Chiar dacă se zice că nu există instituţii care ar pregăti politicieni, societatea noastră niciodată nu a suferit de lipsa acestora – ba dimpotrivă, periodic aceştia apar ca ciupercile după ploaie şi, cel mai grav, ulterior este foarte greu să te dezbaieri de unii dintre ei. Or, şi la nivel central, dar mai ales la nivel local deseori în funcţii cheie sunt promovate persoane bune şi destoinice în domeniul lor de activitate, dar care nu au nimic comun cu fenomenul. Nu voi aduce exemple, ca să nu lezez, Doamne fereşte, onoarea şi demnitatea cuiva, dar şi pe motiv că există şi cazuri fericite – când un om venit întâmplător în politică face faţă lucrurilor şi devine unul „la locul lui”, şi invers – când un politician „de rasă” şi cu pretenţii de mare mahăr devine insuportabil şi nu se lasă plecat din „breaslă” nici în ruptul capului. Or, ziceam şi cu alte ocazii că din politică, sport şi cultură ar fi bine să pleci la timp, cât mai eşti în vogă, dar nu când eşti bătut cu pietre. Ba mai mult – vorba înţeleaptă despre calul bătrân care nu strică brazda şi găina bătrână care face zeamă bună în cazul nostru nu-şi are rostul. Pe malul Bâcului, cu părere de rău, nu se ţine cont de astfel de „mărunţişuri”, iar exemplul pozitiv al altora trece pe alături.
În această ordine de idei, alegerile prezidenţiale recente din România, care s-au terminat cu un fiasco pentru unul din candidaţi sunt o mostră de comportament politic civilizat, deşi într-un fel s-a forţat nota, deoarece doamna Viorica Dăncilă iniţial nu era dispusă să plece de la şefia partidului. De altfel, dacă veni vorba, se creează impresia că PSD nu şi-a prea dorit să câştige în faţa lui Klaus Iohannis, deoarece a avut candidaturi mult mai bune la funcţia de preşedinte, în opinia mea – Olguţa Vasilescu sau Gabriela Firea, bunăoară. Scorul mai mult decât deplorabil obţinut de social-democraţi (aşa ceva nu s-a mai întâmplat în istoria post-decembristă) nu putea să nu aibă consecinţe pentru doamna Dăncilă, dar plecarea domniei sale din funcţie, fie şi cu scârţâială, denotă faptul că nu totul este pierdut şi că PSD-ul ar putea să renască. Până la urmă, totul ce s-a întâmplat este logic şi nu este o noutate pentru România. Să ne aducem aminte cum au demisionat din funcţii premieri şi lideri de partid care nu făceau faţă lucrurilor (în opinia unora) sau trădau interesele de grup sau de partid (în opinia altora). Deseori aceştia nu doar pleacă din funcţie şi nu mai mozolesc ochii oamenilor, dar se transformă în nişte anonimi. Să zicem, cine îşi mai aminteşte astăzi despre foştii premieri Sorin Grindeanu sau Mihai Tudose? Cu siguranţă, peste ceva vreme puţină lume îşi va aduce aminte şi de doamna Dăncilă, deşi aceasta ar putea să mai persiste în memoria oamenilor graţie unor declaraţii spumoase.
Cum se procedează în astfel de cazuri în Republica Moldova? Ca la nimeni alţii! Adică, indiferent ce funcţie ar ocupa cutare sau cutare, acesta atât de tare se cramponează şi se înşurubează în fotoliu încât este aproape imposibil să-l urneşti din loc. Şi dacă îl urneşti, acesta (aceasta) nu se pierde în anonimat, dar se regăseşte pe albia de plutire. Unii dintre ei se transformă în preşedinţi de onoare şi în vicepreşedinţi, alţii devin peste noapte şefi de Fundaţii şi de directori ai fel de fel de instituţii cu denumiri sofisticate. La noi pierderea unor alegeri nu înseamnă o catastrofă şi deloc întâmplător avem atâtea partiduţe care au doar preşedinte şi ştampilă sau preşedintele este discreditat şi nelalocul lui. Să ne aducem aminte de cazurile Ghimpu, Pavlicenco, Prohniţchi, Diacov, Stepaniuc, Krâlov şi atâţia alţii (ce-i drept, primii doi s-au cam lăsat de politică)… Aceştia continuă să are brazdă „adâncă” şi să facă zeamă. Aşa cred ei, cel puţin. Pe de altă parte, multă lume ar zice că dacă nu avem alţii mai buni, să ne bucurăm de aceştia. Ba da, avem oameni buni şi nu puţini, dar ei… s-au născut nu unde trebuie şi nu când trebuie. Să ne aducem aminte de alegerile locale din acest an şi să tragem concluziile de rigoare – sunt oameni buni şi deştepţi, dar ei nu au trecere, fiindcă… nu trebuiesc la nimeni.
Şi încă ceva. După alegerile locale din această toamnă, cea mai populară temă de discuţii prin culoare la Soroca este cea referitoare la legăturile de rudenie dintre nou-aleşii şefi de municipiu şi de raion (preşedintele raionului, primarul municipiului Soroca şi deputatul în parlament Ala Pilipeţchi sunt rude de gradul I). Se vehiculează fel de fel de scenarii, se fac fel de fel de presupuneri, dar se omite un lucru foarte simplu şi foarte important – aceşti oameni nu au căzut de pe Lună şi nu ne-au fost impuşi cu pistolul la tâmplă, dar au fost aleşi de noi sau de cei delegaţi de noi în consiliu. Şi cu asta basta!
Victor COBĂSNEANU
este redactor-şef al săptămânalului
OBSERVATORUL DE NORD din Soroca
