Motto:
,,Când se ia câte-o măsură, / Lumea-njură / Pe agentul sanitar / Și-l întreabă fără noimă: / – Ce-ai cu noi, mă? / Pentru ce să dăm cu var?…”
Când scrii despre o vâltoare a vieții dimprejur care te atinge și pe tine, glasul tastaturii e condus de diverse emoții. Bucuria îți poate colora cuvintele, iar teama ți le poate chirci și ascunde în fraze strâmte. Tristețea îți poate săpa canale întortocheate într-o Veneție a pierderilor. Furia, ah, furia, poate fi cel mai bun făuritor de imagini și de arabescuri interioare transmise cititorilor; bineînțeles, cu riscurile inerente de bumerang care te poate lovi și pe tine.
E minunat când reușești să însoțești pe unul sau pe mai mulți din acești patru cavaleri ai Apocalipsei sufletești ca să înțelegi și să fii înțeles prin cuvinte.
De mai bine de o săptămână de zile (și nopți!) însă, contemplu un slogan cu perplexitatea unui fir de iarbă sau a unei libelule din Topârceanu. ,,Jos medicii asasini!” nu merită nicio emoție, din partea nimănui. Sunt prea prețioase mărgăritarele sufletului ca să le prăpădim pe gâștele care pretind că salvează Capitoliul.
Și pentru că l-am citat pe autorul minunatei conferințe în versuri ,,Bacilul lui Koch” (de citit!), să întoarcem scurt spatele nonsensului nocturn strigat în fața spitalelor tot cu el:
,,Deci n-ar fi rău, fiindcă prudența e de aur, / Să vă feriți din calea acestui mic balaur / Și orice om cuminte să cugete mai des / Că n-are nici, o grabă și nici, un interes / Să moară de ftizie… / Că poate să-și aleagă o altă maladie / Sau poate să-și dea singur în cap c-o cărămidă, / În caz când existența îi pare insipidă; / Dar dacă-i place viața și soarele, atunci / E bine să respecte aceste vechi porunci, / Pe care medicina de-un veac i le prescrie / Și dumnealui se face mereu că nu le știe”.
Costin DUȚU
Este doctor în Științe Medicale, medic primar de Chirurgie generală la Spitalul Militar Central
