De cele mai multe ori, o întâlnire cu un scriitor sau cu o carte importantă îţi schimbă viaţa, mai ales atunci când ai pasiune pentru literatură și vârsta „floare de cireș”. Cu această conștiință și pornind poate și de la experiența proprie – la care face referire într-un interviu acordat adevarul.ro, în care mărturisește „Cred că de la vârsta de 16 ani mă urmăresc romanele sale (n.r. , ale lui Albert Camus) «Străinul», «Ciuma», precum şi eseurile sale dintr-un volum intitulat «Exilul şi împărăţia». Se spune despre Camus că este un autor pe care îl iubesc în special elevii de liceu, deci tranşa de vârstă cuprinsă între 14 şi 18 ani. Camus merită citit la orice vârstă” –, scriitorul Matei Vișniec s-a adresat foarte mult adolescenților și tinerilor, aflați în număr mare la întâlnirea- eveniment, prima din seria „BIAF Talks”, pusă la cale de organizatorii Buzău International Arts Festival, la Centrul Iazul Morilor.
Dramaturgul, poetul și jurnalistul român Matei Vișniec a venit la Buzău la invitația organizatorilor Buzău International Arts Festival, pentru a-și lansa unul dintre cele mai recente romane, respectiv „Un secol de ceață”, dar și pentru a vorbi participanților despre idei și ideologii, despre cărțile sale, în general, și parcursul ideologic pe care acestea îl ating, cum se integrează piesele pentru copii în toată această construcție și multe altele.
De peste 30 de ani trăitor la Paris, scriitorul, care e şi jurnalist la Radio France Internationale a reușit să capteze atenția publicului într-atât, încât putem spune că miracolul întâlnirii, în special cel cu tinerii buzoieni, s-a produs. Cel puțin așa stau lucrurile în cazul unei foarte talentate eleve a Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău, care, deși scrie poezie de foarte bună calitate, nu a avut până acum curajul de a publica. Este vorba despre Denisa Apostol, eleva despre care OPINIA scria în urmă cu câteva luni că „a pus diagnostic «Generației Z»”, în cadrul unei competiții literare, la îndemnul profesoarei sale de limba română, Mihaela Nicolae.
Întâlnirea cu Matei Vișniec i-a adus Denisei cumva confirmarea de care avea nevoie pentru a merge mai departe și a se prezenta lumii cu scrierea sa. Scriitorul i-a oferit posibilitatea să dea glas uneia dintre poeziile ei în fața publicului buzoian, pentru ca apoi să concluzioneze că trebuie să vină în fața oamenilor cu acestea.
Despre acest episod care i-a dat încredere în forțele proprii, Denisa își amintește: „La începutul discuției cu scriitorul, acesta a încercat să ne transmită nouă, tinerilor, mesajul că, scriind literatură, mințile noastre se vor putea deschide către lume. A insistat foarte foarte mult pe acest subiect. Eu mă uitam la dânsul cu ochi mari, cu capul într-o parte, plină de curiozitate și pot spune că m-a mișcat întreaga discuție. Sunt de acord cu dânsul. M-am gândit de multe ori pentru că prin literatură oamenii depășesc superficialitatea. Era o poezie în Kaddish, care spunea că literatura arată toată lumea din tine, ca să o poți vedea și pe partea cealaltă a lumii”.
Cu mult curaj a citit despre „Curaj”
„Matei Vișniec m-a întrebat dacă scriu și eu ceva. I-am răspuns că scriu poezie, dar că nu am publicat și că nu este ceva încă serios; m-a invitat alături de dânsul în față, ca să citesc una dintre ele. Și, acolo, s-a petrecut ceva important, pentru că am primit validarea unui scriitor important, nu doar a unei persoane care citește poezia, ci și a celui care scrie poezie și proză și teatru. Cred că așa a fost predestinat să fie. Am citit poezia « Curaj», scrisă de mine ( n.r. „Curaj”: Mă tem mereu de momentul în care/mă va împinge verva unei idei noi /jos de pe șlepul negru și îngust/pe care credeam tendențios că voi rămâne. /Vasul combativ și încruntat/se răstoarnă cu susul în jos /pe furtuna de așa-zise calomnii/ca să mă înece/sub un mormânt sărăcăcios /de aluminiu/ și de sare/ într-un flagrant delicit pe care îl constat singur,/iar în amintirea mea/ mă voi așeza blazat ca un manechin la masă/ cu convivii mei rechini/ care se înfig servili în carnea-mi /deja umedă/ și rece/ din frică și din stupoare/pentru că ideea mea /infamă /și crudă /era/ pentru prima dată/ adevărată.) Poezia pe care am recitat-o vorbește despre felul în care, atunci când găsești o fărâmă de adevăr ascunsă în spatele unui grup, un adevăr care ar putea să îi facă rău, acesta încearcă să te respingă și să te scoată afară și ești marginalizat. După ce am citit, scriitorul Matei Vișniec mi-a spus că sunt deja poetă și că trebuie să fac tot posibilul să arăt și oamenilor gândurile mele. Mi-a dat și un sfat; mi-a spus că atunci când voi citi data viitoare, este foarte bine să privesc publicul după fiecare vers. Mi-a exemplificat acest lucru. Mi-a spus însă că nu este nicio problemă, pentru că și el a învățat acest lucru mai târziu. Eu l-am învățat la 16 ani; m-a întrebat ce vârstă am”.
