vineri, 14 august 2020

EXCLUSIV | Cercetătorii buzoieni sunt pe cale să producă o plantă care să redea oamenilor tinereţea

Cercetarea buzoiană este pe cale să producă un nou soi de plantă care ar putea ajunge pe masa tuturor buzoienilor, în consumul de zi cu zi, dar care ar putea fi folosită şi pe post de plantă medicinală. Este vorba despre „spanacul longevităţii”, un soi care vine după o serie de alte reuşite ştiinţifice ale cercetătorilor buzoieni. Şi amintim aici spana­cul Malabar, cunoscut şi ca spana­cul indian, o plantă caţărătoare care se întinde ca o liană în grădină, spanacul de Okinawa, care poate fi cultivat pe toată perioada caldă a anului, de asemenea cu proprietăţi deosebite pentru sănătate, şi spanacul de apă, care poate fi cultivat şi el în perioada călduroasă, spre deosebire de spanacul autohton, care se cultivă numai primăvara şi toamna, adică în sezon răcoros.

Despre toate aceste reuşite ale cercetării buzoiene, care vor ajunge în scurt timp pe masa buzoienilor, a vorbit în exclusivitate pentru  Opinia, cercetătorul Costel Vânătoru, doctor în horticultură, de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău.

Certificat de omologare şi brevet pentru spanacul de Malabar

Cercetătorii de la Buzău au arătat prin munca lor cum  se poate transforma o plantă ornamentală într-un produs comestibil. Şi vorbim aici despre spanacul Malabar, despre care cercetătorul Costel Vânătoru ne dă vestea că a fost omologat şi că va putea fi introdus oficial în cultură. „Am luat în studiu mai multe varietăţi de spanac, care nu au fost cultivate la noi. Primul rezultat valoros pentru noi a fost  spanacul de Malabar. Este un spanac urcător care poate fi cultivat cu succes în spaţii protejate şi din câmp, dar în sistem palisat (legat). În spaţii protejate, acesta poate să depăşească 20 de metri înălţime. Are un potenţial foarte mare de creştere. Se transformă în liană. Produce frunze foarte mari, suculente, care pot fi consumate toată vara, atât proaspete sau în diverse salate, sau chiar preparate culinare, asemenea spanacului pe care noi îl ştim.

Am reuşit să obţinem şi o varietate care a fost înscrisă în ­ca­talogul oficial şi urmează, începând cu anul acesta să fie introdus pe scară largă în producţie. Urmează să primim certificatul de omologare şi brevetul şi,  de acum, putem vorbi de un soi românesc  la această specie. Acestea sunt rezultatele mai marcante până acum”, a povestit cercetătorul Costel Vânătoru.

Şi pentru că în ultima perioadă, fermierii au început să solicite cercetării din ce în ce mai mult plante de nişă, specialiştii buzoieni au continuat cercetarea în acest domeniu al plantelor care pot fi cultivate cu succes în sistem gospodăresc, dar şi în spaţii mari, şi au ajuns la alte două plante pe care le-au aclimatizat şi pentru care au realizat soiuri noi. Este vorba despre spanacul de apă şi spanacul Okinawa. „Am continuat cu alte varietăţi de spanac, Ipomoea aquatica, spanac de apă, o varietate de spanac urcător, care iubeşte foarte mult apa. Avem rezultate deosebite până acum; la fel, în perioada caldă, poate fi folosit fără ­pro­bleme.

Cel care ne-a atras acum atenţia mai mult decât alte varietăţi de spanac este acesta, de Okina­wa, un spanac care este mai valoros decât celelalte varietăţi prin bogăţia de elemente nutritive şi în special de substanţe benefice sănătăţii: vitamine, săruri ­mi­nerale,şi în special pigmenţi antocianici, substanţe antioxidante, flavonoide, care contribuie la menţinerea stării de sănătate a celulei, cele care au un aport ridicat în prevenirea cancerului. Conţine aceşti pigmenţi antocianici pe spatele frunzei, şi este bogat în beta caroten, calciu, ma­gne­ziu. Putem spune că este o varietate valoroasă de spanac, care merită a fi cultivată în România. E o tufă mult mai bogată şi creşte mult mai mare decât spanacul comun; spanacul comun formează o rozetă de frunze, iar acesta nu ramifică, produce lăstari proaspeţi. Dacă recoltăm acei lăstari şi îi folosim în alimentaţie, planta se regenerează şi putem recolta de mai multe ori pe an, spre deosebire de spanacul comun care de regulă se taie rozeta cu totul şi se foloseşte în alimentaţie. 

