Educație

Cum se făcea evaluarea elevilor în perioada interbelică

Un document excepţional a ajuns pe Facebook.  Este vorba despre  foaia matricolă a unei eleve de clasa a 7-a din satul Sona, judeţul Braşov. Din documentul cu pricina aflăm că la acea vreme, înainte de război,  într-o şcoală de sat, se făcea educaţie „ca la carte”, poate şi pentru că  atunci, mai mult decât acum,  copilul era privit în întregul lui ca potenţial, personalitate, abilităţi, mod de viaţă atât de  profesori, directori de şcoli, autorităţi locale, ci  mai ales de părinţi. Toţi aceştia erau interesaţi, dincolo de rezultatele şcolare exprimate prin note şi cum îi merge copilului  cu sănătatea, cum doarme şi ce mănâncă un copil, dacă e sau nu influenţabil şi ce meserie i s-ar potrivi. Este remarcabil cum la acea vreme în satul cu pricina, în România, se evalua un elev cu atâta complexitate și atenţie, în timp ce astăzi, elevii sunt etichetaţi doar ca  elevi buni” sau “elevi slabi”.

Se nota în fişă despre un elev: starea socială a copilului, dacă i-a murit vreun frate, cu câți doarme în camera sau în pat, cum îi este somnul și alimentația, ce preocupări extrașcolare are și ce profesie i s-ar potrivi.; profilul psihologic al elevei: intelect  ( inteligența, atenția, memoria, imaginația), temperament (viteza de reacție, sensibilitatea, puterea de muncă, sârguința, voioșia), personalitate şi caracter (neinfluențabilitatea, sociabilitatea, camaraderia, onestitatea, bunătatea, simțul dreptății, spiritul de conducător, starea sufletească); situația şcolară împărțită în categorii ( educația sănătății, educația minții, educația artistică, educația moral-religioasă) care se notează individual sau ca grupe de cunoștințe.

De remarcat și faptul că se ținea cont de calitățile individuale și competențele pentru care apoi era completată rubrica “Preorientare și îndrumare profesională”.

Cu toţii ne-am dori ca în loc de nişte note seci, care nu spun nimic despre progresul individual al elevului și nici despre el ca întreg, să putem afla şi ce competenţe are copilul, sau către ce să se îndrepte profesional, iar evaluarea lui să îi permită să înţeleagă ce a făcut bine, ce putea face mai bine, un feedback în timp real, care să-l ajute să progreseze.

Articole similare