Știindu-i preocuparea și talentul deosebit pentru literatură, am rugat-o pe Denisa să ne creioneze întâlnirea cu Matei Vișniec așa cum a perceput-o prin ochii săi de adolescentă-poet. Nu s-a lăsat rugată și ne-a povestit simplu că, întâlnirea cu scriitorul Matei Vișniec a fost una deosebit de sinceră și deschisă în care s-a confesat în fața publicului buzoian și că în Franţa a ajuns să redescopere limba română: „Lansarea de carte nu a fost o lansare de carte propriu-zisă, ci o lansare de autor, pentru că în timpul discuției, Matei Vișniec își ascundea volumul său, în spate, îl ținea cu mâna dreaptă ascuns, astfel încât publicul să nu-l poată vedea. A citit din el doar pentru a putea să definească teatrul. Singurele momente în care au fost aduse în discuție cărțile autorului au fost cele în care publicul a întrebat despre ele”.
O întrebare care i-a dat undă verde la scris
Fiind pasionată de lectură, Denisa a citit câteva cărți ale autorului înainte de merge la acest eveniment literar, în premieră pentru Buzău. Ne mărturisește că a citit teatru, piesa ei preferată fiind „Țara lui Gufi”, iar înainte să 
înceapă prezentarea de carte însoțită de discuțiile cu publicul, a cumpărat și „Sindromul de panică în orașul luminilor”, o carte care i-a lăsat o puternică impresie. „A fost una dintre cele mai atractive cărți ale lui Matei Vișniec pentru mine, deoarece simboliza chiar această marginalizare a oamenilor care citesc adevărul în lucrurile ascunse”, mărturisește Denisa. Apoi, mai spune eleva Colegiului Național „Mihai Eminescu”, i-a adresat întrebarea care i-a deschis drumul către ceea ce va urma pentru ea ca scriitor și de ce nu, poate pentru mulți alți tineri ca ea prezenți la eveniment. „A fost prima lansare de carte cu un autor foarte cunoscut la care am participat. La final i-am adresat o întrebare care a deschis într-un fel drumul; un drum diferit pentru mine. L-am întrebat ce adjectiv ar putea să definească literatura pe care o pot scrie adolescenții din zilele de astăzi când vor deveni adulți, ținând cont că mai devreme se spusese că literatura anilor ’80 se definește prin luciditate. Mi-a răspuns într-un fel jucăuș. Spunea că dacă nu va evolua tehnologia în așa fel încât să trebuiască doar să scriem că vrem roman polițist de 300 de pagini, cu atât de multe personaje și atât de multe intrigi, atunci generația noastră ar putea să realizeze lucruri extraordinare, așa cum au realizat toate celelate generații de până acum”, povestește Denisa.
Cert este că părerea tinerilor cu privire la acest eveniment a fost unanimă: foarte reușit! Denisa povestește reacțiile ei și ale celorlalți colegi de vârsta ei la finalul întâlnirii: „Cred că toți oamenii și-au dorit să-l citească pe Matei Vișniec datorită prezenței sale și am văzut foarte mulți tineri în public, pe lângă adulți, i-am văzut fericiți, zâmbind, se întreau unii pe alții:« ți-a plăcut?» și răspunsul venea imediat: «da, mi-a plăcut!»”.
Matei Vișniec acceptă invitația de a reveni la Colegiul Național „Mihai Eminescu”
Și o reacție firească la această stare de spirit creată de eveniment este cea a unui cadru didactic buzoian. Este vorba despre directoarea Colegiului Național „Mihai Eminescu”, Camelia Voicu, care a obținut promisiunea scriitorului de a reveni la Buzău în mijlocul tinerilor liceului pe care îl conduce.
„În public a fost și doamna profesoară directoare Camelia Voicu de la Colegiul Național «Mihai Eminescu» și l-a întrebat dacă ar dori să participe la o întâlnire cu elevii colegiului nostru și s-ar putea să se întoarcă în Buzău. M-a intrigat se întrevăd activități frumoase cu elevii Colegiului legate de prezența domnului Vișniec. O să fie o întâlnire cu elevii liceului și poate chiar cu cei din gimnaziu pentru că o mare parte din operele sale sunt accesibile și pentru grupa lor de vârstă. Doamna directoare a prezentat profilul uman al liceului, prezența în școală a secției de limba franceză, pentru că Matei Vișniec a spus în cadrul întâlnirii că franceza, cultura lor și modelul politic, au fost împrumutate de români și că România se aseamănă din multe puncte de vedere cu Franța, așa încât atunci când s-a mutat în țara respectivă a simțit că este mai apropae de casă, iar prin franceză a putut să înțeleagă cu adevărat limba română”.
