Viața unui jucător profesionist de tenis (I) / Irina Fetecău: „Probabil că în mine s-au băgat peste jumătate de milion de euro

Un copil intră pentru prima dată pe terenul de tenis și ține racheta în mână. Totul e încă o joacă, o modalitate de a face puțină mișcare, de cele mai multe ori la sugestia părinților. Cât ai clipi, anii trec, sute de mii de euro sunt investite în hobby-ul care s-a transformat într-o potențială carieră de succes, iar visul jucătorului este să ajungă cât mai sus în clasamentul mondial, scrie Ziare.com.

Irina Fetecău (26 de ani) este jucătoare profesionistă de tenis, a ajuns numărul 200 mondial și a jucat în trei Mari Șlemuri în anul 2021. Irina a dezvăluit pentru Ziare.com câteva aspecte din culisele tenisului de performanță care tind să se piardă printre glorie, victorie și bani, aspecte ce pavează un drum pe care foarte puțini ajung să calce în realitate. Jucătoarea de tenis a vorbit despre accidentările aproape imposibil de evitat care pun o pauză în cariera sportivilor, despre costurile uriașe pe care le presupune acest sport, de altfel imposibil de acoperit de persoanele cu venituri modeste, dar și despre viața total diferită a unui sportiv, al cărui „normal” este foarte diferit de al oamenilor care activează în alte domenii.

Irina Fetecău este fiica buzoianului Adrian Fetecău, jurnalist sportiv la Radio România Actualități, fondator și lider al grupului umoristic „Vouă”.

„O jucătoare este pe minus până ajunge în top 150″

Irina povestește că în lume sunt milioane de fete, la toate categoriile, care joacă tenis. Dintre acestea, doar puțin peste 1.000 sunt clasate, iar bani încep să câștige abia de la poziția 150 în sus. O discrepanță masivă, după cum punctează ea.

„În toți acești ani de tenis, probabil că în mine s-au băgat peste 500.000 de euro. O jucătoare de tenis este pe minus până ajunge în top 150. De la 150 începi să îți acoperi cheltuielile constant, poți să pui și niște bănuți deoparte. La top 100 deja pui bine de-o parte, iar pe la top 10 deja ai milioane. Este o discrepanță enormă după cum observi. Adică sunt milioane de fete care joacă tenis, 1.000 și ceva sunt clasate, astfel că 150 sunt foarte puține. E foarte frustrant pentru cât muncim”, spune Irina Fetecău.

Inaccesibil pentru familiile cu venituri modeste

Irina Fetecău admite că tenisul presupune costuri foarte mari, astfel că realitatea tristă este că e imposibil pentru o familie cu venituri modeste să își susțină copilul astfel încât să facă performanță. „O oră pe terenul acoperit costă 100 de lei. Dar nu e suficientă o oră. De exemplu, dacă are 15 ani, are nevoie de două ore, deci 200 de lei. Plus antrenorul, care costă cam tot pe acolo. Și ajungi la aproape de 100 de euro antrenamentul. Și îi trebuie și pregătire fizică și recuperare. Nu mai vorbim de echipament: rachete, haine, adidași. O pereche de adidași buni e măcar 400 de lei. O rachetă e 700 de lei. Și îți trebuie măcar cinci pe care le schimbi la doi-trei ani. Vrei să joci frumos îmbrăcat, te costă.
Orice costumaș e 100 de euro. Tenisul a fost privatizat, nu mai există un teren de tenis să mergi să joci pe gratis. Anul trecut, la US Open, am ajuns cu câteva zile mai devreme și până s-a deschis baza ne-au rugat să ne antrenăm o zi-două la o bază publică de lângă. Erau terenuri publice, lăsate la liber, vreo 15, cu aceeași suprafață ca cel de la US Open, în parc, și oricine putea să intre și să joace. Nu găsești așa ceva în România. Lumea nu știe în ce se bagă. Lumea îl vede pe Djokovic la televizor, a câștigat turneul campionilor, a câștigat 5 milioane și zice: A, gata, mâine îl duc p-ăsta la tenis, că face și el. Ce să vezi, până la cele 5 milioane se întâmplă un milion de lucruri și șansa să ajungi la ei e foarte mică”, mai spune Irina Fetecău.

Tenisul – un job full time

Orice sport de performanță presupune ore întregi de muncă, iar tenisul nu face excepție. Deși mulți oameni au impresia că antrenamentul se rezumă la antrenamentele de pe terenul de tenis, în realitate este un proces mult mai complex: tenis, pregătire fizică, masaj, stretching, recuperare, înot, plus diverse terapii, în funcție de problemele fiecărui sportiv.

„Sezonul se împarte în mai multe perioade. În presezon muncim cel mai mult, presezonul durează cam o lună și jumătate. Toată lumea începe cu o încărcare fizică, adică 10-14 zile faci undeva la patru ore de pregătire fizică pe zi și mult mai puțin tenis, eventual o oră, poate nici zilnic fiindcă corpul e foarte obosit. După aceste două săptămâni continui cu mult mai mult tenis, cam trei-patru ore pe zi și pregătirea fizică scade la o oră. În timpul sezonului, între turnee, ne antrenăm cam trei ore de tenis pe zi și o oră jumătate de pregătire fizică. Adică media de sport e de patru-cinci ore pe zi la vârsta mea. Juniorii tind să se antreneze mai mult decât noi și au minim patru ore de tenis zilnic. Mai intră și partea de recuperare pe care poate unii nu o menționează: stretching, masaj, tot felul de terapii dacă ai o problemă. Trebuie să îți aloci timp pentru asta măcar de două ori pe săptămână”, mai spune Irina.

Paradoxul tenisului: un sport individual, dar cu o întreagă echipă în spate

Un jucător de tenis este singur pe teren, însă are în spate o întreagă echipă. Deși antrenorul este pionul principal, lista este mult mai lungă. „E un paradox aici. Tenisul e un sport individual, suntem foarte singuratici, dar de fapt e o întreagă echipă în jurul nostru: antrenor de tenis, pionul principal, preparatorul fizic, kinetoterapeut, mental coach. În România nu se vorbește foarte mult de partea asta, noi încă avem acea mentalitate, dacă mergi la psiholog e ca și cum mergi la psihiatru. Dar la toate sporturile ai nevoie de acest mental coach cu care discutăm partea de încredere, de concentrare, atenție. Analizăm meciurile, poate am avut un gând, mi-a
tremurat mâna pe rachetă, iar eu trebuie să văd de ce. Și gândește-te că asta e la nivelul România locul 200, dar când ajungi în top îi iei pe toți cu tine la turneu. Dacă te uiți la Djokovic are și nutriționistul cu el”, mai spune jucătoarea de tenis. (Va urma)