Copiii – comori nebănuite

Lali IOANA (Rm. Sărat)

De curând am avut bucuria să primesc în dar două cărţi care m-au surprins, fiindcă abordau tema copilăriei din două puncte de vedere diferite: unul al bucuriilor copilului în formare, altul al responsabilităţii persoanelor care au copii în grijă.

Fulgerător, m-am întrebat: De ce tocmai mie mi-au fost dăruite cărţile şi nu unui părinte, unei educatoare sau unei bunicuţe?

Prima carte are titlul „Prietenii lui Tudor” şi cealaltă  „Copiii – comori nebănuite”, (ambele semnate de Traian Gh. Cristea, apărute la Editgraph, 2021, Bz). Deşi aveam intenţia să le dăruiesc unei tinere mame, am simţit nevoia să le citesc eu întâi, fiind îndemnată de o curiozitate ciudată. Voiam să mă conving dacă  merită să le dăruiesc unei persoane dragi, amatoare de a citi cărţi destinate preşcolarilor şi cărţi necesare familiei, ştiind că în ultimul timp nu au mai apărut cărţi cu caracter interactiv.

Recunosc, un fior m-a cutreierat după lectura primei cărţi, când m-am simţit propulsată în lumea de vis a copilăriei, considerându-mă partenera lui Tudor şi a prietenilor lui. Lectura m-a determinat să-i dau dreptate lui Andrei Pleşu care a spus despre cărţi că  sunt „felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii”.

Referindu-mă la prima carte, dedicată unui personaj real, Tudor Andrei, pot spune că pentru mulţi copii contactul cu paginile cărţii va genera cu certitudine  curiozitate şi dorinţa de a conversa cu un partener de lectură. Pe scurt, aş spune că, deşi nu-i o carte cu poveşti, cartea de faţă respiră farmecul micilor povestiri; nici o carte de ghicitori n-o pot numi, dar conţine puzderie de mici ghicitori provocatoare; n-aş  încadra-o nici în categoria cărţilor de poezii, dar conţine versuri care vor  bucura pe micii recitatori; nici carte de igienă nu-i pot spune, însă îndeamnă la curăţenia corpului şi a minţii micuţilor. Nici copiii dornici să coloreze n-au fost uitaţi, căci lor li se oferă desene atractive pentru colorat. Aşadar, sunt sigură că această lucrare va avea un impact benefic asupra preşcolarilor şi chiar asupra şcolarilor din primele clase.

A doua carte o completează pe prima. Ideea centrală degajată este că pentru a da sens şi armonie devenirii unui copil, este nevoie de un mediu familial sănătos, de  părinţi, bunici interesaţi să dea o  educaţie corectă copilului/copiilor pe care îi are în grijă.   M-a mirat că, nefiind voluminoasă (conţine doar 102 p.), cartea „Copiii – comori nebănuite” are un conţinut substanţial.

Nu voi detalia conţinutul acestor cărţi, pentru că nu vreau să răpesc plăcerea de a le citi cei interesaţi. Totuşi, simt nevoia să vă prezint doar două aspecte care m-au  impresionat în mod deosebit pe parcursul lecturii  acestor pagini. În prima parte a lucrării am întâlnit aceste cuvinte  aparţinând părintelui profesor dr. Milea Mihail: „Cu cât părinţii sunt mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai mult sunt şanse ca şi copiii să îi asculte în viaţă”.  Eu cred că acest  îndemn trebuie înţeles şi  transpus în fapte. Scriitorul  de limbă franceză născut în România Eugen Ionescu defineşte copilăria  drept un miracol, ridicând-o în sferele purităţii absolute, spunând că „este ca şi cum creaţia ar răsări trandafirie din noapte, totul fiind proaspăt şi uimitor”. Pe tot parcursul cărţii răsar luminoase cuvinte  pline de înţelepciune, încât aş îndrăzni să spun că aceste pagini sunt, în esenţă, îndemnul sacru la responsabilitate faţă de creşterea luminoasă a copiilor, de aici, de pretutindeni. Faptul acesta e certificat de înţelepţii din toate timpurile şi de pretutindeni.

Este ştiut că astăzi se obişnuieşte să se redacteze note de lectură mai mult laudative şi cred că sunt necesare şi punctarea unor opinii critice. Aşa că eu voi încerca să schiţez şi câteva observaţii care pot optimiza conţinutul primei cărţi dacă se va lua iniţiativa înţeleaptă să fie reeditată. Pentru că aceasta lucrare este destinată preşcolarilor/şcolarilor mici e bine să aibă înscrisă precizarea: „Se recomandă consultarea prealabilă a conţinutului cărţii de către un membru al familiei!”.  Având un caracter interactiv, este bine ca micul cititor  să fie însoţit de  un partener cu care să comenteze anumite pagini. În acest sens, n-ar strica şi un îndemn. Imaginile  din carte ar fi fost mai atractive, dacă ar fi fost realizate color, nu alb-negru. Aş mai adăuga şi faptul că asemenea cărţi n-ar trebui să lipsească din familiile, grădiniţele cu copii preşcolari sau din bibliotecile şcolilor cu clasele I-IV. Aşadar, cărţile de acest fel trebuie editate în cel puţin 500 exemplare. Exagerez cumva?

Închei prin a mulţumi autorului şi tuturor acelora care au contribuit la realizarea cărţilor cu adevărat folositoare cititorilor care vor putea procura.