Opinii

Ce face omul când nu are ce face

„Ce face omul când nu are ce face? Se dezbracă și își păzește hainele”, spunea o glumă pe care am auzit-o la unul dintre profesorii mei de suflet din Hasdeu, ce se adresa unei colege depășite complet de subiectul dezbă­tut la ora respectivă și care se înverșunase pe lacul sărit parțial de pe o unghie și care refuza să se curețe complet. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, umplerea timpului mort a căpătat alte valențe odată cu apariția tehnologiilor din zilele noastre, asfel că răspunsul la întrebarea ,,Ce face omul când nu are ce face?” s-a diversificat și s-a nuanțat mult.

Astfel, am putut asista, săptămâna trecută, la o adevărată dezbatere ­națio­nală, în care au fost angrenat oameni cu putere de decizie în Educație și Sănătate, mergând până la deținătorii portofoliilor ministeriale, privind permisiunea sau interdicția oferirii mărțișoa­relor de către elevii aflați fi­zic în fața dascălilor (mai precis a dăscălițelor). Am asistat la argumente care mai de care mai docte (a se citi penibile) în încercarea disperată a ­unora de a interpreta un articol dintr-un act normativ care interzicea explicit, fără putere de tăgadă, acest lucru, doar pentru a potoli setea de a primi cadouri a unor ,,doamne” din învățământul românesc, care au ratat, de exemplu, ocazia de dinaintea Sărbătorilor de Iarnă. Căci trebuie să fii naiv să crezi că bătălia s-a dat pentru ziua de 1 Martie! Întregul consum de energie a fost pentru ziua de 8 Martie, când un cadou constând doar într-un buchet de flori era o jignire pentru destinatar încă de acum 40-50 de ani. Așa că domnul ministru al Educației mai bine se dezbrăca și își păzea hainele decât să comită un panseu precum „ordinul de ministru comun, Educație-sănătate, prevede că nu se pot schimba obiecte perso­nale. Însă Ministerul Educației nu dorește și nu poate să se implice în schimbarea valorii de simbol în obiect personal. O floare nu este un obiect personal. Nici măcar un mărțișor nu consider că este un obiect personal. Așadar, Ministerul Educației nu dorește și nu poate să se implice în schimbarea unei valori de simbol în obiect personal”. Pe cât puneți pa­riu că, în lumina celor de mai sus, o mașină de spălat vase, însoțită de un șnur alb-roșu, oferită de o clasă învățătoarei, va avea putere și simbol de mărțișor lunea viitoare?

Bineînțeles că dezbateri inițiate sau tranșate de oameni care nu au ce face au loc și la nivel micro. Astfel, un șef de partid din Buzău, certificat oficial ca fiind un cetățean ,,fără ocupație”, a inițiat o dezbatere în Consiliul Local pe tema exonerării de amendă a stăpânilor de câini de companie care fac pipi pe domeniul public al munici­piului. Mai trist este faptul că, în loc să fie urgent trimis la plimbare de către TOȚI colegii din deliberativul municipal, inițiativa sa a ,,prins” la câțiva dintre aceștia, care au găsit o oportunitate de a nu rămâne consemnați în istoria miniparlamentului local că au luat cuvântul doar atunci când au depus jurământul. Și, uite așa, a ajuns urina cățeilor de companie să fie subiect de dezbateri aprinse… În acest caz, este clar nevoie ca individul în cauză să primească urgent una dintre cele patru funcții la care aspiră în baza unui protocol semnat de reprezentanții locali ai partidelor care formează arcul guvernamental, poate va găsi lucruri mai interesante de făcut sau la care să se gândească. Nu de alta, cine știe ce îl mai duce mintea să scornească și să ne trezim într-o zi cu vreun blocaj administrativ de să nu-l putem duce. Pentru că, tot o vorbă înțeleaptă spune că  are mintea odihnită, o are și cel care nu are ce face. Și nu vrea să se dezbrace și să își păzească hainele. Sau scaunul pe care și le-a așezat.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker