Cadrele didactice și cei 1.250 de elevi ai Colegiului Național „Mihai Eminescu” așteaptă cu mare emoție să revină în localul din strada Independenței, locul în care, în anul 1919, și-a început frumoasa poveste și locul în care a fost sărbătorit centenarul aceastei școli aflate în elita învățământului buzoian și național, și unde foarte mulți profesori și-au desfășurat aproape întreaga carieră didactică. Revenirea Colegiului în localul său a fost mult întârziată mai întâi de pandemia de Covid-19, apoi și de sincope ale decontării cheltuielilor din partea Ministerului Dezvoltării, instituția care gestionează fondurile europene. Acesta este poate și motivul pentru care vestea că acest eveniment se va putea produce la începutul acestui an a stârnit emoție chiar și în comunitatea buzoiană care a reacționat pe rețelele de socializare. Nu s-a întâmplat în ianuarie, înainte de începerea noului semestru, pentru că înaintea recepţiei lucrărilor, solicitare avansată de constructor, a fost consumată o etapă premergătoare cererii/eliberării avizului de funcţionare din partea ISU.
Astfel că luni, 29 ianuarie, Primăria a început recepția lucrărilor, iar după mai bine de cinci ani de la mutarea sa în Transilvaniei, Colegiul Național „Mihai Eminescu” este foarte aproape de revenirea acasă. Recepția lucrărilor se va face pe parcursul acestei săptămâni, iar abia după semnarea procesului verbal de recepție de către primarul Constantin Toma se va da semnalul de mutare al colegiului buzoian.
„Recepția va dura ceva mai mult, pentru că este cel mai mare spațiu al unei școli din municipiul și județul Buzău. Comisia deja analizează documentațiile în acest moment. După aceasta va urma să vadă lucrare cu lucrare și sală de clasă cu sală de clasă, astfel încât să se convingă că s-a respectat proiectul tehnic”, a spus primarul Constantin Toma. Directoarea Colegiului „Mihai Eminescu”, Camelia Voicu, este foarte mulțumită de cum arată acum instituția. „Este foarte curat. Totul este schimbat, de la pardoseală, pereți. Toate sălile de clasă sunt dotate cu videoproiector cu ecran. Este un progres”, a spus aceasta.
Colegiul „Mihai Eminescu” este pregătit deja să se întoarcă în locația de pe Independenței. Despre pregătirea acestui eveniment, directoarea Camelia Voicu spune: „Noi ne dorim să ne mutăm cât mai repede posibil. <Săptămâna altfel> o avem planificată din 19 februarie până pe 23, înainte de vacanța de ski. Dacă domnul primar ne dă undă verde săptămâna viitoare, schimbăm data pentru <Săptămâna altfel> și trecem la treabă; suntem pregătiți. Am făcut inventarul, facem bagajele acum. Ne pregătim în continuare. Se lucrează la ambalare, la strângerea lucrurilor, mai ales pe specialitățile care au laborator”.
La revenirea acasă, fiecare sală de clasă va purta numele unui profesor din istoria școlii, a mai spus directoarea care se va adresa constructorilor să vadă dacă se poate realiza acest lucru. „O să cerem voie constructorilor să punem plăcuțe de alamă dacă se poate pe uși cu indicativul sălii și numele profesorului care a fost ales în ședința de comisie metodică”, a precizat directoarea Camelia Voicu.
Scurtă istorie a liceului
Povestea acestei școli de tradiție aflată în elita învățământului buzoian și național a început în anul 1919, când, apare Decretul-lege nr. 3864 din 8 septembrie, semnat de regele Ferdinand I (1914-1927) şi contrasemnat de 
ministrul C. Angelescu, prin care se înființează Școala Secundară de Fete. Numele de Colegiul Național „Mihai Eminescu” îl poartă din anul 2000. În perioada 1919–1922 funcționează ca Şcoala Secundară de Fete gr. II (Externatul de Fete), lucru consfințit prin Decretul-lege nr. 3864 din 8 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I (1914-1927) şi contrasemnat de ministrul C. Angelescu, prin care se înființează Școala Secundară de Fete. Apar mici modificări de nume și de durată a studiilor. Astfel, în perioada 1922–1925 funcționează ca Şcoala Secundară de Fete (Externatul de Fete) „Dr. C. Angelescu”. Apoi, în perioada 1925–1928 se numește Liceul de Fete „Dr. C. Angelescu” (cu durata de 8 ani), iar din 1928 până în 1935 se va numi Liceul de Fete „Dr. C. Angelescu” și va avea durata studiilor de 7 ani. După apariția Legii învăţământului secundar din 15 mai 1928, s-a redus durata liceului de la 8 clase la 7 clase, cu două cicluri: ciclul inferior cu durata de trei ani şi ciclul superior cu durata de patru ani.
