Din istoria teatrului la Buzău (I) / Nae Leonard, debut la 7 ani pe scena Teatrului Moldavia

Anul acesta se vor împlini 170 de ani de la inaugurarea solemnă a Teatrului cel Mare din București (din 1857, Teatrul Național), care, prin proporțiile și amenajările interioare, era, la acea dată, printre cele mai mari din Europa. Spectacolul inaugural a avut loc în ziua de 31 decembrie 1852, conform  calendarului atunci în uz. Și tot în anul 1852, la 30 ia­nua­rie, s-a născut cel mai mare dramaturg român, Ion Luca Caragiale, iar la 9 iunie vom comemora 110 de la decesul său. De aceea, am socotit că și demersul nostru se înscrie pe linia activităților ce vor fi prilejuite de aceste evenimente.

Începuturile activității teatrale la Buzău sunt legate de existența, înce­pând cu anul 1866, a sălii de teatru din incinta Hotelului „Moldavia”, deși primul spectacol a avut loc încă din anul 1852, în interpretarea unei trupe de actori din Brăila. De altfel, exceptând dorințele și eforturile unor entuziaști, acti­vitatea teatrală însemna spectacole prezentate de trupe de renume din București, Iași, Cluj, Brăila, Galați. Aceasta este o cronică menită să nominalizeze o parte dintre spectacolele cu care trupe de renume îi delectau pe spectatorii din Buzău și să ne permită să înțelegem care era aplecarea și dorința de relaxare a buzoienilor.

La 24 mai 1866, Comitetul General al Teatrelor  din România autoriza trupa dramatică condusă de Dimitrie Vasiliu să prezinte, la Buzău, mai multe spectacole cu piesele „Curtea lui Vasile Vodă”, „Orfelinii”, „Căpitan Jianu”, „Urâta satului”. În anii următori, susțin spectacole actorii Teatrului din Galați (pe scena sălii de teatru „ce-i zice și Frunzescu”), trupa de scamatorie și estradă muzicală sub conducerea lui Iosif Maitek, cu piesa „Corabia lui Noe sau Poșta de columbe” (1871).

În sala D. Hagiu, trupa condusă de Maria Alexandrescu a susținut câteva spectacole cu piesele „Banul ochiul dracului” (comedie națională cu cântece,  într-un act), „Așa ți se cade ție”  și „Țăranul și actorul” (comedie într-un act). Afișul spectacolului anunța și prețul biletelor: stal I – 4 sfanți; stal II – 2 sfanți; galerie – 1 sfanț, ce se vindeau la Hotel „Concordia” și la casa teatrului. Pe scena aceleiași săli, Teatrul Român, trupa M. Holban, a prezentat două spectacole la 22 iulie 1871.

Sala „Moldavia” a funcționat, după unele surse, în 1898, dată care însă nu bene¬ficiază, ca în cazul unei lucrări științifice, de o trimi­tere la un document de arhivă. Este și dificil, având în vedere că arhivele locale au avut de suferit de pe urma evenimentelor din timpul celor două războaie mondiale. În acest sens, sunt concludente rapoartele primarului, prefectului jude­țului, conducătorilor altor instituții și, mai ales, rapoarte ale Poliției și Jandarmeriei.

Deoarece teatrele bucureștene aveau colective teatrale uneori  supradimensionate, a fost nevoie ca o parte dintre actori, chiar nume cu rezonanță, să organizeze turnee în diferite orașe care se aflau nu departe de Capitală.

Biografia lui Nae Leo­nard consemnează că artistul a debutat la vârsta de 7 ani pe scena Teatrului Moldavia, în clasa a IV-a primară când, la serbarea școlară de sfârșit de an, a recitat „Șoldan viteazul”.

Prima trupă locală de teatru, „Trupa actorilor români”, se constituie în noiembrie 1881. Pentru a putea activa, solicită subvenționarea ei de către primărie. Consiliul Comunal aprobă, în ședința din 8 ianu­arie 1882, suma de 1.000 lei din creditul alocat la extraordinar, al bugetului pe anul financiar 1881 – 1882.

Activând cu întreruperi (1881-1884) din cauza greu­tăților financiare, colectivul teatrului buzoian s-a străduit să prezinte la un nivel cât mai ridicat, alături de trupe aflate în turneu, spectacole cu piese din dramaturgia română și străină, despre care cronicile teatrale publicate în presa locală făceau apre­cieri elogioase. Printre cei care urmăreau cu emoție peri­pețiile din piesa „Jianu, căpitan de haiduci”, de la galeria sălii „Moldavia”, se afla și Aristide Demetriade, marele tragedian de mai târziu, căruia Al. P. Marinescu îi încredințează, în 1892, un rol în piesa ce s-a jucat la sala „Moldavia”. Peste ani, printre spectatori s-au aflat și Vladimir (Velimir) Maximilian, Nae Leonard, Nicolae Russu-Ciucurette, Nicu Poenaru, Nicolae Niculescu-Buzău, Aurelian Costescu-Duca, unii dintre ei apărând chiar pe scenă ca interpreți în piese prezentate la serbările de sfârșit de an școlar, artiști de primă mărime ai scenei românești care și-au făcut ucenicia artistică în modestul teatru de lângă Palatul Comunal.

