Milioane de țigări produse în România de gigantul China Tobacco, cea mai mare corporație de tutun din lume, n-au mai ajuns la destinație. Pe hârtie, țigările IDEA trebuiau transportate cu un camion de la fabrica din Pârscov la un depozit din Riga și de acolo la o companie cu sediul în Moscova, scrie Rise Project. Afacerile din România, singura țară europeană în care China Tobacco deține o astfel de fabrică, sunt investigate de procurorii antimafia încă din 2014.
În aprilie 2014, doi oameni de afaceri, un iordanian și un britanic, ajung în România pentru o vizită de lucru la fabrica de tutun din Pârscov, singura unitate pe care gigantul China Tabacco o deține în Europa. Cei doi se prezintă ca fiind oameni de afaceri cu experiență în comerțul internațional de țigări și deținători de mărci de tutun. Vizita era rezultatul mai multor luni de negocieri, perioadă în care oficiali ai China Tabacco i-au convins pe cei doi bărbați să călătorească în România pentru a semna un contract de achiziție. La două luni după vizită, fabrica locală a parafat cu omul de afaceri iordanian un contract pentru 4,5 milioane de țigări, marca IDEA, care urmau să fie livrate în Amman, capitala Iordaniei. Planurile s-au schimbat însă în ultimul minut. Chiar înainte să fie făcut exportul, iordanianul Ali Rashed s-a răzgândit brusc cu privire la destinația țigărilor și a vândut marfa unei companii din Marea Britanie. Firma aparținea atunci partenerului său britanic, alături de care a vizitat fabrica din România.
Pe 20 august 2014, cu actele de export semnate, angajații China Tabacco încep să încarce țigările în camionul cu noua destinație Moscova, via Riga, capitala Letoniei. „Am primit de la o persoană din conducerea companiei o comandă de livrare țigarete IDEA. (…) S-a prezentat în incinta fabricii un autotractor și semiremorcă, înmatriculate în Bulgaria, și conduse de un conducător auto din Irlanda”, a declarat, pentru Rise Project, o angajată de la acea vreme la CTIEC în funcția de mecanic-gestionar. Femeia susține că a asistat la încărcarea țigărilor, iar containerul a fost sigilat în fața șoferului și a altor trei angajați ai fabricii.
Apoi, explică aceasta, s-a întâmplat un lucru ciudat: „Deși de regulă mijloacele de transport încărcate cu țigarete plecau însoțite din curtea fabricii de persoane aparținând unor firme de pază, de această dată camionul a plecat neînsoțit”. Lipsa escortei este confirmată inclusiv de conducerea firmei de pază cu care China Tabacco avea contract în acel moment, respectiv de administratorul de atunci al Grey Guard LTD.
Concluzia anchetatorilor care au investigat acest caz a fost că „angajații CTIEC au ascuns conducerii companiei faptul că transportul a plecat neînsoțit de societatea de pază și, în consecință, adresele trimise de societatea China Tabacco către autoritățile vamale române și autoritățile fiscale, cuprindeau mențiuni neadevărate”. Este vorba despre un director regional și un director de vânzări, cel din urmă, buzoianca Adina Ionescu, fiind implicat și într-un alt caz de trafic cu țigări produse la Pârscov, investigat de procurorii din Italia. Agenții de securitate trebuiau să însoțească transportul de la plecare, din România, până la ieșirea din spațiul comun european, adică Riga, și să se asigure că țigările părăsesc teritoriul UE, conform documentelor de export. Este o măsură de prevenire împotriva traficului de țigări, care ar putea fi vândute apoi pe piața neagră din Europa, eludând astfel impozitele și taxele. Fără niciun agent de securitate care să escorteze încărcătura, camionul a plecat chiar de sub ochii angajaților China Tabacco și nu mai a ajuns niciodată la depozitul din Riga. Valoarea pe piața neagră a țigărilor era de aproape 1 milion de euro. A rezultat un profit imens pentru contrabandişti, pentru că prețul de achiziție a fost de doar 39.000 de dolari.
Cum transportul nu a părăsit spațiul UE, sistemele vamale au început să dea alerte, iar, după trei luni, inspectorii vamali demarează o investigație pentru a cerceta condițiile în care a dispărut camionul. În timpul anchetei, inspectorii au fost informați de oficialii China Tobacco că transportul a fost cât se poate de legal și că procedurile au fost îndeplinite ca la carte: containerul ar fi fost sigilat, documentele de export erau în regulă, iar camionul ar fi părăsit incinta fiind escortat de un agent de pază.
În același an în care camionul din Buzău a dispărut de pe radarele autorităților, peste 10 tone de țigări din aceeași marcă IDEA au fost confiscate de Guardia di Finanza în portul din Salerno, din Italia, țară sufocată de produse din tutun „made în China”, care ajung apoi pe piața neagră. Datele oficiale din peninsulă arată că aproape 100 de milioane de țigări au fost confiscate de autoritățile italiene în ultimii șapte ani.
Documentele confidențiale arată că aproape toate personajele implicate în tranzacția celor 4,5 milioane de țigări – proprietari de firme, intermediari și șoferi de camioane – au fost suspectate de infracțiuni legate de contrabandă cu tutun, corupție și neplata accizelor în mai multe țări. După ce a cumpărat țigările de la China Tobacco, Ali Rashed a revândut marfa unei companii cu sediul în Marea Britanie, deținută de Stuart Grehan, omul alături de care Ali Rashed a vizitat fabrica din județul Buzău. Potrivit documentelor, Autoritatea Fiscală din Dublin l-a suspectat pe Grehan că face parte dintr-un grup criminal organizat activ în contrabanda cu tutun și produse accizabile. Aceleași documente sugerează că șoferul camionului, tot un cetățean irlandez, era cunoscut și el de poliție ca fiind implicat în transporturi ilegale.
Suspiciuni planează și asupra companiei destinatare. Din documente reiese că o mare parte dintre cele 4,5 milioane de țigări trebuia să fie livrată unei companii din Moscova. Peste 100 de companii sunt înregistrate la acea adresă, dar nicio firmă nu poartă numele indicat în documentele de export – Komus Arzat. Și firma care s-a ocupat de transportul țigărilor se află în aceeași situație. Aparține unui cetățean irlandez și este înregistrată în Bulgaria la două adrese. Una este într-un bloc de locuințe din Varna, oraș pe malul Mării Negre, iar a doua, într-o casă dintr-un sat izolat, aflat la 30 de kilometri de litoralul bulgar.
