Pregătirea pentru Postul cel Mare a continuat şi astăzi, la Sfânta Liturghie, în Biserici, când ne-a fost pusă înainte Evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi. Aceasta pentru că în Biserica Ortodoxă, a treia duminică din perioada Triodului, respectiv ziua de19 februarie în acest an, este numită în calendarul bisericesc „a Înfricoşătoarei Judecăţi” sau „a Lăsatului sec de carne”. Prima denumire are legătură cu faptul că în Evanghelia ce s-a citit în această duminică – de la Matei 25, 31-46 – Mântuitorul nostru Iisus Hristos prezintă criteriile Judecăţii Universale de la a doua Sa venire. A doua denumire precizează faptul că în această duminică facem lăsat sec de carne, adică este ultima zi în care mai mâncăm carne, până la Paşti. După această duminică urmează opt săptămâni în care nu se consumă carne. Prima este săptămâna albă (sau a brânzei), urmată de cele șase săptămâni ale Postului Mare şi culminează cu Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Domnului. În această zi lăsata secului de carne se sărbătorește prin ospețe în familie, la care sunt invitați prieteni și rude.
Ultima zi în care se poate mânca preparate din carne, înaintea Postului Paștelui se numește „Duminica Lăsatului de sec de carne”. Atât Lăsatul de sec de carne, cât și cel din săptămâna ce urmează, „Lăsatul de sec de brânză”, păstrează reminiscențele unor sărbători păgâne cu importanță doar pentru Calendarul popular. În plină iarnă, în mediul sătesc existau ceremonii prin care se marca despărțirea oficială de frigul și de întunericul de moarte al iernii, precum și ceremonii de invocare a soarelui învingător. În ziua lăsatului de carne oamenii se fereau toată ziua să umble cu vreun fel de cereale. De aceea, nu dădeau nici măcar păsărilor de mâncare, nici de pomană, nici nu se duceau la moară.
De ce Duminica Înfricoșătoarei Judecăți?
Judecata de Apoi se numeşte înfricoşătoare pentru că, se spune în Scriptură, va fi foarte dreaptă și adâncul inimii noastre va fi pus în faţa judecăţii. Este înfricoșătoare și prin solemnitatea ei, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos sosește cu slavă, cu putere, împreună cu sfinții îngeri pentru a judeca toate generațiile și toate popoarele. Va fi ca o oglindă în care ne vom vedea aşa cum suntem. Din Evanghelia care s-a citit astăzi ne dăm seama că Judecata ne aparţine. Nu ne va pedepsi Dumnezeu, ci propriile noastre fapte sunt cele care vor vorbi despre noi. Acelaşi Dumnezeu Care a primit cu bunăvoinţă rugăciunea vameşului, Acelaşi Dumnezeu Care l-a primit pe fiul cel risipitor, Acelaşi va face şi Judecata cea dreaptă în Ziua cea de Apoi.
Omul este făptura cu chipul lui Hristos. Domnul i-a creat pe Adam și pe Eva, și din ei întreg neamul omenesc; i-a făcut după chipul și asemănarea Sa (Facerea 1, 27; 2, 7). Astfel făptura omenească este chipul lui Hristos, chipul lui Dumnezeu, este ființa purtătoare de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu, icoana vie a lui Dumnezeu – aceasta este sufletul fiecărui om. Și pentru om, Dumnezeu a pregătit raiul, încă de întemeierea lumii. L-a adus pe om în această lume ca prin faptele lui să moştenească raiul, iar Dumnezeu pune drept criteriu al Judecăţii omenia, pentru că, stă scris în Scriptură, atunci când îl ajuţi pe cel sărman, pe cel care are nevoie de dragostea ta, de fapt Îl slujeşti pe Hristos care locuieşte în cel sărman. De aceea, spune Evanghelia de astăzi, criteriul după care vom fi judecaţi va fi cel legat de omenia pe care am manifestat-o faţă de semenii noştri, iar faptele fiecăruia vor rămâne și după moartea lui fizică.
Evanghelia de astăzi contrastează cu cele pe care le-am auzit în duminicile trecute, Evanghelia cu Vameşul şi Fariseul şi de asemenea Evanghelia Fiului Risipitor, când am descoperit faţa unui Dumnezeu milostiv, bun şi iubitor de oameni, Care rabdă îndelung, Care aşteaptă, Care nu ţine seamă de păcatele noastre, ci se bucură de întoarcerea celui păcătos. Întâia oară când a venit Hristos a trăit cu trupul printre noi, dar blând şi fără slavă. La a doua venire, spun Scripturile, va veni din cer cu minuni mai presus de fire şi cu mare strălucire; va veni în trup ca să fie cunoscut de toţi că El este Cel care a venit întâia oară spre a mântui neamul omenesc, iar acum, a doua oară, ca să-l judece dacă a păzit poruncile ce i-au fost date. De aceea, Judecata este înfricoșătoare și pentru că ne înfățișează contrastul dintre smerenia lui Dumnezeu-Omul în istorie, care respecta libertatea noastră, și slava dreptății Sale în ziua evaluării libertății oamenilor din istorie.
„Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.
Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?
Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut” (Ev. Matei 25, 31-40).
