Este indubitabil că odraslele preiau ceea ce văd la părinți, cel puțin, în prima fază a vieții, cea de maximă achiziție a cunoștințelor. Astfel, prin imitație, copiii pronunță cuvintele părinților, le preiau gesturile și manifestările, pe care le adaptează, ulterior, integrându-le în viitorul lor caracter de adulți.
Am fost și voi fi mereu de partea copiilor, mai ales a celor din ziua de astăzi, care se luptă cu numeroase tentații și care sunt, după părerea mea, din ce în ce mai singuri, fiind nevoiți să se maturizeze mai repede decât generațiile anterioare. Consider că mare parte, dacă nu, toată vina pentru maturizarea precoce a acestor copii o poartă părinții „moderni”. Pot să și argumentez această afirmație în fața celor care se vor considera lezați sau atacați de spusele mele.
Părinții „moderni” fac copii pentru că „le trece vremea” și trebuie să îi bifeze de pe o listă imaginară, o lege nescrisă, de la care nu se pot abate și, astfel, aduc copii în relații disfuncționale, în care se complac. Părinții „moderni” din ziua de astăzi duc adesea vieți separate și se întâlnesc doar acasă, fiind legați de un simplu act și de o rată la bancă, nu de sentimente sau de respect.
Părinții „moderni” confundă abandonul cu libertatea, din câte se pare. Aceștia și-au lăsat copiii în grija dispozitivelor inteligente, precum telefoanele sau tabletele, care au acces la Internet. Au pasat responsabilitatea lor, de a-i educa pe cei mici și de a le modela caracterul, unei lumi absolut abominabile, unde copiii pot găsi orice, adesea dintre cele mai rele lucruri. Ca părinți „moderni”, își spun că nu au timp să stea cu copiii, dar, în mod curios, au timp să stea cu orele pe rețelele de socializare și să posteze tot felul de tâmpenii, să își ofere părerile nesolicitate și să se înjure în moduri odioase. Părinții „moderni” postează public aceste lucruri înfiorătoare, pe aceleași rețele de socializare pe care și copiii lor au conturi.
Părinții „moderni” nu au timp să stea cu copiii pentru că stau la cozi la benzinării și se bat pe sticlele de ulei din supermarketuri, fiindcă așa au citit pe „net”. Sunt curioasă cum au putut acești părinți să își privească odraslele în ochi și să le spună că merg la magazin să ia zece baxuri de ulei pentru că așa au citit pe Facebook. Sunt și mai curioasă ce au crezut copiii când și-au văzut părinții venind acasă cu stocurile impresionante sau cu damigene și butoaie de benzină…
În aceste condiții, în care părinții „moderni” au ocupații „moderne”, nu este de mirare că cei mici se educă singuri, din surse externe. Părinții nu îi implică în nicio activitate, ci doar se descotorosesc de ei: îi lasă să meargă unde vor, să discute cu cine vor, le cumpără dispozitive din ce în ce mai performante, care să îi țină captivi cât mai mult timp și se mulțumesc să-și spună că i-au crescut. Părinții „moderni” au renunțat să mai fie părinți și au ales să fie, mai degrabă, colegii de apartament ai copiilor.
Din câte știu, încă nu s-a găsit un înlocuitor pentru rolul de părinte, care este unul pe viață, nu doar până la vârsta majoratului copilului. Cu siguranță, surogatul nu este o rețea de socializare, unde sunt propagate tot felul de idei extremiste, care nu este reglementată în niciun fel și care oferă acces la niște noțiuni pe care o minte în formare nu le poate procesa în mod sănătos. De altfel, din comentariile și acțiunile părinților „moderni”, nici ei înșiși nu le pot procesa corespunzător, dovada fiind, tocmai, recenta isterie a carburanților și a uleiului și cele care, fără îndoială, vor mai urma…
