Discursul preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski adresat în fața Parlamentului României a tras o nouă și clară linie de demarcație între cei care condamnă războiul lui Putin, solidarizându-se cu Ucraina, și cei care găsesc scuze regimului de la Kremlin și explicații pentru „operațiunea specială”. Adică, între rusofili, putinofili şi lumea ale cărei valori sunt libertatea, democraţia, statul de drept, demnitatea umană şi drepturile omului.
Aceștia din urmă sunt cei care, conştient sau inconştient, direct sau indirect, fac, de fapt, jocurile Rusiei – iar unii dintre ei, nu de azi, de ieri. Printre ei, vedem extremiști de la AUR sau politicieni intrați pe listele AUR în Parlament, cum este senatoarea Diana Șoșoacă, purtătoare de „flamură a păcii de la București”, la Ambasada Rusiei. Vedem şi ultranaționaliști de tip Vatra Românească, unde se scursese, la începutul anilor ‘90, o parte din Securitatea lui Ceaușescu. Suveraniști care-și inventează dușmani imaginari – dar numai din Occident –, pentru a-și justifica agenda, pe care se regăsesc narativele propagandei ruse. Vedem şi susținători ai ieşirii României din Uniunea Europeană, printre care, cei mai vocali sunt cei pe care îi găsim şi în categoria suveraniştilor. Vedem conspiraționiști-vedetă din timpul pandemiei – care doi ani s-au dat în stambă prin pieţe, s-au lăbărţat pe ecrane TV şi au invadat reţelele de socializare, susţinuţi de ferme de troli. Vedem influenceri și ziși jurnaliști care fac propagandă rusă sub pretextul imparțialității și al echidistanței, unii dintre ei fiind epigoni și adulatori ai ultimului șef al Securității, generalul Iulian Vlad, căruia i-au închinat ode, numindu-l „figură solară”, „un om deasupra timpurilor”, „făcător de istorie”, „iluminat”. Majoritatea dintre cei care se regăsesc într-una sau mai multe dintre categoriile menţionate sunt anti-occidentali viscerali. În tot acest tablou grotesc, pe margine le vedem aplaudacii, un public fanatizat, imbecilizat.
Dacă nu ești ticălos, dacă nu acționezi după agenda regimului de la Kremlin, dacă nu ești un idiot util acestuia, nu ai cum să nu distingi cine este agresorul și cine este victima, cel invadat, agresat, strivit sub bombe sau șenilele tancurilor sau executat cu un glonț în ceafă. Dacă nu ești ticălos, dacă nu acționezi după agenda regimului de la Kremlin, dacă nu ești un idiot util acestuia, nu poți să te întrebi „naiv” dacă oamenii legaţi cu mâinile la spate şi executaţi în stradă, dacă trupurile care se iţesc din gropi comune nu sunt parte a unui scenariu ucrainean regizat pentru Occident. Dacă nu ești ticălos, dacă nu acționezi după agenda regimului de la Kremlin, dacă nu ești un idiot util acestuia, nu poți să ai dubii în fața imaginilor care oripilează o lume întreagă de mai mult de o lună de zile: orașe rase de pe fața pământului, spitale, maternități, școli, blocuri bombardate, răniți, morți, șiruri nesfârșite de oameni înspăimântați fugiți din fața morții, în lumea largă. Ca să le negi, trebuie să gândești la fel cu agresorul rus – care a ridicat și crima, și minciuna la rang de politică oficială. Iar asta fie pentru că ești ticălos, fie aflat în simbria agresorului, fie un mancurtizat folosit ca masă de manevră.
