Angajarea fostului premier Viorica Dăncilă într-o funcție de consultant al guvernatorului Băncii Naționale a României ne poate trezi indignarea – cu atât mai mult cu cât decizia lui Mugur Isărescu de a face această angajare decredibilizează imaginea unei instituții cu rol major în asigurarea stabilității financiare –, însă nu surprinde neapărat. Pentru că este parte din dezolantul cotidian anormal.
Angajările pe pile, pe cumetrii, pe criterii strict politice – în contextul cărora termenul ,,meritocrație” nu are nicio noimă –, reprezintă, de ani și ani, o practică în aproape toate instituțiile statului: de la primăria comunală la Guvern. Astfel de angajări sunt punctul de convergență între impostură și complicitatea ticăloasă, cu un cost total incalculabil.
În societatea românească, vedem impostura ivindu-se sub diferite forme. Semidoctism și incompetență mascate de diplome emise în unele cazuri chiar de universități de stat bine cotate. Inflație de doctori. Teze de doctorat plagiate. Cărți, în general științifice, plagiate. CV-uri decorate cu informații mincinoase. Colecții de diplome care fac dovada absolvirii într-un timp extrem de scurt sau chiar concomitent de facultăți, masterate, doctorate, cursuri postuniversitare. Se recurge la ele pentru că sunt văzute ca trambuline în carieră și chei ale unor uși ce duc spre cercuri (mai) înalte. Și nu sunt doar percepute, ci chiar se dovedesc că sunt. Iar când în ecuație există și ,,pedigree politic” sau apartență la vreo castă privilegiată, șansele parvenirii cresc exponențial.
Sunt destule cazuri de impostură care au ajuns în spațiul public; dar vorbim numai de figuri cunoscute, expuse public prin natura funcției. Am avut, de exemplu, un prim-ministru, Victor Ponta, care și-a plagiat teza de doctorat, care mințit ani de zile, cu dezinvoltură, că lucrarea nu e plagiată și pentru care un ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, a modificat legea în încercarea de a-l exonera de răspundere. Am avut un alt premier, Sorin Grindeanu, în al cărui CV erau menționate cărți care nu sunt de găsit niciunde, pentru că nu există. Am avut și avem o cohortă de doctori plagiatori care au împânzit și contaminat mediul de securitate și apărare națională, Justiția, mediul academic. Am avut un ministru de Finanțe, Eugen Teodorovici, căruia i s-a făcut cadou, pur și simplu, o diplomă în securitate națională. Avem semidocți trecuți cu brio prin cursuri postuniversitare sau doctorate în politică externă, în siguranță națională și ordine publică ori în apărare și securitate; devenise, la un moment dat, cutumă ca orice „Mitică Cias”, absolvent de Construcții, Petrol și Gaze sau Horticultură, care visa la o carieră politică în liga mare, să obțină diplome de la pepinierele academice ale SRI, MApN și MAI. Avem academicieni de paie, care se dau experți în securitate națională sau oameni de știință, în fapt vânători de sinecuri. Din peisaj nu lipsesc agramații pe care i-am întâlnit în Parlament, în Guvern, pe care i-am ,,exportat” și în Parlamentul European. Lista, însă, ar fi mult prea lungă pentru ca numele lor – și vorbim doar despre cei intrați în atenția publică – să poată fi menționate într-un articol.
Unii, de fapt cei mai mulți dintre ei, nu au răspuns în niciun fel. Alții, umilitor și dezarmant de puțini, au rămas fără titlurile de doctori, dar atât; nicio instituție a statului nu i-a acționat în judecată pentru a recupera prejudiciul pe care l-au produs încasând în mod ilegal bani în temeiul unei diplome care s-a dovedit ilegală. Nu au răspuns nici cei care le-au dat diplome ilegale sau chiar false. Agramații au plecat din funcțiile care ni i-au revelat în respectiva postură, dar au făcut-o pe motiv de încheiere a mandatului, nu prin demisii sau demiteri, acum fiind în altele, poate doar mai puțin expuse public. Iar ,,pilele” submediocre plantate în cam toate instituțiile statului sunt de neclintit.
Impostura, scriam cândva, a ajuns omniprezentă în societate, chiar triumfă, pentru că, poate, extinsă la un nivel insondabil, a cangrenat fibra morală a unei mari părți a populației. Și mai cu seamă pentru că există toxice și solide lanțuri de complicități în instituții ale statului, chiar în justiție, între oameni al căror parcurs profesional e maculat în mod similar.
(Text publicat în ,,Puterea a cincea”)
