Ce aspirații are absolventul de „Eminescu” admis cu 10 la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Politehnica bucureșteană

Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” din Buzău a dat anul acesta „fruntea listei” celor admiși la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București. Este vorba despre buzoianul Ștefan Ionescu, care a reușit performanța să fie admis la această facultate de top cu media 10.

Ștefan este un elev care spune că ar mai parcurge o dată anii de liceu la acest colegiu buzoian datorită amintirilor pe care le păstrează în suflet despre colegi și cadrele didactice, alături de care a trăit într-o atmosferă aproape ca „de familie”, cum o caracterizează acesta. „În <Eminescu> este o atmosferă destinsă, o atmosferă <de familie>, în sensul că fiecare se ambiționează pe el, dar îl ambiționează și pe cel de lângă el să fie cât mai bun, să atingă țeluri cât mai mari. Profesorii sunt pentru noi ca niște părinți, care ne vor numai binele și, de asemenea, ne susțin. Ne-au iertat mici și absurde prostioare, dar nu au fost mereu indulgenți; dacă lăsam lucrurile pe tânjeală, deveneau mai ­exi­genți, tot spre binele nostru”, povestește Ștefan. Are numai cuvinte frumoase pentru colegi și profesori, cărora le adresează mulțumiri. Cadrelor didactice le mulțumește „pentru ajutorul pe care mi l-au acordat și m-au ajutat să ating această performanță”, iar colegilor „pentru că au avut încredere în mine, m-au susținut și m-au încurajat cu bucurie, cu seninătate”, spune Ștefan.  Deși a avut mai multe materii preferate în liceu, precum Muzica, Sportul, Limba Română și Limba Engleză, un gând special este adresat profesoarelor de Matematică și Fizică, cele două materii la care a excelat. „Din liceu am amintiri frumoase și recunosc faptul că am terminat liceul cu zâmbetul pe buze. Mulțumesc domnilor profesori, în special doamnei profesoare de Matematică, Carmen Delcea”, spune absolventul de Eminescu.

În urmă cu patru ani, când a fost să-și aleagă liceul pe care avea să-l urmeze, a ascultat de sfa­tul unor profesori. „Doamna  profesoară Murgoci, de Limba și literatura română, m-a orientat către acest liceu. Aș vrea să îi mulțu­mesc și doamnei învăță­toare Mariana Stanciu pentru faptul că, de asemenea, mi-a susținut ideea de alegere a liceului și chiar mi-a întărit alegerea cu niște argumente foarte su­gestive și relevante. Mi-am dorit să intru la Colegiul <Mihai Eminescu> și m-am declarat mulțumit din toate punctele de vedere. Am avut condiții bune, profesori buni, și, pe undeva, mi-aș dori să-l mai fac odată. În ceea ce privește performanța mea, nu pot spune decât că sunt mulțumit că am muncit și că mi-am atins țelul”, își amintește Ștefan.

„Succesul meu constă în faptul că mi-am atins ținta”

Pe parcursul liceului nu s-a canalizat pe note, ci pe pregătire. A intrat la fa­cultate cu 10, deși nu a învățat niciodată pentru note, iar ținta sa a fost reușita la facultatea dorită și nu obținerea notei maxime. „Succesul meu constă în faptul că mi-am atins ținta, pentru că, până la urmă, nota este doar o cifră; contează cel mai mult că am intrat unde mi-am dorit. Am dat examen la Matematică și la Fizică și am intrat cu nota 10. Dintre cele două materii la care m-am pregătit pentru facultate cred că mi-a plăcut un pic mai mult Fizica, deoarece mi s-a părut că implică mai multă gândire logică, în special la Mecanică și Electricitate. Îmi imaginam că dacă urmează să fiu pus în fața hârtiei de examen, nu trebuie să fie exercițiu despre care să spun că nu știu să-l fac. Îmi doream să știu cum se face și, dacă nu îmi aduceam exact aminte rezolvarea, m-am străduit să țin minte un șablon de rezolvare pentru acea pro­blemă. Și mă întorceam în permanență în urmă, lucram din problemele din urmă, ca să îmi aduc aminte șablonul de rezolvare. Pe de altă parte, mă mai uitam pe părți mai grele din pro­bleme, care la un moment dat deveniseră frecvente în alte rezolvări. Lucram mult. Am lucrat din culegerile mele de admitere de la Politehnică și țin minte că am încercat să acopăr cât mai mult posibil. Nu am început cu culegerea în sine. Am început să lucrez cu variante de exa­mene de admitere, care s-au dat în anii trecuți; am exersat acele capitole și am început să lucrez. Încetul cu încetul, eu zic că am atins ținta”, mărturisește Ștefan.

