Cosmin Olăroiu este considerat, astăzi, unul dintre cei mai buni antrenori români de fotbal. La vârsta de 50 de ani antrenează, din martie 2018, echipa Jiangsu Suning, terminând pe locul 4 în liga chineză, și fiind remunerat cu 7 milioane de euro pe an. Puțin știu însă că omul care a condus Steaua până în semifinalele Cupei UEFA, iar în urmă cu puțin timp a refuzat o ofertă de 12 milioane de euro pe an pentru a pregăti naționala Emiratelor Arabe Unite, a jucat fotbal la Buzău. Chiar la două echipe buzoiene: Carpați Nehoiu și Gloria Buzău.
După junioratul făcut la Steaua București, Olăroiu avea să debuteze în anul 1988 la echipa Carpați din Nehoiu, unde avea să devină vedeta echipei.
Totul a început, aflăm dintr-un articol din Sport Total, în vara lui 1988, când Carpați Nehoiu a retrogradat din actuala Liga a III-a. Finanțat de Fabrica de Prelucrare a Lemnului din oraș, pe atunci una dintre cele mai mari din sud-estul Europei, clubul dispunea de însemnate resurse financiare și a hotărât o restructurare masivă a lotului, convingându-l pe antrenorul Dan Anghelescu să vină tocmai de la București împreună cu un contingent de 14 jucători, printre care și Cosmin Olăroiu.
„După antrenament, alerga în continuare iar noi îl credeam nebun”
Din vechiul lot de la Nehoiu, antrenorul nu a mai oprit decât patru tineri fotbaliști de perspectivă: Gabi Stan, Mugurel Kaizăr, Cornel Dihoru și Alexandru Floroiu.
„Cosmin era un băiat extraordinar, atât pe teren, cât și în afara lui. Am avut multe de învățat de la el, deși eram de aceeași vârstă. La început, când vedeam că rămâne după antrenament și alerga în continuare, îl credeam nebun. Nu avea în cap decât fotbal”, povesteau, în urmă cu câțiva ani, foștii coechipieri de la Buzău ai lui Olăroiu pentru publicația Sport Total.
Pentru Cosmin Olăroiu, experiența Nehoiu nu a însemnat un regres din punct de vedere fotbalistic. Aflat într-o perioadă incertă, după ce terminase junioratul la Steaua și nu știa încotro să o apuce, Oli a găsit în orășelul buzoian condiții excelente de pregătire, fiind aproape tot timpul în cantonament. Evoluțiile bune pe care le-a avut aici l-au propulsat în iarna anului 1989 la Gloria Buzău, de unde a fost transferat de Progresul București, clubul consacrării sale.
A adus promovarea echipei din Nehoiu
Dacă în vremurile bune echipa din Nehoiu își permitea să transfere juniori de la Steaua, după anul 2000 lucrurile s-au schimbat total, odată ce fabrica din oraș, care sprijinea echipa, a fost falimentată de Omar Hayssam.
Foștii coechipieri de la Nehoiu își mai aminteau că deși evolua ca fundaș central, Olăroiu era aruncat în atac în momentele în care echipa avea nevoie disperată de gol. Acesta a marcat golurile decisive în meciurile care au adus celor din Nehoiu promovarea în Liga a III-a. Antrenorul de azi al Jiangsu Suning a marcat unicul gol al meciului, care a decis campioana județului Buzău. Olăroiu a mai înscris în ultimul minut al meciului de baraj contra celor de la Rafinorul Ploiești, aducând promovarea echipei sale. 
Se antrena și noaptea, dar primea prime în țuică și berbeci
Pe când se afla la Nehoiu, Olăroiu i-a pus pe cei care se ocupau de stadion să monteze reflectoare, pentru a se putea antrena și în timpul nopții. Foștii colegi de echipă ai actualului tehnician își mai aminteau că acesta era foarte preocupat și de aspectele tactice, pe care le aplica foarte bine pe teren.
Dacă astăzi Olăroiu este cel mai bine plătit antrenor român, în perioada în care evolua pentru Nehoiu nu câștiga foarte mult. Acesta avea un salariu identic cu al unui muncitor forestier, fiind angajat la fabrica de prelucrare a lemnului din oraș. Olăroiu mai încasa și prime de joc, care nu erau consistente, dar care erau completate cu țuică de prună și cu berbeci la proțap, își mai aminteau foștii coechiperi.
Astăzi Cosmin Olăroiu are un palmares impresionant. În România a obținut un titlu de campion și o Supercupă a României cu Steaua și a ajuns cu formația roș-albastră până în semifinalele Cupei UEFA. Tehnicianul român este o adevărată legendă în zona Golfului. A câștigat, printre altele, campionatul în Arabia Saudită cu Al Hilal, Cupa în Qatar cu Al Sadd, și titlul în Emiratale Arabe Unite cu Al Ain și Al Ahli. În plus, a jucat și o finală de Liga Campionilor Asiei cu Al Ahli.