La 15 noiembrie 1931 liceul a fost dat în folosință la adresa actuală, din str. Independenței, nr. 22. Avea la acea dată opt săli de clasă, două cancelarii, sala de laborator, sala de gospodărie şi odaia pentru servitori. Din 1938 până în 1940 devine Liceul de Fete „Carol II” Buzău, iar din iulie 1938, denumirea confirmată de Minister este de Liceul de Fete „Carol II” Buzău, cu o durată a cursurilor de 8 ani. Timp de opt ani, din 1940 până în 1948, se numește Liceul Teoretic de Fete Buzău, cu 11 ani.
Din anul 1953 până în 1957 va deveni Şcoala Medie nr. 2 (cu durata de 10 ani). Aceasta a fost noua denumire a școlii pe care autoritățile au dat-o ca urmare a reducerii duratei liceului de la 11 la 10 ani. Din 1957 și până în 1965 devine Şcoala Medie nr. 2 „Mihai Eminescu” Buzău. Din 1957 și până în 1965 devine Şcoala Medie nr. 2 „Mihai Eminescu” Buzău.
În data de 16 noiembrie 1957 a fost emis Ordinul Ministerului Învăţământului şi Culturii cu nr. 2265 prin care se hotăra denumirea nouă a unităţii de învăţământ, iar profesoara de desen Elena Beldescu a realizat, la solicitarea directoarei Clotilda Constantinescu, un portret în picioare al marelui poet Mihai Eminescu, după fotografia din tinerețe a poetului, realizată la Praga, numai ca bust. Din 1965 și până în 1968 va purta denumirea de Liceul „Mihai Eminescu” Buzău. Denumirea de liceu în loc de Școală medie a obținut-o prin H.C.M. nr. 903/1 septembrie 1965. În anul şcolar 1965-1966 şcoala a funcţionat numai cu clasele de liceu (IX-XI).
La începutul anului școlar 1969-1970, când școala a sărbătorit 50 de ani de existență, s-au desfășurat festivitățile semicentenarului cu ocazia căruia s-a lansat Monografia școlii realizată de profesorul Dimitrie Ionescu. Prin eforturile profesorilor Ștefan Petre, Florentina Dincă, Vasile Cojocaru, Nicolae Ionescu și sub coordonarea directoarei Clotilda Constantinescu a apărut, la 9 mai 1969, revista „Năzuințe”, concepută ca o „oglindă în care ne verificăm ideile, sentimentele” și în care au publicat de-a lungul vremii profesori și elevi, deveniți mai târziu nume cunoscute, ca Denisa Comănescu, Claudiu Săftoiu, Ovidiu Petrescu și mulți alții. În anul 1976 s-a scris imnul Liceului „M. Eminescu”, versurile fiind semnate de Maulina Stoica (fostă elevă a şcolii) şi de profesoara Florentina Dincă, muzica Cristina Tomescu (și ea fostă elevă a şcolii).
Localul liceului a fost grav afectat de cutremurul produs la data de 4 martie 1977, și școala se mută pentru cinci trimestre în localul „Olga Bancic”, actualul sediu al Muzeului Județean. Din 1978 până în 1990 se numește Liceul de Filologie – Istorie „Mihai Eminescu” Buzău. Prin Legea educaţiei şi învăţământului nr. 28 din 21 decembrie 1978 se schimbă denumirea școlii în Liceu de Filologie-Istorie.
Din 1990 și până în 2000 se numește Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” Buzău, iar în anul şcolar 1990-1991 s-a revenit la profilul tradiţional teoretic al liceului, denumirea şcolii fiind schimbată în Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Din 2000 și până în prezent se numește Colegiul Naţional „Mihai Eminescu, prin Ordinul nr. 4613 din 9 septembrie 2000, semnat de ministrul Andrei Marga. În anul 1987, în urma desfășurării etapei pe țară a olimpiadelor școlare și sesiunilor de comunicări științifice pentru elevi, Liceul „Mihai Eminescu” s-a clasat pe primul loc pe județ ca număr de premii și mențiuni.
