miercuri, 21 octombrie 2020

Cum au ajuns elevii din România anilor ‘40 să poarte opinci din piele de câine ori saboți din lemn

Muzeul Județean Buzău demarează un proiect dedicat publicului său online prin care va prezenta lunar informații istorice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rubrica lunară „Știri din vremea războiului”, prezentată pe pa­gina de Facebook a muzeului, va reda informații despre evenimentele care au avut loc în zona Buzăului și în țară, evidențiind aspecte din viața privată, socială, economică, militară, școlară, sanitară etc.

Rubrica urmărește să difuzeze informații diverse în vederea creșterii interesului publicului pentru cunoașterea istoriei contemporane, locală și națională.

Cel de-al doilea episod din cadrul „Știrilor din vremea războiului” ne aduce în atenție cum a reușit criza pieilor de ­animale să ducă la o altă criză, cea a exploziei prețurilor la încălțăminte. Copiilor li se confecționau opinci din piele de câine, iar vara aceștia veneau desculți la școală. Mai mult, trei perechi de opinci echivalau cu prețul unei vite.

„Se înregistra o criză fără precedent de îmbrăcăminte și, mai ales, de încălțăminte. Iarna, în mediul școlar, se punea problema prelungirii vacanței din rațiunea economiei de combustibil în sălile de clasă, a lipsei posibilităților de deplasare a elevilor, dar mai ales a lipsei acute de încălțăminte. Cantități mari de piei de animale, până la 85%, erau rechiziționate/cumpărate de armată pentru reconstituirea rezervelor pierdute pe front. Astfel, criza pieilor de animale – bovine, cabaline, porcine, caprine – a generat o scumpire spectaculoasă a acestor produse, comerțul la <negru> înregistrând cote alarmante (talpa se cumpăra <pe sub mână> cu 3000-4000 lei kg). O pereche de pantofi ajungea la suma de 16.000 lei (1942), o pereche de ghete la 20-30.000 lei (1944) în timp ce, spre exemplu, sala­riul unui învățător era de 8.000 de lei”, se arată în textul prezentat de Muzeul Județean.

Țăranilor li s-a dat voie să își păstreze pielea porcului pentru opinci

„În mediul rural, elevii veneau cel mai adesea desculți în sezonul cald, iar în sezonul rece, frecvența școlară era extrem de redusă. Copiilor li se confecționau opinci din piele de câine ori saboți din lemn care deveneau foarte zgomotoși în sălile de clasă.În mediul urban, raritatea încălțămintei a generat o ridicare spectaculoasă a prețurilor, ajungându-se ca aceasta să fie produsă din surogate (semifabricate), cu talpă de lemn, sfoară, plută ori să fie distribuită pe bonuri, mai ales funcționarilor. Trei perechi de opinci echivalau cu 4 metri cubi de lemne sau prețul unei vite.

Nevoile populației de 14 milioane de locuitori erau greu de satisfăcut cu doar 600.000 de perechi de încălțăminte (apro­ximativ 23% din producția anului 1939), astfel încât, de Crăciun, în 1944, li s-a dat voie țăranilor să își păstreze pielea porcului din gospodărie pentru a-și confecționa opinci. Pentru armată se fabricau 80.000 de perechi de opinci pe lună (aproximativ 1 milion pe an), cam aceeași cantitate și pentru restul populației”, se mai arată în cel de-al doilea episod al rubricii „Știri din vremea războiului”.

loading...
error: Content is protected !!