Jurnalista cu rădăcini buzoiene Daniela Șontică a fost premiată de Uniunea Ziariștilor din România, care a organizat „Gala Premiilor UZPR”, eveniment unde sunt evidențiate cele mai valoroase contribuții la peisajul mass-media pe care le-au adus colegii noștri de breaslă pe parcursul anului care se încheie. Ea ocupă un loc împortant în această breaslă și așa cum bine se spunea la această festivitate, este unul dintre oamenii care nu au cum să fie înlocuiți de roboți, pentru că scriu cu sensibilitate, pentru că fac meseria din pasiune, pentru că au inteligență și curaj nativ, într-un cuvânt sunt jurnaliști adevărați, care trudesc pentru menținerea patrimoniul cuvântului scris în limba română.
Festivitatea de acordare a Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – ediția 2023, organizată sub titulatura „Împreună pentru pace”, a fost găzduită în Amfiteatrul Universității Ecologice din București. Daniela Șontică a fost desemnată ca făcând parte din categoria de jurnaliști care s-au remarcat prin materialele de presă în toate segmentele domeniului: presă scrisă, online, radio, tv, carte de presă, publicistică. Alături de Daniela au mai fost evidențiați în acest an și alte personalități precum: Tudor Barbu, Sofia Șincan, Pavel Constantin, Mircea Mitrofan, Neculai C. Muscalu, Simona Mihuțiu, Dan Constantin Mireanu, Eveline Păuna, Bogdan Chirieac, Ruxandra Săraru, Șerban Cartiș, Laurențiu Rădulescu și Costi Pahonțu.
Daniela Șontică s-a evidențiat prin volumul „30 de scriitori români în exil (1945-1989), despre un confrate al său, Marian Nencescu, a spus în „Laudatio” că „vine o confirmare a ideii că în lumea de azi, totalitarismul, manipularea evidenței, subsumarea adevărului cultural sau social unor interese individuale sau de grup, atacul adevărului identitar la structura spirituală a unui neam reprezintă un adevărat boicot al istoriei reprezintă o trădare a neamului care trebuie denunțată ca atare”. În acest sens, modelul exilului românesc din perioada 1945-1989 ilustrat cu cele 30 de portrete, medalioane de scriitori și jurnaliști și cele nouă interviuri din cartea Danielei Șontică, a mai spus Marian Nencescu, „reprezintă o exemplificare a ceea ce un fin cunoscător al literaturii exilului jurnalistul și eseistul Dan Anghelescu numea recent într-un articol publicat în revista de cultură <Curtea de la Argeș>, o formă de rezistență în fața utopiei. Văzută astfel, cartea Danielei Șontică, scrisă cu mijloacele jurnalismului, dar și cu sensibilitatea poetului nativ, care este autoarea, rămâne o pavăză în calea uitării. În carte sunt 30 de portrete medalion a autorilor din exil, unii foarte cunoscuți, unii poate mai puțin cunoscuți. S-ar putea să fie chiar surprize pentru că Daniela Șontică a căutat în arhive, a stat de vorbă cu cei mai importanți autori care au scris despre exil și interviurile sunt încă o dovadă a acribiei cu care s-a aplecat asupra acestui fenomen”. Cartea Danielei Șontică este despre unii dintre scriitorii României care au ales exilul în perioada comunistă, ca formă de protest față de această orânduire. Ei au făcut în acest context, „un pas simbolic spre întoarcerea acasă”, cum a menționat Daniela Șontică, care și-a exprimat bucuria de a fi obținut acest premiu în fața colegilor, a foștilor profesori și a foștilor șefi.
