Aș fi vrut să scriu ceva special, în care să se regăsească măcar câțiva dintre eroii anului sportiv 2021 la Buzău, alături de care ne-am emoționat, ne-am bucurat ori ne-am enervat. Eroi autentici, care, dincolo de slogane, au știut bine ce fac și au făcut bine ce știu. Mă gândesc la Marina, la Simona, la cei doi Gică, de la HC și de la Metalul, la Alina, la Dana, la Răzvan, la Patrick, la Vali, persoanele poate cele mai dragi mie din lumea sportului, dar și la mulți alții, care și-au spus povestea, onest, de-a lungul unui nou an în care nimic n-a mai fost cum era și totul a fost la fel. Asta aș fi vrut să scriu, câteva cuvinte măcar pentru fiecare, dar îmi cer iertare, n-am s-o fac. Vă invit, în schimb, să ne amintim, în spiritul acestor zile, una dintre cele mai frumoase povești de Crăciun, poate cea mai frumoasă, legată de sport. De fotbal, mai exact. Se întâmpla acum 107 ani, în timpul Primului Război Mondial, când soldații nemți și englezi, aflați în plin război, pe un câmp de luptă, au renunțat pentru o seară la gloanțe. Și-au dat mâna, au cântat și au fost bucuroși să alerge după o minge de fotbal. Fără reguli, fără rivalități. Era dimineața Crăciunului, 1914…
Să apelăm la surse, Daily Mail. ,,Erau sute de oameni care alergau după o minge. Fără porți, fără arbitru, fără goluri, nimic din ce știți despre fotbalul jucat pe stadioanele noastre. Pur și simplu ne bucuram că putem să alergăm cu toții după o singură minge”, este mărturia soldatului britanic Clement Baker, din Regimentul Cheshire, transmisă prin intermediul unei scrisori de pe front, intrată în posesia celebrei publicații britanice. Să continuăm: ,,Era deja a cincea lună de război, iar nemții și englezii duceau bătălii grele, pe un câmp sinistru, într-un ținut al nimănui, gata să-și îngroape morții căzuți sub gloanțe. Ziua de 24 a contabilizat o pierdere teribilă pentru batalioanele din prima linie a Marii Britanii – 86 de morți. Ce a urmat apoi, întrece orice imaginație. Noaptea de 24 spre 25 a adus un armistițiu spontan pe front, în plin război, între soldații englezi și cei nemți. Totul a plecat din tabăra germană, când, din tranșee, focurile de armă s-au oprit și au fost înlocuite de co- linde de Crăciun. Nemții cântau <Stille Nacht> (<Noapte liniștită>, colind german), iar englezilor nu le venea să creadă ce aud. <Un soldat german a ieșit din tranșee, a aruncat arma și a venit spre noi. Ne uitam unii la alții, dar nu puteam să facem nimic. Nu poți să tragi într-un om care nu este înarmat>. Din tranșeele britanicilor a început să răsune ,<O come all ya faithful> și toată lumea a înțeles despre ce era vorba. Rând pe rând, soldații din ambele tabere au început să se ridice din gropile săpate în pământ și s-au apropiat unii de alții. Armele au fost lăsate jos. Și-au dat mâna și s-au îmbrățișat, mulți dintre ei au început să plângă. Dușmani de moarte în urmă cu o zi, nemții și englezii își împărțeau acum țigările, mâncarea și sticlele de alcool. Era dimineața de Crăciun! După ce s-a luminat, din tabăra germană a fost aruncată o minge și soldații au încins o miuță. Nu s-a mai tras deloc în acea zi. Și nici pe 26”.
Fotbalul nu este doar despre goluri, cartonașe, cornere și faulturi. Uneori, este și despre asta.
Crăciun de poveste!
