Buzoianca Oana Șerban, lect. univ. doctor în Filosofie al Universității din București din 2018 cu o teză la intersecția dintre estetică și istoria filosofiei, dedicată analizei structurii revoluţiilor artistice în modernitate (The Structure of Artistic Revolutions in Modernity. A Political Theory of Aesthetic Validity) și director executiv al Centrului de Cercetare a Istoriei şi Circulaţiei Ideilor Filosofice (CCIIF), a participat la acest început de an, în calitate de jurat, la emisiunea „Știu” a postului Aleph News. Este o emisiune pe care o apreciază și consideră că dând curs 
invitației jurnaliștilor de a le fi partener de dialog a fost „un timp petrecut înțelept la început de an”. Parteneri de dialog i-au fost Mihaela Mancilă și Lucian Nemoiu, inspiraționali pentru Oana Șerban care apreciază pofta lor de gândire critică drept „molipsitoare”. E drept că și subiectele tratate au fost ofertante pentru profesorul universitar deoarece emisiunea a fost deschisă de jurnaliști cu un gând sau mai multe despre oamenii excepționali, adevărate modele care au darul de a schimba până la un punct lumea, și poate chiar felul nostru de a fi. Și s-a pornit de la cea mai recentă pierdere, cea a unei legende a fotbalului mondial, Franz Beckenbauer, un om cu o carieră de poveste , el câștigând Cupa Mondială atât ca jucător, cât și ca antrenor. Acesta a fost inclus de France Fotbal, în 2020, în cel mai bun 11 din istoria fotbalului datorită rezultatelor excepționale pe care le-a obținut în activitatea sa: trei Cupe ale Campionilor consecutiv cu Bayern, alături de care a mai câştigat Cupa Cupelor, Cupa Intercontinentală, patru titluri și patru Cupe ale Germaniei. Dispariția unui astfel de om din lumea sportului are însă o altă perspectivă din punctul de vedere al doctorului în filosofie buzoian.
„Cred că fiecare om sfințește locul, atât cât poate și cum poate, dar e adevărat că din anumite zone sau din anumite domenii parcă suntem predispuși să consumăm mai mult sau să fim mai atenți. De exemplu, fotbalul și sportul, în general, au această superputere de a contamina, pentru că febra stadioanelor e o energie colectivă, e ceva care nu se comandă, este o frenezie a unor oameni care puși împreună, puși într-un loc cred în niște valori, în niște principii, nu doar în niște motto-uri. Mă tem că dacă ne uităm la sursele de inspirație de astăzi, stadionul încă mai reușește să mai producă un fel de inspirație autentică”, a spus Oana Camelia Șerban, care îi dădea dreptate unui prieten al său care remarcase că și stadionul e un model la fel de cultural ca și biblioteca, și la fel de puternic. Și pe bună dreptate, dacă ținem cont că dintotdeauna sportul a fost despre istorie, cultură și civilizație, fie și numai dacă ținem cont de faptul că primul stadion din lume în forma clasică, care s-a perpetuat până în zilele noastre, poate fi considerat „Colosseum-ul din Roma”, un spațiu destinat în principal competițiilor sportive de la acea vreme: luptele cu animale, cursele de luptă, spectacolele de vânătoare și nu în ultimul rând luptele de gladiatori.
Și Oana Camelia Șerban a subliniat energia pe care o degajă stadioanele referindu-se chiar la „energia de a disemina un anumit tip de mesaj despre putere, despre principii despre etică, despre valori”, fiind un fel de politică și asta, dar la alt nivel. Stadioanele sunt cele care spun povești frumoase: „povestea oamenilor slabi care devin puternici, povestea unor oameni care cred și speră ca prin talentele lor să schimbe o lume”. De aceea, mai spune profesorul universitar buzoian, este important și cine și cum spune povestea acestor mari legende ale omenirii.
Și legat de această idee, a celor ce fabrică povești mai aproape sau mai departe de realitate, în partea finală a întâlnirii, Oana Camelia Șerban a răspuns și la întrebarea dacă Hollywoodul se transformă în mașină ideologică sau așa a fost dintotdeauna. Răspunsul său, unul foarte complex, a inclus de la o scurtă istorie a cinematografiei, de la frații Lumière, cu perioada Chaplin, unde exista ideea de caracter, de nostalgie, personalitate, la producțiile de astăzi, „Barbie” și „Oppenheimer”: două universuri diametral opuse care ne amintesc de două amenințări existențiale, care au avut cel mai mare succes de box office în anul 2023. Una dintre observațiile sale de final legate de temele abordate este referitoare la faptul că cel mai mare test pentru umanitate este să înveți să ai încredere în celălalt.
Reamintim că Oana Șerban a primit distincția de „Profesor Bologna” de două ori, în 2018 și în 2021. Este autor al volumelor „After Thomas Kuhn, The Structure of Aesthetic Revolutions” (Berlin, Boston: De Gruyter, 2022), „Cultural Capital and Creative Communication” (Anti-)Modern and (Non-)Eurocentric Perspectives (London, New York: Routledge, 2023), „Capitalismul artistic” (2016) și co-editor al unor volume de estetică, filosofia culturii, istoria modernității europene, dintre care cele mai recente sunt: „Rethinking Modernity, Transitions and Challenges” (Cambridge, Ethics International Press), „Bordering the European Identity” (Bucharest University Press 2018), „Octavio Paz: Culture and Modernity” (Bucharest University Press, 2017), „Culture and Religion in the Balkans. Philosophical Approaches” (Bucharest University Press, 2015).
Prin participările la conferințe sau proiectele de cercetare desfășurate în Franța, Belgia, Suedia, Italia, Norvegia, Germania, Portugalia, Bulgaria, Grecia și România, dar și prin contribuțiile științifice dezvoltate în articolele de specialitate, a dezvoltat următoarele arii de expertiză: estetică, filosofie modernă, biopolitică, studii culturale.
Este membru „International Society of Cultural History”( ISCH ), fondator al „International Journal of Aesthetics and Philosophy of Culture” (IJAPHC ), asistent editor al revistei „Annals of the University of Bucharest”, „Philosophy Series” și editor al revistei „LaPunkt” (publicație Eurocentrica, membru Eurozine).
