La fel ca pentru mulți elevi cu pasiuni extrașcolare, și pentru partenerii de dans sportiv Teodor Borcan și Carla Sava antrenamentele, evenimentele și competițiile sportive au fost puse pe ,,pauză” mai bine de un an, totul desfășurându-se online, asemenea cursurilor de liceu. „E greu să fii clasa a noua și deodată să te trezești la final de liceu cu planuri neterminate”, a spus, într-un interviu realizat împreună cu partenera sa de dans, buzoianul Teodor Borcan, fratele cântăreței Diana Ștefănescu Borcan.
Alături de alți trei colegi ai lor, cei doi dansatori profesioniști au așternut dezamăgirile și sentimentele create liceenilor de această pandemie, toți mărturisind la unison că nu au simțit nimic din frumusețea și nebunia anilor de liceu.
Carla și Teo sunt elevi în clasa a XI-a la Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău și se declară îndrăgostiți iremediabil de dans, doar că pandemia le-a răpit antrenamentele și le-a închis școala într-un ecran. Cei doi, împreună cu alți trei colegi, au povestit pentru site-ul ,,Școala 9” ce a însemnat viața lor între patru pereți, când pasiunile care îi purtau și 12 ore pe zi de la cluburile de dezbateri, la cele de dans, teatru sau fotografie, au trebuit să ia o pauză. ,,Nu putem spune dacă pandemia care a început în martie anul trecut ne-a schimbat în bine sau în rău. Pentru unii a însemnat dor de casă, pentru alți început de drum. Să ai o pasiune în timpul liceului e, poate, cea mai frumoasă experiență de adolescent. Dans, voluntariat, dezbatere, teatru, fotografie, proiecte, orice îți completează studiul este frumos”, a mai declarat Teodor.
Carla și Teodor se cunosc din 2013. Dansează de opt ani împreună, și de la trei ani și jumătate fiecare. Au ajuns la dans amândoi din întâmplare, dar de-a lungul timpului și-au dat seama de un singur lucru: dansul i-a legat. Au împărțit multe până acum. ,,Am stat o vară la Iași, fără părinți, la 10 ani. Am călătorit 26 ore până în Bosnia, alte zeci spre Germania, Bulgaria, Moldova. Sunt sute de ore, dacă nu mii, pe care le-am petrecut în sala de dans. Sunt alte zeci de cantonamente, competiții, loturi naționale și teme făcute pe genunchi în mașină. Ne-am îndrăgostit de dans, dar nu am împărțit numai asta. A urmat banca din gimnaziu, apoi cea din liceu. După opt ani, suntem încă în aceeași clasă și, cumva, nu ne-am rezumat doar la dans (rămâne, totuși, vechea noastră pasiune). |n trei ani de liceu, am căutat să ne dezvoltăm pe toate planurile”, a detaliat și Carla.
Pandemia a fost pentru ei ca o zguduire. Trebuiau să plece la Milano pentru o dezbatere pe probleme europene. Trebuiau să meargă în Franța la un congres de matematică. Trebuiau să organizeze un festival în Buzău. ,,Ultimul concurs de debate a fost pe 8 martie, cu câteva zile înainte de a se închide școala. Ultima repetiție la teatru a fost în februarie 2020. Trebuia să fie altfel. Acum suntem a XI-a, la final. La anul avem Bac, apoi mergem la facultate. Am stat un an acasă, fiind nevoiți să ne inhibăm pasiunile. Am fost puțin pierduți. E greu să fii clasa a IX-a și deodată să te trezești la final de liceu cu planuri neterminate”, au mai declarat liceenii în interviu.
