Fără falsă modestie, vreau să spun un adevăr pe care îl cunoaște toată lumea – bărbații sunt niște ființe foarte ingenioase și foarte inspirate când vine vorba despre luarea unor decizii capitale, cu efect imediat și cu bătaie lungă, cu o doză mare de inventivitate și cu un pic de lingușeală, pe lângă ace(le)i de care bunăstarea lor, dar poate chiar și soarta!, depinde.
Când zic aceasta am în vedere (și) instituirea unei zile internaționale dedicate în exclusivitate femeilor. Probabil, pe la începuturile secolului XX, când la Copenhaga a fost luată decizia istorică de instituire a unei zile dedicate femeii și ulterior, când Organizația Națiunilor Unite a decis ca 8 martie să devină Ziua Internațională a Femeii, reprezentantele sexului frumos aveau o altă soartă și un alt destin, dar un lucru poate fi presupus fără tăgadă – chiar dacă majoritatea celor care au votat ca să existe Sărbătoarea Internațională a Femeii au fost bărbați, la baza acelei decizii au stat… femeile. De altfel, și atunci, și acum femeile sunt forța motrice care mișcă lumea înainte și care are grijă că nouă, bărbaților, să ne fie bine și cald sub aripa lor. Iar faptul că ziua femeii este la început de primăvară, când totul se trezește la viață, dar nu la sfârșit de toamnă, bunăoară, (apropo, în România Ziua Bărbatului se sărbătorește la 19 noiembrie) este un alt argument că bărbatul (sau, totuși, femeia!?) a știut ce zi din calendar să „rezerve”.
Chiar dacă cineva le-a numit „jumătatea slabă” a omenirii, ne dăm bine seama că acest lucru nu este adevărat și că mai puternică și mai vrednică decât femeia doar… femeia poate fi. Pentru aceasta noi le iubim, le admirăm, le ocrotim și nu ne umflăm în pene, cu și fără ocazie. De altfel, oricât am fi noi de „cocoși”, niciodată, să zicem, nu vom „astupa” gura femeilor noastre, măcar și din simplul motiv că la ele coardele vocale sunt mai scurte, fapt ce le permite să vorbească mai mult, și oricât am fi noi de barosani și de peste 100 de kilograme, Ele, cu cele 50-60 de kilograme ale lor, ne pun mereu pe spate. Vorba ceea, la ce bun să contrazici o femeie? E mult mai rentabil să o lași să-și schimbe singură părerea.
Despre eleganța, frumusețea, puterea și veșnicia femeii au scris sau au spus, într-o formă sau alta, toți bărbații. Bineînțeles, ceva ani în urmă m-am hazardat și eu, scriind pe un colț de pagină câteva gânduri despre femei care au fost actuale și atunci și sunt actuale și acum.
Dacă aş fi poet, aş scrie cea mai frumoasă poezie despre FEMEIE, aş căuta, şi aş găsi, cu siguranţă!, cuvintele pe care nu le-a mai spus cineva vreodată.
Dacă aş fi compozitor, aş pune pe note, ca nimeni altul, toată gingăşia şi frumuseţea acestei fiinţe născătoare de minuni.
Dacă aş fi pictor, aş căuta, şi aş găsi, cu siguranţă!, culoarea care ar reda cel mai bine bucuria şi durerea din ochii MAMEI, sudoarea frunţii şi bătăturile palmelor crăpate de atâta muncă.
Dacă aş fi ţăran, aş creşte cea mai bogată roadă de grâne, iar pe fiecare bob aş incrusta chipul EI plin de farmec.
Dacă aş fi brutar, aş coace cea mai gustoasă şi puhavă pâine şi le-aş pune-o pe masă BĂTRÂNELOR rămase fără de sprijin.
Dacă aş fi filozof, aş descifra FEMEIA şi nu aş mai lăsa loc pentru enigme.
Dacă aş fi Zeu, aş apăra-O de toate relele, aş pune-O la icoane, aş purta-O în sân şi aş face-O cea mai mare peste tot şi peste toate.
Dacă aş fi Dumnezeu, aş face FEMEIA nemuritoare, precum nemuritoare sunt primăvara, frumuseţea, pământul şi Ţara.
Şi dacă nu sunt nici poet, nici compozitor, nici pictor, nici ţăran, nici brutar, nici filozof, nici Zeu, nu-mi rămâne decât să mă închin în faţa tuturor CELOR CARE NE FAC VIAŢA MAI BOGATĂ, MAI DULCE, MAI FRUMOASĂ, MAI PLINĂ DE SENS şi să le doresc UN CAR DE FERICIRE… Or, ce poate fi mai plăcut sufletului decât a avea alături o FEMEIE FERICITĂ!!!
