Cine a fost nehoianul Remus Posea, primul soț al Iulianei Marciuc

Înainte de a se cupla cu cântărețul Adrian Enache, Iuliana Marciuc – realizatoare, prezentatoare, moderatoare și producătoare de emisiuni și seriale de televiziune – a fost, timp de zece ani soția, unui afacerist nehoian, Remus Posea. Cei doi s-au căsătorit în 1992 în America și au divorțat în 2002, după ce Marciuc s-a îndrăgostit nebunește de Adrian Enache, care la rândul lui era și el însurat.

În cadrul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”, Iuliana Marciuc a dat vestea morții fostului soț și a vorbit despre relația lor din ultimii ani: „În cazul nostru, nu a existat de la început o prietenie, dar pe măsură ce rana fiecăruia dintre noi s-a mai estompat, am început să putem vorbi, să ne putem ura de sărbători toate cele bune, să ținem o relație, dar care nu cred că înseamnă neapărat prietenie. Înseamnă o afecțiune, nu are cum să nu rămână o afecțiune după ce ai trăit atâția ani cu un om în casă, înseamnă respect și toate aceste lucruri m-au determinat pe mine să particip la înmormântarea lui. Fostul meu soț a decedat în urmă cu doi ani”, a spus Iuliana Marciuc.

În anul 2016, Remus Posea, care atunci avea 61 de ani, s-a logodit cu o cunoscută crainică din anii comunismului, Silvia Ciurescu Ghiaţă, mai vârstnică cu șase ani decât nehoianul. Aceasta, care era producătoarea emisiunii „Garantat 100%” (TVR 1), locuia în Snagov, la o aruncătură de băţ de Iuliana, mai exact la distanţă de două vile.

Probleme penale

În anul 2020 Remus Posea, fost președinte al „Obștii Moșnenilor ziși de pe Buzău”, era pe punctul de a ajunge în închisoare după ce nu a res­pectat condițiile condamnării cu suspendare dispuse de Tribu­nalul Buzău în 2017, în dosarul în care a fost trimis în judecată pentru delapidarea fondurilor Asociației și evaziune fiscală în formă continuată.

Conform organelor de cercetare penală și magistraților, peste 2,6 milioane lei (26 miliarde lei vechi) s-au evaporat din conturile asociației în decurs de opt ani. Responsabil a fost găsit Remus Posea, fostul președinte al Asociației, care a fost condamnat în 2017 la doi ani și opt luni de închisoare cu suspendare pentru delapidare în formă continuată în dauna Obștii, în perioada 2005-2013, dar și pentru evaziune fiscală, de asemenea în formă continuată, în aceeași perioadă. În interiorul termenului de supraveghere stabilit la 3 ani, acesta trebuia să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Orașului Nehoiu. De asemenea, Posea a fost obligat să plătească către Fisc suma de 433.601 lei și a accesoriilor aferente creanțelor bugetare, până la achitarea efectivă a debitului, iar „Obștii Moșnenilor Buzoieni de pe Buzău” suma de 2.635.187,02 lei, ambele cu titlu de des­păgubiri civile. Întrucât Posea nu a respectat mai nimic din toate aceste condiții, Serviciul de Pro­bațiune, care a urmărit în această perioadă modul în care Posea trebuia să se achite de obligațiile legale, a sesizat Parchetul cu propunere de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei.

În același an, Remus Posea a făcut obiectul exe­cu­tărilor silite cerute de părțile din proces. El a rămas și fără mașina de lux pe care o deținea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele instituind sechestru asi­gurator pe aceasta. Posea a contestat toate soluțiile executorii, însă fără succes.

Evaziune fiscală și delapidare

Posea a fost trimis în judecată în decembrie 2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău într-un dosar de evaziune fiscală și delapidare în formă continuată deschis de unitatea de parchet menționată în 2014, iar după un proces derulat pe parcursul a mai puțin de doi ani a venit și sentința care a rămas definitivă în septembrie 2017, prin decizia Curții de Apel Ploiești, din cauză că Remus Posea a atacat prea târziu sentința de la Tribunalul Buzău.

