Vă mai amintiți cu ce fețe lungi s-a lăsat celebra replică a primarului Constantin Toma rostită în fața Vioricăi Dăncilă – la acea dată președinte al Partidului Social Democrat și candidat al acestei formațiuni politice la alegerile prezidențiale din „douăzeci-douăzeci” – cu ocazia vizitei electorale a acesteia în județul Buzău: „Viorica Dăncilă nu-i nici geniu, n-a luat niciun premiu Nobel, cel puțin până acum, dar este reprezentantul nostru”? Și ce a fost rostoglită în presa națională, interpretată, criticată sau, după caz și interes, lăudată. Au trecut doi ani de atunci – răstimp în care Partidul Social Democrat a trecut printr-un facelift de formă și de fond -, și iată, un politician, liberal de data aceasta, recidivează.
Tot față de președintele partidului, dar nu unul precum era Dăncilă atunci – care mai avea nevoie doar de un bobârnac pentru a se rostogoli în hăul politicii de mâna a șaptea, unde se află acum -, ci de unul proaspăt ales, mândria partidului, omul providențial care urmează să-i scoată pe liberali din haznaua în care s-au aruncat singuri, cu capul înainte, în septembrie „douăzeci-douășunu”: „Domnul general Ciucă beneficiază de aportul unei echipe, pe care dacă va reuși s-o integreze și dacă va reuși să livreze acele politici pe care le așteaptă românii, cred că nimeni nu va fi trist pentru că generalul Ciucă nu ne spune poezii și nu are o artă a retoricii în fața căreia să ne înclinăm”, spuse, a doua zi după alegerea lui Ciucă în fruntea liberalilor, liderul senatorilor PNL, Daniel Fenechiu. În traducere liberă, „e prost, dar e prostul nostru”. Pentru o declarație politică a unui om de aceeași parte a baricadei cu subiectul acesteia, afirmația este mai mult decât grăitoare.
Este evident că nimeni nu-l putea caracteriza pe Ciucă cu mai mult verb și nerv decât a făcut-o Cristian Tudor Popescu: „Acest om are trecute în CV lucrări în limba engleză, studii și cursuri fără număr în Statele Unite, lucrează de ani în șir cu americanii, și vorbește, după cum l-am putut auzi public, o engleză de mlaștină. Însă, ce-i drept, engleza sa e mai bună decât româna. Nu l-am auzit rostind o singură frază care să pară gândită cu capul lui, silabisește de pe hârtii pe care le-a primit, pesemne, cu un minut în urmă. Dăncilă era ceva mai bună la citire (…) Fățăul buflei, cu bujori de fată mare în obrăjori, al premierului nu mă poate înșela. După ce am analizat o viață întreagă dejecțiile și abjecțiile figurilor publice, pot să spun un lucru: cu cât prăpastia între ce vrea să pară și ce este în realitate un personaj politic este mai largă și adâncă, cu atât înverșunarea respectivului de a-și apăra impostura merge până la prin orice mijloace”.
Și cu acestea fiind scrise, să coborâm acum ceva mai aproape de talpa țării liberale și să vedem ce gheșeft făcură, în ultimul an și jumătate, liderii buzoieni ai PNL. Mai precis grosul lor. Au anunțat, cu surle și trâmbițe, că îl susțin la președinția PNL pe Ludovic Orban. Lider care, chiar așa, dezorientat încă de la prima oră, are o mare calitate, recunoscută și de prieteni și de dușmani: cunoaște, cu nume, prenume și scurt CV, orice consilier local de la Adâncata din Vale. Și îi răspunde la telefon.
A urmat faza „echipei câștigătoare”, când au susținut un alt dezorientat, dar nu doar de la prima oră, ci permanent, care, pe deasupra, mai avea o calitate: nu răspundea la telefon, nu doar tălpii liberale, ci nici președinților de organizații.
Iar faza a treia a cuprins osanalele ridicate „prostului lor”, proaspăt alesul Ciucă. Care, cu puțin noroc, s-ar putea da în spectacol și la prezidențialele din „douăzeci-douășpatru”.
Cu asemenea traseu, nu este de mirare că singura urmă cu adevărat palpabilă a guvernării liberale la Buzău este giratoriul la bidon (din plastic) de la Spătaru.
