscopiei Buzăului, iar lucrările erau ale Consiliului Județean.
Mai întâi a fost nevoie de timp pentru redescoperirea lucrărilor, inventarierea lor și identificarea documentelor de donație. „A trebuit o perioadă de timp să se lucreze la inventarierea lor, la reconstituirea unora dintre ele, pentru că trecuse ceva timp și se deterioraseră; s-a lucrat la constituirea unor hărți, a unor cataloage, ca să știm ce era aici; s-a trecut la verificarea arhivei în care trebuiau să existe documente de donație. Artiștii, la finalul lucrării, au făcut câte un act de donație către județul Buzău prin care lucrările respective intrau în proprietatea județului Buzău. După ce s-a alcătuit arhiva respectivă și s-a constituit un catalog complet al lucrărilor, Muzeul Județean a făcut o cerere Consiliului Județean prin care să-i fie repartizate pentru evaluare aceste bunuri”, a explicat Doina Ciobanu.
Tabăra a fost inaugurată în 2005
În ceea ce privește sistemul de proprietate al spațiului pe care se găsea expoziția s-a găsit și aici o rezolvare. „Până la urmă, printr-o bună înțelegere cu toată lumea, în 2005 s-a încheiat un proces verbal de închiriere. Se plătea o sumă modică pentru cele 21 de hectare, iar într-o ședință lărgită a Consiliului Județean s-a hotărât ca lucrările de sculptură să intre în inventarul Muzeului Județean. Tot în 2005, în momentul în care s-a făcut inventarierea, s-a lucrat și la o restaurare. Spre cinstea lor, unele firme din județul Buzău ne-au oferit sprijin: ne-au dat mașini, macarale, au oferit uneori între trei și cinci lucrători care au venit cu noi aici și, sub supravegherea conservatorului general al muzeului, au ridicat lucrările, le-au scos din tufișuri”, mai spune Doina Ciobanu. Deschiderea Taberei de sculptură de la Măgura s-a putut realiza în vara anului 2005. Atunci, spune Doina Ciobanu, „am sărbătorit deschiderea Taberei de sculptură Măgura, una dintre cele mai mari din țară, de care s-au bucurat foarte mulți turiști și sperăm să se bucure în continuare”.
Pentru ca lucrurile să rămână așa, Muzeul Județean este preocupat în continuare de starea lucrărilor. Tatiana Dinică, conservator la Muzeul Județean Buzău, vorbește despre activitățile de îndepărtare a ierburilor din jurul lucrărilor. „Fiecare lucrare este unică în felul său, având o valoare simbolică, istorică și estetică. Una dintre măsurile de conservare a constat în îndepărtarea vegetației din jurul sculpturilor, deoarece în timp s-a constatat că unele lucrări au căpătat o culoare mai întunecată în partea de nord și în părțile umbrite de vegetație”. Bineînțeles că au mai fost și multe alte lucrări de îngrijire și evidențiere a lucrărilor. „Plăcuțele de identificare a sculpturilor erau deteriorate sau chiar lipseau; s-a trecut la înlocuirea tuturor plăcuțelor de pe cele 256 de lucrări. Același lucru s-a întâmplat și în cazul panourilor ce prezintă lista lucrărilor și a sculptorilor”, mai spune Tatiana Dinică.
Astăzi, Tabăra Măgura are dotări pe care nu le-a avut niciodată. Este vorba despre iluminat ecologic, toalete, contracte de pază umană. Fiecare lucrare are câte un cod QR care oferă informații despre lucrare, despre artist, CV-ul artistului, precum și despre alte locații din județ sau din țară unde artiștii respectivi mai au lucrări.
Planurile de acasă ale sculptorilor nu se potriveau întotdeauna cu cele din teren
Preotul Constantin Cățoi, director al Direcției Județene de Cultură, vorbește despre această tabără ca despre un loc binecuvântat de Dumnezeu. „S-a dezvoltat aici un loc de taină în care creatorii și creația și-au dat mâna în numele lui Dumnezeu și au mângâiat darul acesta neprețuit al locului care este piatra”, spune Cățoi despre acest loc de creație, „loc de taină, în aproprierea monumentului istoric Mănăstirea Ciolanu, obiectiv foarte important pentru comunitatea locală”.
Directorul Direcției de Cultură povestește și despre un fapt mai puțin cunoscut, și anume că blocurile de marmură care urmau să fie lucrate erau trase la sorți, de unde se vede din nou creativitatea meșterilor sculptori care, de cele mai multe ori, nu puteau pune în aplicare planurile și schițele cu care veneau de acasă, trebuind să adapteze lucrarea la dimensiunea pietrei care îi revenea… „Unul dintre angajații noștri la Direcția pentru Cultură – și mă bucur să-l pot aminti aici, Ionel Stănuță -, spunea că planurile de acasă nu se potriveau întotdeauna cu planurile din teren. Aici există și legenda în care se spune că la momentul la care se întâlneau, sculptorii trăgeau la sorți anumite bucăți de piatră care, la un moment dat, îi făceau să urmeze fiecare un alt plan decât cel făcut de acasă, în funcție de dimensiunea cubului de piatră pe care îl aveau dăruit. Din mâinile lor au ieșit lucruri extraordinare și ne dau nouă astăzi dorința de a le vizita”, povestește Constantin Cățoi.
Fenomenul Măgura
Un cuvânt despre tabără are și sculptorul Emil Pricopescu, care spune că aceasta este un fenomen. „Fenomenul Măgura este complex pentru România și chiar peste hotare. Am înțeles că vor fi trecute în patrimoniul UNESCO”, spune sculptorul buzoian. El își amintește că această tabără a prezentat interes încă de la deschiderea ei, și că în ediția a treia au avut parte chiar și de vizita primului ministru de la acea vreme, Manea Mănescu. El își mai amintește că locul pentru tabără și pentru amplasarea sculpturilor a fost ales de Uniunea Artiștilor Plastici și că piatra pe care lucrau sculptorii era adusă de la Ciuta și amplasată în poienița de la Mănăstirea Ciolanu. Artiștii care lucrau în fiecare ediție erau selecționați de Uniunea Artiștilor Plastici, pentru că se dorea atestarea prin lucrările lor a 16 secole de existență a Buzăului.
Cert este că Tabăra de sculptură de la Măgura este încărcată de istorie, fiind un spațiu deosebit atât prin impresia pe care o lasă vizitatorilor, cât și prin funcția culturală a sa. Aici întâlnim aici personaje istorice – Mihai Viteazu, Burebista, Doamna Neaga, Vintilă Vodă și Constantin Brâncoveanu -, dar și piese care se leagă de tradițiile și de spiritualitatea poporului român (Gânditor, Piatra de Izvor, Pomul Vieţii, Mirii, Semn, Lacul, Troiţa, Soldat în scut, Omagiu lui Brâncuşi, Cuplu, Zbor, Compoziţie, Timpul, Meditaţie, Ziua şi noaptea, Fereastra, Floare de Câmp, Scaun Domnesc, Ţăranca, Duhul Pădurii, Zbor, Şotronul, Încleştare, Maica, Ceas Solar, Meşterul Manole), în total 256 de lucrări în piatră, care au fost donate județului de către creatori. În cei 16 ani în care s-au desfășurat edițiile taberei, la Măgura au sculptat 163 de artiști. Tabăra de la Măgura reprezintă acum cel mai mare ansamblu național de sculptură din țară.
