Cultură

Cumpăr șaptesprezece nori să fac un buchet de flori pentru doamna poeziei românești Passionaria Stoicescu

Constantin MARAFET

De ieri, din secolul trecut, răsădesc lumini printre ninsorile amanetate. Le răsădesc cu mâinile goale, să nu se învâltoare umbra ninsorii.

De ieri, din mileniul trecut, se plimbă pe un chiot de sărbătoare gândurile, admirația și respectul spre o mare doamnă a poeziei românești, Passionaria Stoicescu.

Am prins amândoi prea puține ninsori în drumul nostru prin viață, prea puține raze de soare, dar, oriunde ne-am întâlnit, umbrele din calea noastră au fugit. Au rămas emoția și prietenia în ochii și vorbele noastre ca o binecuvântare a cerului.

Timpul a rămas mic, aşa cum rămâne cămașa spălată în albia râului și nu ne mai permite să deschidem alte uși la poarta vișinului.

Timpul se plimbă fără permisiunea noastră prin restul de lumină ascunsă printre cuvinte încă nescrise, iar timpul mai mic decât noi ne surâde ca un copil.

Astăzi, la zi de mare sărbătoare – o sărbătoare mai mult a inimilor în clocot de admirație, nu ca altădată pe „văzute” – merg să cumpăr șaptesprezece nori, să fac un buchet de flori, să-l trimit cu depărtarea și timbrat cu nerăbdarea, pe acest timp năuc, timp zălud, ca o creangă de măr ud, până în prag de nor retras, să se audă aglutinat cum strigă munții, cum strigă Râmnicul Sărat „La mulți ani cu sănătate!” și putere de muncă pentru șaptezeci și șapte!

Doamnă a Râmnicului și a poeziei românești, la mulți ani să ne trăiești!

Om, mit, legendă, un adevărat poem rătăcitor a devenit Passionaria prin cărțile pe care ni le-a dăruit.

Articole similare

error: Continut protejat!!