Presa buzoiană cere „o școală de moravuri”

Au loc spectacole și în anii 1883, 1885-1886, în interpretarea colectivului de sub conducerea lui I. Anestin („unul din primii comici ce posedă țara”)  și a Teatrului Român – Artiștii Asociați -, care a deschis stagiunea (duminică, 3 noiembrie 1885) cu piesele „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, ‚Scamatorul sau vocea sângelui’ (dramă în 5 acte, cu Chirițescu în rolul titular) și comedia socială „Copila din flori” (1 decembrie 1885). Scriind despre piesa „O scrisoare pierdută”, publicația „Albina Buzăului” invita publicul buzoian să profite pentru a vedea „lucruri de actualitate… vom vedea până la ce punct merge publicul buzoian cu indiferența”.

Deoarece trupa de teatru din localitate nu mai activa din cauza dificultăților financiare, presa locală ia atitudine și îndeamnă publicul către teatru, punându-se „problema de a înființa și în orașul nostru o școală de moravuri care infiltrează în inima omului binele în mo­dul cel mai plăcut și atrăgător”. De asemenea, se menționa că „sunt doi ani de când nu avem teatru în oraș, afară de intervalele scurte în care o trupă sau vreun artist distins a trecut pe la noi”. În continuare se preciza: „Dacă este adevărat că teatrul e o școală înaltă de moravuri, indispensabilă pentru orașele mari, necesitatea acestei școli se impune mai cu seamă pentru orașele mici… Pentru a avea însă un teatru, autoritățile locale sunt datoare să facă toate sacrificiile, nu numai ca el să existe, dar încă pentru ca să fie pus la dispoziția pungilor celor mai slabe, că ce ar folosi existența unei instituții bune în care tocmai omul ce are mai multă trebuință de lumină nu ar pătrunde ? Ca să localizăm, suntem de părere că, atât Consiliul comunal, cât și Consiliul județean să înscrie de rigoare în bugetele lor sume suficiente pentru a se obține acest rezultat”.

În stagiunea 1888-1889 (25 decembrie – 8 aprilie), susțin spectacole trupa Teatrului Național din Craiova, condusă de Francesco Miccilabruna, cu opereta „Lucia de Lammermoor”, trupa Buruienescu-Leonescu, cu piesele „Jianu, căpitan de haiduci” (Teatrul „Moldavia” – 16 loji sus, 14 jos, 300 locuri în sală și 100-150 locuri la galerie), „Baba Hârca”, de Matei Millo și „Friț ciobotarul”. Entuziasmat, tânărul N. Niculescu, în vârstă de 17 ani, care după consacrarea ca actor și-a adăugat la nume și pe cel al localității de origine, Buzău, acceptă să facă figurație, iar în 1890 însoțește trupa în turneu, la Târgo­viște și în alte 14 orașe din Muntenia.

La 29 octombrie 1889, trupa Fany Tardini – Alexandru Vlădicescu a jucat drama în 5 acte, „Nebuna din 7 turnuri”. Doi ani mai târziu, la 25 iunie 1891, în fosta Grădină Stavri, se joacă piesele „O noapte furtu­noasă”  și „Cearta pentru revizuire”, iar la 14 octombrie 1891, trupa Al. P. Ionescu a prezentat „Bărbierul din Sevilla”. În anul 1892, aceeași trupă prezintă, la 18 și 24 mai, operetele „Boccaccio”, „Mascota” și „Voievodul țiga­nilor”.

Din 1893, cele mai multe spectacole de teatru sunt susținute de trupa Al. P. Marinescu, care mulți ani va avea stagiuni complete la Buzău. La 23 martie 1893 s-a jucat „Împăratul chi­nezilor”, la 30 martie, „Întunecimile Africii”, iar la 25 aprilie, revista politico-umoristică „Zeflemelele”. În același an, Societatea dramatică Buruienescu a fost prezentă pe scena Teatrului „Moldavia” cu piesa „Primul Ministru”.

Pe lângă turneele trupelor Leonescu-Vampiru, Vlădicescu, Fany Tardini, Grigoriu, Bobescu, Buruienescu ș.a., Societatea dramatică locală își face, din când în când, simțită pre­zența. În anul 1893 a prezentat câteva spectacole cu piesa „Horea, Cloșca și Crișan”, încasările fiind donate secțiunii locale a Ligii Culturale pentru organizarea de acțiuni în sprijinul luptei românilor din Transilvania. În anul 1894 au fost prezentate mai multe spectacole de către trupa Al. P. Marinescu, iar C. I. Nottara a jucat rolul titular din „Oedip rege” de Sofocle. Compania de operetă italiană a prezentat, în anul 1896, Rigoletto de Giuseppe Verdi.

Făcând referiri la viața  cultural-artistică a Buză­ului, o știre publicată într-o gazetă locală anunța redeschiderea berăriei „Bragadiru”, dotată și cu scenă, unde aveau loc spectacole de teatru și varietăți.