Cum a ajuns „Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt o pagină din istoria satului buzoian Câmpeni

Buzoianul Laurențiu Guțică-Florescu, absolvent al Colegiului „Mihai Eminescu” şi al Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” de la Iaşi,  stabilit în Slatina, autor al lucrării „Câmpeni – alfabetul amintirilor” (Buzău, Editura Editgraph, 2021), scoate la iveală amintiri  inedite despre părintele Mihail Milea, un fiu al satului Câmpeni , și despre Nicolae Steinhardt;  sunt amintiri evocate într-o manieră proprie și de părintele Mihail Milea în unele dintre volumele pe care le-a publicat, unde a dat mărturie despre faptul că a fost ucenicul lui Nicolae Steinhardt.

Astfel, în lucrarea „Dialoguri amprentate”, în capitolul „În amintirea lui Nicolae Steinhardt”, preotul Mihail Milea povesteşte cum a dat curs invitaţiei făcute de editura „Maistros” din Atena de a participa la prezentarea traducerii în limba greacă de către profesorul Nektarios Koukovinos a monumentalei cărţi de literatură universală „Jurnalul fericirii”, scrisă de vestitul monah cărturar Steinhardt Nicolae de la mănăstirea Rohia, în calitate de ucenic apropiat al acestuia. În „Dialoguri amprentate” preotul Mihail Milea spune: „Am fost singurul român invitat la acest eveniment şi am vorbit în calitate de ucenic apropiat al părintelui Steinhardt Nicolae de la mănăstirea Rohia. Cu părintele Steinhardt Nicolae am petrecut (timp de şapte ani la mănăstirea Rohia), toate vacanţele mele ca seminarist la Şcoala Teologică din Buzău <Chesarie Episcopul>, cât şi ca student la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucureşti. A avut mare încredere în mine şi mi-a încredinţat, atunci, cel mai valoros manuscris al său, <Jurnalul fericirii>. Acest manuscris încredinţat de părintele Nicolae Steinhardt l-am avut şapte ani „îngropat” în casa părintească, fără să ştie nimeni de el, nici chiar familia mea, până la evenimentele din decembrie `89, când l-am scos la lumină şi l-am predat, pentru a fi tipărit, poetului Ioan Alexandru şi eseistului Mihai Rădulescu, doi oameni de cultură din Uniunea Scriitorilor din România”.

Laurențiu Guțică-Florescu însoțește textul său și de fotografii, de asemenea, inedite, în care îl prezintă pe părintele Mihail împreună cu familia sa în prezența lui Nicolae Steinhardt, cunoscut de mulți români pentru cartea sa „Jurnalul fericirii” sau drept monahul de la Rohia. De altfel, în cartea „Câmpeni – Alfabetul Amintirilor”, autorul a relatat „minunea” petrecută cu unul dintre manuscrisele „Jurnalului fericirii”, care a fost dat de Steinhardt părintelui Mihail Milea. „Dumnezeu a vrut ca o parte a <istoriei> dramatice a acestei cărți capitale pentru cultura românească, să includă, de necrezut, și satul Câmpeni, din comuna Amaru, județul Buzău. Mare este Dumnezeul Nostru, și al<evreului> botezat întru ortodoxism, Nicolae Steinhardt! Destinul său de martir s-a intersectat la un moment dat cu calea intelectualului buzoian Mihail Milea, preotul care, prin opera sa duhovnicească, de îngemănare a credinței cu misiunea binefacerilor a impresionat o Românie întreagă.  (…) Întâlnirea dintre cei doi s-a petrecut pe când tânărul Mihail Milea urma cursurile Seminarului Teologic din Buzău, cu prilejul unui pelerinaj făcut la mănăstirea Rohia. În timpul studenției la Institutul Teologic din București legătura spirituală dintre cei doi se întărește. La 3 ianuarie 1985 Nicolae Steinhardt a fost invitat de Mihail Milea să susțină o prelegere în fața colegilor săi, prilej cu care i-a încredințat spre păstrare tainică o copie a manuscrisului <Jurnalului Fericirii>”, scrie Laurențiu Guțică-Florescu.