Mereu politicienii noștri au fost în vizorul societății prin faptele lor nesăbuite, la limita bunului-simț, dar deseori și dincolo de această limită. Chiar de la declararea independenței și până acum mulți reprezentanți ai „elitei” au știut să-și pună poalele în cap și să se facă, pardon, de cacao. Or, nu există generație de politicieni (altfel spus, deputați de orice legislatură sau funcționari cu pufușor pe botișor) care să nu-și fi lăsat urma sa de rahat în istorie. Lașitatea, trădarea, ipocrizia, fățărnicia, dezmățul, obrăznicia, cameleonismul, vinderea și cumpărarea și alte metehne de acest fel sunt simptomele/sindromul care îi caracterizează de minune pe mai mulți dintre acei care au desconsiderat și, până la urmă, au descalificat lamentabil astfel de noțiuni ca „deputat, consilier, președinte, lider de partid, primar…”.
În toate perioadele istorice am avut nenorocul să fim martori ai unor matrapazlâcuri gen pădurea Domnească sau furtul miliardului, dar ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută întrece orice imaginație bolnavă și ne trimite în clasamentul mondial cam pe acolo unde se află selecționata Republicii Moldova la fotbal, alături de Mozambic și Papua Noua Guinee, dar poate și mai jos. Deși, nu cred că și pe acolo cineva își poate permite ceea ce și-au permis Greceanâi, Bolea, Țârdea, Bătrâncea, Tauber și ceilalți afectați de cutremurul politic care s-a produs și care pe deplin sunt conștienți de faptul că următoarele „zgâlțâieli” nu se vor lăsa așteptate. Nu de alta, dar nici comunistul Vladimir Voronin, când avea aproape tot parlamentul „la picioare”, nu și-a permis să ridice mâna asupra celei mai supreme instituții juridice într-un stat, dar… ceea ce nu a făcut tata au făcut copiii lui politici, crescuți și educați de el. Nu știu ce sentimente au trăit, la ședința respectivă, „raportorul” Vasile Bolea și cel sacrificat pentru a-i „lua locul” Domnicăi Manole, controversatul Boris Lupașcu, dar faptul că ambii au intrat în istorie (mai exact, s-au făcut și ne-au făcut pe toți de toată rușinea) este incontestabil. De altfel, dacă Boris Lupașcu stătea cuminte în banca sa și nu căuta „pricliucenii” (pentru buzoieni — „aventuri”), jurnaliștii de investigație nu se apucau de capul lui, dar acum acesta trebuie să trăiască cu frica în sân — au nu cumva o să vină „catalajca” după mine (pentru buzoieni — „închisoarea”)?
Fără îndoială, acești (ne)domni și (ne)doamne care au ridicat mâinile împotriva CC merită tot disprețul și toată disconsiderarea, dar nici chiar ei nu se compară cu acel care stă în spatele tuturor acestor acțiuni ce ne-au făcut de rușine în fața întregii lumi — Igor Dodon. Fiind în căutarea unei comparații vis-a-vis de comportamentul lui, mă gândeam că Dodon este aidoma unui copil supărat că cineva i-a luat jucăria, dar mi-am dat seama că nici această comparație nu ține (la urma urmei, cu ce au păcătuit copiii ca cineva să-i compare cu astfel de specimene odioase?), fiindcă, spre deosebire de copilul supărat, care își bagă capul în poala mamei și se conformează cu ceea ce i s-a întâmplat, al nostru Dodon treapădă la Moscova și mozolește ochii celor care iaca-iaca îi vor da papucii, pentru că nu cred că răbdarea lui Putin și K nu are un capăt. Este foarte probabil ca epopeea legată cu aducerea la Chișinău a vaccinului rusesc, transformată într-un grotesc spectacol, care altceva decât greață nu putea să provoace oamenilor care gândesc cu capul, dar nu cu altceva, să fie cântecul de lebădă a lui Dodon. Nu de alta, dar se zvonește că la alegerile anticipate rușii vor miza pe altcineva, fiindcă atâta timp cât pământul nostru este atât de bogat în trădători nu văd unde ar fi problema Kremlinului. Ba dimpotrivă, ar putea să se formeze coadă la poarta țarului…
De altfel, răsturnarea de situație la care au sperat atât de mult cei 54 de „rebeli” nu s-a mai produs și dacă procuratura generală ar activa în conformitate cu „fișa de post”, numărul deputaților pasibili de retragere a imunității parlamentare (cu consecințele de rigoare) ar trebui să fie direct proporțional cu numărul de deputați care au votat pentru demiterea celor trei jurați de la CC plus cel care și-a dat consimțământul să devină ciuca bătăilor și complice la tentativa de uzurpare a puterii în stat, Boris Lupașcu. Și dacă nu avem noroc ca și la noi să fie ca la oameni, iar procuratura este așa cum este, atunci trebuie să ne așteptăm la multe alte „inițiative parlamentare”, care vor curge gârlă din gurile cu cerul negru ale socialiștilor și acoliților săi. Vorba ceea, pofta de a pune bețe în roate și de a pune sare pe coadă vine mâncând, iar ultima, dar, cu siguranță, nu cea din urmă, propunere „ingenioasă” a socialiștilor este de-a dreptul în nota lor de comportament ieftin și populist — cică, ar fi bine să fie anulate examenele de BAC.În situația noastră, numai aceasta ne lipsea, deși… chiar la ce bun i-ar trebui electoratului lui Dodon și K examenul de BAC?
… Când această Tabletă era gata pentru tipar a venit și vestea cea mare: președinta Maia Sandu a dizolvat parlamentul și a numit ziua alegerilor – 11 iulie! Așa să fie!