Remus Posea a fost condamnat la 2 ani și 8 luni închisoare, iar instanța a decis menținerea sechestrul asigurător instituit asupra unei case de locuit situată în Nehoiu, în valoare de 22.860 lei, a terenului aferent în supra­față de 500 mp precum și asupra a două terenuri agricole (fâneață și livadă) și a cotei indivize a altui teren, evaluate la aproximativ 40.000 lei, situate în zona Siriu–Nehoiu. De asemenea, nehoianul a fost decăzut din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

Colaborator al Securității comuniste

Remus Posea s-a războit cu statul român pentru pădurile din masivul Penteleu încă din anul 2006. Cea mai răsunătoare luptă s-a soldat cu succesul din procesul pentru un teren de 20.000 ha fusese atribuit lui Teodor Năstase, care pretindea că este descendent din neamul lui Preda Buzescu.

Colaborator al Securității, dovedit în 2009, Remus Posea a fost chemat în judecată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității după ce, în calitate de candidat la Primăria Nehoiu, în 2008, i-a fost verificată, din oficiu, calitatea de colaborator sau de lucrător al Securității. După câteva luni de proces, CNSAS obține la Curtea de Apel București o hotărâre în acest sens în cazul lui Posea, care nici nu s-a prezentat la audieri pe perioada procesului și nici nu a trimis vreo întâmpinare în favoarea sa la instanță. Potrivit hotărârii instanței, Remus Posea s-a aflat în atenția organelor de Securitate încă din 1982, când a depus cerere de plecare definitivă în Republica Federală Germania, împreună cu familia.

„Datorită faptului că soția era de naționalitate germană, și pentru că s-a avizat negativ solicitarea de plecare definitivă, Remus Posea a divorțat. După plecarea soției, în 1987 a solicitat avizarea căsătoriei cu fosta soție și stabilirea definitivă în RFG. În perioada iulie-septembrie 1987 a acceptat o colaborare neoficială cu organele de Securitate pe linia acțiunii <Venus>.

Într-o notă a spus despre o persoană, evreu de origine română, că are o firmă la care lucrează două persoane care contribuie la prosperitatea firmei <CAWO> în afacerile cu România și că a contribuit la plecarea unei persoane în RFG. A mai arătat că acea persoană trăiește în concubinaj cu persoana care a ajutat-o să plece. Despre alte două persoane a declarat că dețin sume în valută depuse în străinătate, obținute prin activități ilicite sub acoperirea firmei CAWO.

Despre numita O.G. a afirmat că a plecat din țară în urma căsătoriei cu un cetățean vest-german, dar ulterior a divorțat și s-a recăsătorit în străinătate, venind în România ulterior pentru a urma cursurile Facultății de Stomatologie, ca student străin. A mai furnizat informații despre mama și sora acesteia (…) Informațiile furnizate Securității, indiferent sub orice formă, se refereau la activitățile sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist (…) Chiar dacă în documentul de la fila 59 și raportul de la fila 60 reiese că în 1989 s-a apreciat că pârâtul era un element <nesincer>, se reține că legea nu condiționează calitatea de colaborator (…) de faptul că informațiile furnizate erau reale sau nu.

Legea sancționează atitudinea de denunțare a unor activități și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, fără a face distincția în raport de faptul că aceste activități s-au desfășurat înainte sau urmau să se desfășoare ulterior furnizării informațiilor către Securitate (…) Este cunoscut că în perioada respectivă împotriva persoanelor despre care se cunoștea că doresc să rămână în străinătate sau care au rămas în străinătate se luau diferite măsuri, supraveghere ce mergea până la interceptarea corespondenței, restrângerea unor drepturi referitoare la acordarea vizelor etc. Celelalte informații s-au referit la viața de familie, la viața privată a unor persoane, aducându-se la cunoștință date personale despre cei ce făceau obiectul informării și despre membrii familiilor acestora. Astfel a fost încălcat dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile și Politice”, se preciza în hotărârea Curții de Apel București.