Marin Barbu, cunoscut drept Nea Mărin în showbiz-ul autohton, este mai activ ca niciodată. Coregraful surprinde întotdeauna cu condiția sa fizică. Zilele acestea Nea Mărin a făcut popas în Munții Buzăului. El a fost la Pinu unde, spune scriitorul Girel Barbu, „a fost plăcut impresionat de satul Pinu, încît a luat cu el cîţiva <Muguri de pin>, şi <Pinul Literar>”. Și pentru că toată lumea știe că este implicat în proiecte TV, scriitorul menționează că „nu se va filma la Pinu” și că popasul a fost de fapt o vizită de documentare. „Marin Barbu deţine înregistrări cu dansuri populare, unice în ţară, din anul 1979, de la <Cântarea României>, unde dansatorii de la Brăeşti ocupau locuri fruntaşe…”, mai povestește Girel Barbu.
Dincolo de documentare, Nea Mărin nu avea cum să nu fie impresionat, pentru că satul Pinu are ceva aparte, pentru că dintotdeauna a sălăşluit în jurul mănăstirii de la Izvorul Pinului, așa cum dă mărturie scriitorul Girel Barbu, care, de-a lungul anilor, a încercat și a și reușit să scoată la iveală spiritualitatea acestor locuri, istoria și oamenii locului cu faptele lor. „Satul Pinu vechi, a sălăşluit în jurul mănăstirii de la Izvorul Pinului, strămutarea pe actuala vatră făcându-se în jurul anului 1800, după mai bine de două veacuri de convieţuire paşnică. Într-un document din 1846 aflăm că Pinu, era pendinte al comunei Bozioru. Întemeietorul satului vechi, potrivit unor legende, ar fi fost un cioban, Barbu, venit din Muşcelul Cărămănesc, cu strămoşi din vestita cetate dacică, Cârlomăneşti, comuna Verneşti. Acesta şi-ar fi aşezat mai întâi aici stâna, apoi şi-a construit casă, sub un falnic pin secular, de unde ulterior, satul şi-ar fi tras seva numelui. O altă legendă glăsuieşte că mănăstirea ar fi fost ridicată în apropierea unui uriaş pin, care într-un context anume a fost tăiat, din trunchiul copacului făcându-se şindrila pentru acoperişul bisericii ctitorită de binecredinciosul voevod Matei Basarab, în anul mântuirii 1648. Ori una, ori alta din ipoteze, adevărul este că satul dăinuie cu acest nume de arbore prezent aici peste tot”, consemnează scriitorul buzoian.