Facultatea înseamnă pentru el o oportunitate și un nou drum. Aici își dorește să lege noi prietenii și, bineînțeles, să continue să facă performanță. „Fa­cul­tatea o văd ca fiind o oportunitate deschisă, un tărâm demn de a fi explorat, în care o  să cunosc persoane noi, o să îmi fac contacte noi; mă aștept la o colaborare frumoasă și plă­cută între mine și colegi, între mine și profesori. Dintre foștii colegi de la Colegiul <M. Eminescu> nu cunosc să fi intrat cineva la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Sunt coleg cu ei în cadrul Politehnicii. Ei sunt la <inginerie electrică>, la <inginerie medicală> etc”. 

Inspirat de sora sa

Determinarea și inspirația de a se îndrepta către această facultate i-au ve­nit de la sora sa, Elena Ionescu, în prezent studentă în anul al III-lea a Facultății de Automatică și Calculatoare. „Sora mea este  studentă și ea la Facultatea de Automatică și Calculatoare și de la ea am aflat că studenții ar începe să lucreze din anul al III-lea de facultate. M-am gândit că acest lucru ar constitui o oportunitate excelentă pentru viitor. Nu știu cât de multe facultăți ar oferi această portiță, acest portal spre un viitor mai sigur. În plus, este o facultate care se axează pe ideea de viitor. Sora mea a terminat anul al II-lea și a trecut în anul al III-lea și chiar din vara aceasta trebuie să-și aleagă niște ateliere, le spun ei, în sensul că optează pentru un atelier în care alege să modeleze ceva. Ea și-a ales să modeleze în 3D. Această ramură este destul de căutată în ceea ce privește animația pentru desene animate și jocuri video, efecte speciale. În ziua de astăzi nu cred că se mai fac desene animate clasice cum ar fi <Albă ca Zăpada> sau <Cenușărea­sa>. Toate sunt 3D. Este un domeniu care se caută și este de viitor”, povestește Ștefan.

„Pentru mine este foarte importantă relația dintre mine și părinții mei”

Pe lângă reușita la ­fa­cultatea mult dorită, pe lista de lucruri care-l fac fericit pe tânărul Ștefan Ionescu este relația sa foarte bună cu familia. „Pentru mine este foarte importantă relația dintre mine și părinții mei, și familia mea în general. Este important să trăim în armonie și bucurie, pentru că avem nevoie unii de alții și la bine, și la greu. De asemenea, și cu prietenii mei. Un lucru care m-ar face fericit ar fi să obțin rezultate cât mai bune chiar și în hobby-urile mele”, mărturisește Ștefan.

El dă dovadă de spirit de competitivitate în tot ceea ce face, chiar și atu­nci când este vorba despre hobby-urile sale. „Îmi plac înotul și atletismul”, mai spune Ștefan. Și mai are o grămadă de calități care-l recomandă. Urăște mândria, nu-i place să se laude. Nu îi place vorba lungă și fără rost și este săritor atunci când este nevoie. El spune că în fața unui angajator s-ar prezenta ca fiind „o persoană muncitoare, o persoană undeva modestă, o persoană pe care iubește colaborarea,  care  îmbrățișează spiritul de echipă și care nu se dă ușor bătută”. Toate aceste calități au fost valorificate foarte bine în pandemie, care a fost o provocare pentru toți cei care urmau să dea admitere în acest an. „Pandemia a fost pentru mine o provocare. Am decis să găsesc o cale prin care să îmi fructific progresul. Să nu mă culc pe o ureche și dacă m-am văzut închis în casă să nu fac nimic. Ba, dimpotrivă, m-am gândit să lucrez suplimentar la matematică și să încep să mă uit pe materia de BAC, la fizică, de anul trecut. Și nu numai la acestea două. Aveam timp de toate. Aveam timp să fac și mișcare, să și învăț. M-am adaptat și îmi plăcea acest program”, spune Ștefan.

„Mi-aș dori să lucrez în țară  într-un  domeniu IT”

Își dorește ca la terminarea studiilor universitare să lucreze în țară într-un domeniu IT. „Fără muncă nu se poate. Este bine să fii și visător, pentru că nici fără visuri nu se poate. Trebuie să avem o orientare, un țel în viață, dar dacă vrem ca visul acela să devină realitate, să muncim pentru el ca și când nu am avea altă șansă să-l atingem. Mi-aș dori să lucrez în țară într-un domeniu IT, într-un domeniu de programare, să am o performanță bună și să fiu mulțumit. Aceasta este gândirea mea la momentul acesta. În ceea ce privește o bursă pentru a învăța în afară, o să o am în vedere”, mai spune Ștefan.

În această vacanță va reveni la preocupările pe care le-a cam lăsat deoparte în ultimul an. „Nu mi-am făcut anume planuri, dar deocamdată mă gândeam să revin la hobby-urile mele;  anul acesta am  pus pauză pentru că m-am axat pe examen. Ca hobby, îmi place să practic sporturi, să ies afară, să călătoresc. Mi-aș dori în această vacanță să ajung în Moldova”, spune Ștefan.