Spanacul de Malabar, de Okinawa şi cel de apă se pot ­rege­nera în permanenţă. Pot produce toată vara lăstari şi frunze proaspete pentru alimentaţia omului. Pe lângă plante alimentare foarte valoroase, acestea sunt şi plante medicinale. Diferă puţin gustul, aroma, culoarea pentru că preparatele obţinute din spanacul de Okinawa sunt verde movulii; practic pigmenţii mov schimbă puţin culoarea preparatelor pe care le facem folosind acest spanac. Bucuria noastră este aceea că am reuşit să aducem specii noi şi care pot fi cultivate în România”, a conchis Cerce­tătorul Vânătoru.

Spanacul longevităţii, delicatesă cu efect terapeutic cultivată de specialiştii buzoieni

Continuând cercetarea în acest domeniu în ideea de a produce soiuri de spanac o perioadă mai lungă de timp din an-, dacă s-ar putea, tot anul-, cercetătorii buzoieni au ajuns la o nouă reuşită. Este vorba despre „spanacul longevităţii”.

„Aceste noi varietăţi de spanac pe care am lucrat pot fi cultivate în special în perioada caldă. Dacă spanacul nostru îl utilizăm cu succes în perioada rece, de toamnă târzie şi primăvară devreme, ba chiar rezistă cu succes şi sub zăpadă, aceste varietăţi preferă căldura.

Suntem prinşi în cercetări cu o specie nouă de spanac. Este vorba despre <spanacul longevităţii>. Este un material biologic de care am făcut rost cu mare greutate, doar două ghivecele. Deja am început multiplicarea. În scurt timp, sperăm să creăm un lot pe baza căruia să facem mai multe observaţii, cercetări. Avem convingerea că şi acesta, în scurt timp, va fi aclimatizat în România. Este numit spanacul longevităţii datorită proprietăţilor sale alimentare  de excepţie şi în special beneficiilor medicinale care au contribuţie esenţială în menţinerea tinereţii,  a vieţii”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.

Cum sunt omologate speciile noi

Pentru a ajunge la astfel de rezultate  sunt necesari ani buni de cercetare în care sunt parcurse mai multe etape. „Trecem, de regulă, prin trei etape. Procurăm materialul şi începem  să ne do­cumentăm, să-l cunoaştem foarte bine şi debutăm apoi cu aclimatizarea speciei. Când vorbim de spanacul de Okinawa am căutat mai multe varietăţi şi am strâns genotipuri de unde am putut, din mai multe areale geografice, să  vedem care trece testul aclimatizării. După ce reuşim să trecem de prima etapă a aclimatizării, care este foarte grea, urmează etapa a doua, a ameliorării. Putem vorbi de un rezultat de cercetare, că am adus o specie nouă în România, dar v­aloa­rea ei creşte dacă reuşim să-i dăm identitate, să-i dăm un element de distincţie şi să o facem soi nou care să fie diferit faţă de celelalte soiuri. Nu poate fi înscris în vederea omologării şi brevetării dacă soiul nu întruneşte un test internaţional, adică să aibă caractere de distincţie,  să fie uniform în cultură; şi al treilea test  este cel al stabilităţii, adică să îşi menţină în descendenţă, de la an la an, aceste caractere pe care autorul le-a imprimat şi le-a descris, prin ela­borarea tehnologiei de cultură. După ce a trecut cele trei etape facem  propunerea în vederea omologării la OSIM. Aşteptăm doi ani de zile omologarea şi după aceea doi ani de zile brevetul de invenţie. Se face o verificare timp de 18 luni, ca nu cumva să vorbim de un plagiat. După ce se fac aceste verificări la toate centrele, se emite brevetul de invenţie şi putem să introducem pe scară largă, oficial, în cultură ca un soi nou. Până la înscriere noi testăm piaţa promoţional; verificăm în mai multe zone ale ţării ce rezultate se obţin”, a mai explicat cer­cetătorul buzoian ce înseamnă, de fapt, omologarea unui nou soi.

Costel Vânătoru lucrează de peste 30 de ani în horticultură. A obţinut titlul de doctor la Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV Bucureşti şi este cercetător ştiinţific principal. În prezent conduce Laboratorul de Genetică şi Ameliorare al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău. În 2010 a fost ales membru asociat al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a României, iar din 2012 este membru corespondent. Membru al Societăţii Internaţionale a Horticultorilor, de la Bruxelles, autor al mai multor cărţi de specialitate, a susţinut referate ştiinţifice, dintre care unele internaţionale.

loading...
error: Content is protected !!