După ce președinta Maia Sandu a decis să se consulte cu partidele parlamentare în ceea ce privește depășirea crizei pandemice, politice și parlamentare, se părea că toată lumea va reveni la sentimente mai bune și va înțelege că situația din Republica Moldova chiar a atins cote dramatice și orice joc „de-a țara în bumbi” poate avea consecințe catastrofale. De altfel, declarațiile reprezentanților partidelor parlamentare imediat după discuțiile cu doamna președintă insuflau acea doză de optimism, de care aveam nevoie toți – de la acei care se țin cu mâinile și picioarele de fotoliile din parlament și până la acei care rămân convinși că doar alegerile parlamentare anticipate sunt panacee, de la acei care nu cred în COVID și până la acei care consideră lupta cu virusul primordială. Dar… foarte repede optimismul a lăsat locul pesimismului, iar luminița din capătul tunelului, care se părea că este gata să se aprindă, s-a stins, pentru o altă perioadă nelimitată.
Totul a început cu declarația neașteptată a Marianei Durleșteanu, candidata majorității scandaloase PSRM-Șor la funcția de prim-ministru, care nu a mai dorit să fie „păpușa nimănui, așa cum unii din clasa politică încearcă să manipuleze”. Ba mai mult, fără menajamente, aceasta a aplicat o palmă usturătoare și susținătorilor săi, dar și oponenților, punctând că „majoritatea politicienilor, atât de stânga, cât și de dreapta, fac <clounade> la TV și se întrec în declarații politice”. Semnificativ este faptul că această declarație a venit tocmai atunci când socialiștii (care, în persoana Zinaidei Greceanâi, au propus-o pe această doamnă la funcția de premier) erau la consultări cu președinta Maia Sandu. Apropo, îndată după ieșirea de la consultări, Igor Dodon declara că este satisfăcut de dialogul constructiv avut cu doamna Sandu, pe care o numise, cu doar câteva ore înainte, în stilul său caracteristic, „președinte lockdown”. De aici și concluzia – Dodon nu știa despre intenția Marianei Durleșteanu de a renunța la funcția propusă (!?). Pe de altă parte, președinta Maia Sandu nu a dat semne să fi fost prea impresionată de decizia acesteia și cu nonșalanță și mult sânge rece a „primit lovitura”, înaintând repede și fără nici o ezitare candidatura lui Igor Grosu la funcția de premier.
De altfel, este normal ca mai multă lume să se întrebe dacă aceste două „finturi” (pentru buzoieni – „tertipuri”) – refuzul doamnei Durleșteanu și numirea domnului Grosu – au fost cu adevărat… adevărate sau noi cu Dumneavoastră am fost martorii unei scenete demne de toate Oscarurile. Adică, dacă Igor Dodon și Maia Sandu (ori măcar unul dintre ei) au știut că acele consultări au fost doar o simplă mimare și că totul era planificat dinainte, atunci chiar nu-mi rămâne decât să-mi scot pălăria (pe care n-o am) și să recunosc că actorii de pe scena politică moldovenească merită toate aplauzele. Iar dacă totul a fost cu adevărat, fără orice scenarii și gânduri rele, atunci lucrurile sunt la fel de grave, or aceasta înseamnă că actuala criză rămâne la fel de acută și că o luăm de la capăt. În această ordine de idei, nu putem să nu ținem cont de declarația aceluiași Dodon, care nu lasă loc pentru interpretări – socialiștii nu vor susține candidatura lui Igor Grosu și nu este exclus faptul că majoritatea ad-hoc să vină cu propria candidatură, poate chiar cu aceeași Mariana Durleșteanu. Fără îndoială, candidaura socialiștilor va fi mai bună (putea fi altfel?), după cum a declarat Dodon, iar comentatorii și analiștii politici au vehiculat mai multe nume, printre care se regăsesc Vladimir Golovatiuc (proaspăt numit ambasador la Moscova), Serghei Pușcuța (fost ministru al finanțelor) și parlamentarul socialist Corneliu Furculiță. Până la urmă candidatul „noii majorități” va fi Golovatiuc…
Și, bineînțeles, câteva cuvinte despre pandemie. La consultările cu doamna președintă, reprezentanții tuturor fracțiunilor parlamentare au fost de acord că lupta cu pandemia trebuie să fie prioritară și că pentru aceasta avem nevoie de un guvern cu împuterniciri respective, care i-ar permite să gestioneze corect criza, dar să nu se milogească, cerșind permisiuni și bani de la parlamentari. Vom avea un astfel de guvern sau ne vom bălăci în continuare în haos și pălăvrăgeală fără rost, vom vedea. Este candidatura domnului Grosu și garnitura domniei sale una care să genereze voturi sau și acest cabinet va avea soarta doamnei Gavriliță și K? Până la urmă, cuvântul decisiv va aparține din nou Curții Constituționale, care nu cred că a avut atât de muncit ca acum… Referitor la campania de vaccinare, în continuare se creează impresia că se discută mult, dar se face puțin. Cu părere de rău, acest lucru este valabil și pentru alte țări, mai bogate și mai influente decât RM, fiindcă lupta dintre campaniile producătoare de vaccinuri încă nu s-a terminat.
Or, acolo unde pe primul plan sunt banii, sănătatea oamenilor rămâne pe plan secund…
