Actualitate

Cascada Pruncea, ascunzișul haiducului buzoian din ceata lui Tudor Vladimirescu

Cascada Pruncea, aflată pe râul Cașoca, afluent al Buzăului, nu impresionează neapărat printr-o cădere de apă spectaculoasă, înregistrând doar cinci-șase metri cădere, însă legenda din jurul ei, precum și așezarea ascunsă, au transformat-o într-un alt punct de atracție din județul Buzău.

Pentru a ajunge la cascada Pruncea, al cărei nume este adesea substituit cu cel al râului Cașoca, trebuie tranzitat DN 10 Buzău-Brașov, până în apropiere de Barajul Siriu, acolo unde un indicator discret arată drumul de 4,5 kilometri până la destinație. Ca multe alte drumuri din județ care duc către obiectivele turistice, nici acesta nu este asfaltat, iar cei ce plănuiesc să viziteze cascada trebuie să se pregătească pentru un drum forestier destul de lung.

„Drumul către cascadă pornește chiar de la baza barajului Siriu, unde un indicator bătut de vremuri te trimite timid către măruntaiele muntelui, spre localitatea Cașoca. După câteva case, drumul asfaltat devine forestier (piatră bătută) și începe să șerpuiască sinuos pe lângă apele învolburate ale Cașocăi. Râul Cașoca se menține cu precădere pe partea dreaptă, iar pe partea stângă piatra impenetrabilă este, din când în când, spartă de viituri și văi de torente, dovadă a vitregiilor naturii și a feței nevăzute a apelor scurse de pe versanți.

Deși pietruit, drumul este practicabil cu orice tip de autoturism, dar este recomandabil să vă interesați în prealabil de starea acestuia. Dacă plouă foarte puternic, parte din drum devine un soi de mocirlă lutoasă unde este foarte greu de trecut cu o mașină cu gardă joasă, existând riscul să pierdeți aderența și să rămâneți în mijlocul noroiului”, scrie turistprinromania.ro.

Haiducul Negoiță Gheorghilaș se ascundea lângă cascadă

Faptul că este amplasată într-un loc destul de greu accesibil, în munții Buzăului, a transformat Cascada Pruncea într-un loc ideal pentru un ascunziș, iar de aici și până la apariția diverselor legende a fost doar un pas. Cea mai cunoscută poveste legată de cascadă se referă la haiducul Negoiță Gheorghilaș (menționat în unele surse ca Gheorghelaș), despre care se spune că se ascundea într-o deschizătură din partea stângă a cascadei.

Acesta a trăit în urmă cu două veacuri și se crede că era originar din zona Cislăului. În ce privește trăsăturile fizice și morale ale haiducului buzoian, se spune că acesta ar fi fost un flăcău chipeș și viteaz, iubitor al dreptății, iar tocmai calitatea din urmă l-ar fi împins să răspundă apelului lui Tudor Vladimirescu, de a îndrepta fărădelegile cauzate de boieri.

Prin celebra Proclamație de la Padeș, Tudor Vladimirescu trasa direcția care trebuie urmată pentru ca țăranii să-și ceară drepturile și îndemna poporul să ia măsuri împotriva acelor „balauri care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești” și se întreba „până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!”.

Negoiță Gheorghilaș a luptat pentru țelul conturat de Tudor Vladimirescu, însă moartea comandantului pandurilor l-a silit să se retragă în munții Buzăului, în zona masivului Podu Calului. Legendele spun că haiducul s-ar fi căsătorit cu o tânără în vârstă de 16 ani, Maria Sterian, o consăteană care s-a alăturat cetei închegate în jurul lui. Despre activitățile ulterioare ale lui Gheorghilaș, se spune că acesta fura de la boierii cu avuție din zona Gura Teghii și Siriu și îi ajuta pe țăranii nevoiași. Unele surse susțin că nevasta haiducului ar fi murit ucisă de poteră, când încerca să îl apere, altele menționează, însă, că tânăra ar fi fost ucisă într-o noapte, în timp ce făcea de pază.

Uciderea unui boier i-a adus pieirea și haiducului

Motivul pentru care Negoiță Gheorghilaș s-a alăturat acțiunii lui Tudor Vladimirescu poate fi justificat și prin prisma situației tensionate dintre haiduc și boierul Macovei, om înstărit, cu numeroase stâne de oi și cirezi de vaci. Boierul i-ar fi fost stăpân haiducului și se pare că Macovei îl maltrata și îl nedreptățea adesea pe Gheorghilaș, motiv pentru care haiducul s-a plâns „că a servit șapte ani ca argat al lui Macoveiu, în urmă însă Macoveiu l’a despoiat de totă averea ce o agonisise și acum e silit să umble din perdea în perdea, să adune la pelcele (piei de oaie, n.r.), să se negustorească cu ele, însă dacă ar prinde pe Macoveiu, se scie că ar fi dus între cei vii”, după cum consemnează istoricul Nicolae Densușianu, în „Dacia Preistorică”.

Se spune că boierul Macovei l-ar fi găsit pe Gheorghilaș în timp ce îi lua cele mai bune pelcele (piei jupuite de pe animale mici), iar între cei doi ar fi început cearta. De aici și până la violență a fost doar un pas, iar haiducul s-a năpustit asupra boierului, pe care l-a
ucis în bătaie și i-a aruncat trupul fără viață de pe o stâncă. Cruzimea cu care l-a ucis pe Macovei i-a adus și pieirea, pentru că autoritățile au pus preț pe capul lui Gheorghilaș.

Unele surse consemnează că haiducul ar fi fost atras într-o cursă de cumnatul său, care l-a ademenit într-o poiană din preajma masivului Penteleu, unde a fost împușcat în piept. Trupul i-a fost, mai apoi, îngropat lângă o potecă ce duce spre vârf, în timp ce capul i-a fost dus la București, pentru a dovedi autorităților că nelegiuitul a fost, într-adevăr, răpus.

Cât este mit și cât este adevăr, este greu de spus, dat fiind că imaginea haiducului și întâmplările atribuite lui au fost transmise din generație în generație sub formă de balade. Cert este că imaginea cascadei Pruncea și cea a haiducului buzoian vor rămâne veșnic asociate, iar cei ce se vor aventura până la locație, vor găsi mica ascunzătoare din partea stângă, unde, cândva, poate că Negoiță Gheorghilaș s-a ascuns pentru a-și salva viața.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker