„Finis coronat opus” („Sfârșitul încununează opera”) este citatul pe care profesoara Carmen Stoica îl alege pentru momentul în care încheie unul dintre cele mai importante capitole ale vieții sale. După 35 de ani petrecuți la catedră, profesoara de limba latină de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” și Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău lasă în urmă o adevărată moștenire educațională, construită sub deviza care i-a călăuzit întreaga carieră: „Per aspera ad astra” („Prin greutăți către stele”).
Pentru mii de eminescieni și hasdeieni, Carmen Stoica a fost profesoara care le-a deschis poarta către lumea fascinantă a Antichității. Prin lecțiile sale, latina a devenit o întâlnire cu istoria, cultura și marile întrebări despre om și societate. De la primele traduceri până la textele lui Cicero, Seneca sau Horațiu, de la sala de clasă până la olimpiadele internaționale, parcursul său profesional a însemnat performanță, rigoare și pasiune pentru cunoaștere.
La momentul pensionării, încununat de primirea unei diplome de onoare din partea conducerii Colegiului Național „Mihai Eminescu”, în semn de apreciere pentru profesionalismul, dăruirea și contribuția sa la formarea a numeroase generații de elevi, am invitat-o pe Carmen Stoica să privească în urmă către o carieră care se suprapune, în mare măsură, peste istoria recentă a învățământului buzoian. Am vorbit despre profesorii care i-au inspirat vocația, despre elevii care i-au marcat destinul profesional, despre marile competiții internaționale de limbă latină și despre locul pe care studiul limbilor clasice îl mai ocupă astăzi în școală. A rezultat o conversație despre vocație, perseverență și despre felul în care un profesor poate lăsa urme adânci în viețile generațiilor pe care le formează.
Reporter: Ce v-a determinat să alegeți latina ca domeniu de studiu și de predare?
Carmen Stoica: M-am hotărât să aprofundez studiul limbii latine în clasa a XII-a datorită celor doi profesori excepționali pe care i-am avut, Zefira Ichim și Vasile Cojocaru. De ce latina? Poate pentru că este un pic altceva. Latina pare dificilă dar, pe masură ce îi pătrunzi tainele, te captivează. La început traduci texte simple, apoi încercarea de a pătrunde în profunzimile textelor filosofice ale lui Cicero sau Seneca devine din ce în ce mai tentantă.
Rep: Care a fost cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră?
C.S.: Cel mai frumos moment din cariera mea? Nu cred că pot să numesc unul singur, dar, cu siguranță, au fost mai multe. A fost minunat când, în urma examenului național din 1991, am venit ca profesor titular în liceul în care am învățat (n.r., Colegiul Național „Mihai Eminescu”) și a fost extrem de emoționant să-i am pe foștii profesori colegi de cancelarie. Apoi, minunate au fost reușitele elevilor la concursurile de admitere la facultate (când se dădeau examene) sau la olimpiadele naționale și internaționale.
Rep: Ce generație de elevi v-a rămas cel mai aproape de suflet și de ce?
C.S.: Este foarte greu de ales generația cea mai apropiată de suflet, pentru că fiecare a venit cu provocările, dificultățile și bucuriile ei. Dacă trebuie să aleg, aș numi prima mea generație – promoția 1995 – sau promoția 2007. N-aș putea să spun de ce, dar, deși de fiecare generație mă leagă amintiri foarte frumoase, poate că pe acestea le-am simțit eu mai apropiate, mai implicate în multe activități, atât în școală, cât și în afara ei. Împreună am construit multe experiențe frumoase, pe care le păstrez cu drag în suflet.
Rep: Care a fost cea mai mare provocare întâlnită în anii de predare?
C.S: Cea mai mare provocare aș considera-o pe cea din anul 2004, când am fost profesor îndrumător al lotului național, alături de profesor universitar Theodor Georgescu, și am pregătit lotul României pentru Olimpiada Internațională de Limbă Latină „Certamen Ciceronianum Arpinas”. A fost o experiență deosebită, care a presupus multă responsabilitate, muncă și dăruire, dar care mi-a adus și una dintre cele mai mari satisfacții profesionale.
Rep.: Ce realizare profesională vă face cea mai fericită?
C.S.: Realizări profesionale? Au fost multe și frumoase. Privind în urmă, pot spune că am avut șansa unei cariere bogate în împliniri profesionale. Am fost metodist și coordonator al cercului pedagogic, membru al Comisiei Naționale a Profesorilor de Limbi Clasice, coautor al manualului de Limba latină pentru clasa a XI-a, aprobat de Ministerul Educației și publicat la Editura Art, precum și referent al manualului „Elemente de limbă latină și de cultură romanică” pentru clasa a VII-a, aflat, de asemenea, în uz.
Cea mai mare satisfacție rămân însă rezultatele elevilor mei. De-a lungul anilor, aceștia au obținut peste cincizeci de premii și mențiuni la Olimpiadele Naționale de Limba Latină, iar 15 dintre ei au făcut parte din loturile naționale ale României și au reprezentat țara la prestigioasele competiții internaționale „Certamen Ovidianum Sulmonense” și „Certamen Ciceronianum Arpinas”.
Un moment de referință a fost obținerea Premiului al II-lea de către una dintre elevele mele la „Certamen Ciceronianum Arpinas”, cea mai veche și cea mai prestigioasă olimpiadă internațională de limba latină, desfășurată anual la Arpino, locul de naștere al lui Cicero, cu participarea unor elevi din întreaga lume.
Rep: S-a schimbat interesul elevilor pentru limba latină de-a lungul anilor?
C.S.: Din păcate, interesul elevilor pentru studiul limbii latine a mai scăzut, dar există încă tineri care descoperă frumusețea limbii și a culturii latine. Acest lucru se vede și din participările numeroase la olimpiadele naționale (Alexandra Zecheru și Victoria Pripon, de la Hasdeu, proaspete laureate la concursurile de latină din acest an). Din păcate, mentalitatea generală, inclusiv a unor părinți – „La ce ne trebuie?”, „Este total inutilă”, „Este prea mare efortul pentru a învăța” – îi îndepărtează pe copii de studiul limbii latine, înainte de a avea ocazia să descopere adevărata valoare a acestei discipline.
Rep: Care este expresia latină preferată și ce semnificație are pentru dumneavoastră?
C.S.: Expresia mea favorită este una foarte cunoscută: „Per aspera ad astra” – „Prin greutăți către stele”. Este expresia cu care m-au călăuzit profesorii mei și cu care îi încurajez și eu pe elevi să îndrăznească și să lupte pentru împlinirea a ceea ce își doresc fiindcă idealurile nu se ating ușor, ci prin muncă, perseverență și curaj.
Rep.: Ce le-ați spune celor care consideră că latina este o limbă „moartă”?
C.S.: Latina – limbă moartă, pentru că nu se mai vorbește? Profesorul meu de matematică spunea că „latina este matematica realului”. De ce? Pentru că latina, asemenea matematicii sau șahului, dezvoltă gândirea, logica și intuiția. Nu mai spun că studiul limbii latine este extrem de dificil fără o stăpânire temeinică a gramaticii limbii române. Să mai amintim și de beneficiile pe care cultura grecilor și a romanilor le aduce în domenii precum literatura, istoria, filosofia sau logica?
Rep: Ce aspect al culturii romane v-a plăcut cel mai mult să îl predați? Există o lecție sau un text latin de actualitate care vă face plăcere și l-ați preda ori de câte ori aveți ocazia?
C.S.: Cel mai mult mi-a plăcut să predau despre filosofia lui Cicero și despre filosofia profund umană a lui Seneca. Aș preda oricând poeziile lui Horatius, care îndeamnă la cumpătare și la trăirea vieții din plin, cu bucurie și cu folos, așa cum spune celebrul său îndemn: „Carpe diem!”
Rep: Aveți o întâmplare amuzantă sau memorabilă de la clasă pe care ați dori să o împărtășiți?
C.S.: O întâmplare memorabilă a avut loc la o clasă a XI-a, când elevii m-au surprins îmbrăcându-se în „togă” romană improvizată și interpretând celebrul „Exordium ex abrupto” ciceronian.
Rep: Care a fost cel mai neașteptat lucru pe care l-ați învățat de la elevii dumneavoastră?
C.S.: Elevii pun deseori întrebări neașteptate sau vin cu soluții la care nici nu te-ai fi gândit. Tocmai de aceea, un profesor trebuie să fie mereu pregătit să transforme imprevizibilul în previzibil.
Rep: Ce moment v-a convins că ați ales profesia potrivită?
C.S.: În fiecare moment am știut că mi-am ales profesia potrivită, o profesie pe care am iubit-o enorm. Mi-a plăcut să-i învăț pe copii și să le deschid poarta către această lume a Antichității, dar de o valoare inestimabilă, la care poate că nu ar fi ajuns atât de ușor dacă limba latină nu s-ar fi aflat în programa școlară. Recunosc însă că ultimii ani ai învățământului românesc au adus numeroase provocări administrative și schimbări care îi îndepărtează uneori pe profesori de esența meseriei lor: aceea de a preda și de a forma oameni. Și totuși…
Rep.: Ce planuri aveți pentru perioada de după pensionare?
C.S.: Acum, când un capitol atât de important din viața mea s-a încheiat, probabil că îmi vor lipsi acei ochi curioși care te urmăresc să vadă ce le mai spui, ce le mai explici, ce le mai povestești. În același timp, privesc cu optimism această nouă etapă. Îmi doresc să fac toate lucrurile pentru care până acum nu am avut suficient timp și să mă bucur pe deplin de libertatea pe care o aduce acest nou început.
Rep: Cum ați dori să fiți amintită de elevii și colegii dumneavoastră?
C.S.: Cred că ai mei colegi m-au perceput și își vor aminti de mine ca de un om pe care se pot baza, un bun coleg și un bun colaborator, care s-a străduit întotdeauna să-și îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate și responsabilitate. Iar elevii, cred eu, mă vor păstra în memorie ca pe un profesor drept și exigent. Unii m-au apreciat, alții mai puțin pentru că nu tuturor le-a fost ușor, dar am încercat întotdeauna să fiu corectă și să apreciez obiectiv efortul fiecăruia.
Rep: Dacă ar trebui să rezumați întreaga dumneavoastră carieră printr-un citat latin, care ar fi acesta și de ce?
C.S.: Cred că cel mai potrivit citat latin pentru acest moment este unul aparținând lui Ovidius, marele poet latin care și-a sfârșit viața aici, la Tomis: „Finis coronat opus” – „Sfârșitul încununează opera.”
