O comedie amară – construită de regizorul Felix Alexa după scrierea lui Jordi Galceran-, cu două cupluri, Reme – Vicente și Laura – Pablo, interpretate de actorii Teatrului Nottara Cerasela Iosifescu – Gabriel Răuță și Ada Navrot- Alexandru Jitea, a lansat marți seară, de pe scena Teatrului „George Ciprian”, în cadrul Festivalului „Buzău/Iubește/Teatrul”,multe momente de reflecție pentru publicul buzoian.
Într-un spațiu ce sugerează mai mult o îngrădire,o limitare, și nu libertatea pe care ți-o oferă vacanța exotică, printr-un joc condus abil, personajele, interpretate admirabil de actorii Teatrului Nottara, au propriile jocuri, care dau naștere la răsturnări de situație incredibile. Aici numai imaginația și introspecția personajelor par să nu aibă limite.
Într-un joc al lui „ce-ar fi fost dacă…”, publicul a urmărit frământările interioare, umane, de altfel, ale personajelor, nu înainte de a asista la descompunerea senzațiilor sufletești în care, rând pe rând, partenerii celor două cupluri traversează momentul adevărurilor nespuse până a se afla în vacanță, în Cancun, adică în acel loc departe de casă, ceea ce dă naștere la și mai multe alte întrebări. Când și de ce prietenii cu care nu te-ai ciondănit niciodată, nu mai sunt de recunoscut? Lucrurile iau o întorsătură în care aproape că fiecare pare străin chiar de el însuși, sau cel puțin de imaginea la care o ținea să o afișeze zi de zi.
Deloc întâmplător lucrurile ies la lumină în acest loc departe de casă, unde personajele cred că ar trebui să își găsească fericirea numai și pentru faptul că nu toată lumea își permite să ajungă acolo.
Este stranie insistența cu care fiecare încearcă să se convingă că este fericit, că lucrurile sunt așa cum ar trebui să fie, când faptele lor spun altceva.
Printre râsetele care izbucnesc pe fondul dialogului și situațiilor create de cuplurile aflate în vacanță la Cancun, unde ar trebui să sărbătorească 25 de ani de la căsătorie, nu poți să nu te gândești, ca și personajul de pe scenă, dacă este dispus cineva să mimeze fericirea timp de 25 de ani? Și dacă da, pentru ce? Care este miza atunci când propria viață este în joc? Poate un eveniment ce pare nesemnificativ – cum ar fi în cazul de față, ascunderea unor chei de la mașina prietenului la petrecerea unde se aflau cu toții în urmă cu 25 de ani, de tânăra îndrăgostită (și vedem până la final că nici aici lucrurile nu sunt clare) să schimbe pentru totdeauna cursul vieții într-o familie? De cine / ce depinde fericirea unui cuplu?
