Tragedia din Bascov (jud. Argeș), produsă de un bărbat de 53 de ani cunoscut cu afecțiuni psihice și aflat sub tratament psihiatric care și-a ucis prin înjunghiere părinții, fratele geamăn, sora și nepoata în vârstă de doar cinci ani readuce în discuție situația din sistemul care ar trebui să trateze problemele de sănătate mintală și să supravegheze indivizii care au comis infracțiuni fără a avea discernământ.
Printre cele mai recente și mai mediatizate omucideri al căror autor suferea de boli psihice se numără cazul bărbatului din Roman care și-a înjunghiat soția și fiicele gemene de nici trei luni (una dintre ele decedând), cel al femeii din Craiova care a ucis o tânără împingând-o în fața metroului bucureștean și crima de la Spitalul de Psihiatrie Săpoca când un bolnav și-a atacat colegii de salon cu un stativ, omorând șapte persoane și rănind grav alte șase, precum și crima comisă de omul de afaceri bucureștean care se credea Dumnezeu și care și-a ucis bunica sugrumând-o cu mâinile goale pe fondul unui conflict spontan. În cele mai multe dintre cazuri, se știa că persoanele în cauză suferă de afecțiuni psihiatrice și au tendințe violente.
Medicul Alexandru Paziuc, medic primar psihiatrie la Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc și președinte al Asociației Române de Psihiatrie Socială, spune, într-un interviu pentru „Fanatik”, că în România nu există un sistem de prevenție pus la punct nici în acest domeniu: „Nu avem un sistem de prevenție. Un astfel de sistem ar însemna reorganizarea sistemului de sănătate. Din păcate, la noi, la ora actuală, sănătatea mintală este asigurată în primul rând de spital și la nivel de cabinet medical individual”. Conform acestuia, cabinetele medicale individuale de psihiatrie sunt supraaglomerate de pacienți, iar spitalele, la rândul lor, și ele sunt supraaglomerate de cazurile care apar în fiecare zi.
Nu avem condiții de spitalizare
Medicul Alexandru Paziuc mai spune că, din cauza deficiențelor sistemului de sănătate mintală din România, ajung să stea în același salon persoane cu afecțiuni extrem de diferite și astfel se ajunge la tragedii ca aceea din Spitalul de la Săpoca, amintită mai sus, sau precum cea petrecută tot la Săpoca în anul 2002, când un pacient care și-a ucis mama și a evadat de mai multe ori din instituție, a dat foc unui salon; au murit atunci trei pacienți și alți șase au fost grav răniți.
„Nu suntem pregătiți. Nu pot să pun un pacient cu schizofrenie lângă un pacient cu demență, care necesită mai mult îngrijiri decât asistență medicală. E cu totul și cu totul altceva. Or, la noi lucrurile astea se confundă. Psihiatria noastră le face pe toate. Și atunci sigur că există acest risc. Pacientul să nu dorească să vină la spital, să facă un tratament. Servicii de monitorizare la nivel comunitar nu există, ca să prevenim o eventuală situație de genul medico-legal de care vorbeam la început”, mai spune specialistul.
Potrivit unei statistici din primăvara acestui an, în România există oficial 80.000 de pacienți cu afecțiuni psihice aflați în grija familiilor. Alți 3.000 de bolnavi sunt internați în centre ori spitale.
Președintele Asociației Române de Psihiatrie Socială a vorbit și despre dificultățile în tratarea pacienților psihotici, dar și despre cât de eficientă este o condamnare la închisoare a unei persoane cu afecțiuni psihice care a comis o infracțiune. „La ora actuală, chiar avem medicație foarte bună, dar în ultimul timp a început să lipsească. Ne lipsește multă medicație injectabilă. E greu la un pacient psihotic să îi dai tratament pe gură și să nu ai tratament injectabil. Multe medicamente au început să lipsească. Vedeți ce se întâmplă în spitalele celelalte, de implicație medico-legală, avem vreo patru astfel de unități în țară. Pacienții stau câte doi într-un pat și nu știu dacă acolo se face reabilitare. Le e frică să dea verdictul de externare pentru că nu are cine să-i preia în comunitate. Și atunci ce am făcut? (Condamnarea lor la închisoare, n.r.) nu este o soluție. Pentru că o persoană cu tulburări psihice necesită totuși un tratament, dar tratamentul nu constă în a sta după niște gratii sau după niște uși închise, ci pe de o parte sub medicație, care e absolut obligatorie, iar pe de altă parte sunt servicii – în altă parte, nu la noi – de reintegrare, pas cu pas, a pacientului în comunitate”, a mai declarat medicul psihiatru.
Printre bolnavii psihic care au ajuns după gratii după ce au comis crime se numără autoarea crimei de la metroul bucureștean, educatoarea Oana Răzvana Neț care, în 2018, și-a înecat fetița de patru ani în cadă și care a primit o condamnare de peste 18 ani de închisoare și Florin Mircea Buliga, care, tot în 2018, și-a ucis soția și cei doi copii după ce ar fi avut o „revelație”, care a fost condamnat în primă instanță la închisoare pe viață.
Atunci când există dubii cu privire la discernământul unei persoane care a comis o faptă penală gravă, se face de către Institutul Național de Medicină Legală o expertiză medico-legală psihiatrică și, atunci când este stabilită lipsa discernământului, Parchetul solicită instanței măsura definitivă a internării făptuitorului într-unul dintre cele patru Spitale de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță din țară: Săpoca, județul Buzău, Jebel, județul Timiş, Ștei, județul Bihor și Spitalul de Psihiatrie Pădureni-Grajduri din județul Iași.
Potrivit conducerii Spitalului Săpoca, citată de publicația „Viva”, durata medie de spitalizare în secțiile de măsuri de siguranță este de aproximativ trei ani. Cei care sunt externați primesc măsura de siguranță a obligării la tratament medical. Ceea ce însemnă că trebuie să se prezinte regulat la un spital din județul de care aparțin, iar spitalul la care a fost repartizat pacientul are obligația de a anunța instanța dacă persoana a venit să urmeze tratamentul, dacă lipsește, dacă medicamentele nu-și fac efectul și trebuie să fie din nou internat sau dacă nu mai are nevoie deloc de tratament.
