Pentru persoanele care au calitatea de pacient pe lista unui medic de familie, legea după care funcţionează un asemenea sistem este înţeleasă la modul cel mai simplu: pentru a beneficia de servicii medicale sub forma „pachetului minim”, fiecare cetățean trebuie să fie înscris la un medic, care îndeplineşte, din punct de vedere profesional, calitatea de medic de familie. La rândul său, medicul de familie va primi remuneraţia lunară conform punctajului întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate, în funcţie de numărul de pacienţi, la care se adaugă, tot pe bază de punctaje, valoarea serviciilor efectuate către pacienţi în intervalul de o lună.
Un ordin de ministru, de pe vremea liberalului Eugen Nicolăescu, stauează o serie de practici între medicii de familie, ce se încadrează stric în zona comercială. Ordinul 1322/2006 semnat de ministrul amintit aprobă normele de stabilire a criteriilor şi metodologiei de preluare a activităţii unui praxis existent. Adică, a unei activităţi de medicină de familie. O astfel de activitate „reuneşte patrimoniul de afectaţiune profesională (n.a., aparatura medicală), infrastructura cabinetului şi clientela reprezentată de pacienţi şi alţi beneficiari ai serviciilor oferite de cabinet”. Şi, pentru ca torul să fie încadrat şi înţeles în termenii comerciali, ordinul ministerial stabileşte şi „Modalităţile de preluare a activităţii unui praxis: vânzarea cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la titlul III din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii; schimbul; donaţia, legatul, făcute în condiţiile Codului civil (art. 800 şi următoarele); d) locaţiunea (art. 1410-1490 din Codul civil), comodatul (art. 1560-1575 din Codul civil), uzufructul (art. 517-564 din Codul civil); e) aportul la capitalul social”.
Am scris aceste rânduri pentru că, din întâmplare, am aflat despre încheierea unei tranzacţii comerciale, întocmirea de acte de vânzare – cumpărare, între doi medici de familie, într-o comună din apropierea municipiului Buzău. Doctorul care renunţa la cabinet a vândut către un alt medic de familie locaţia, mobilierul şi… pacienţii, la preţul de 10.000 de euro! La cald, informaţia şochează, pentru că nu este vorba despre o tranzacţie negociată într-un magazin, un birou de companie profilată pe producţie, sau, de ce nu(?) la Obor! Peste 2.000 de pacienţi, cetăţeni care formează o comunitate umană, au fost vânduţi, laolaltă cu birourile, dulapurile, cuierele şi patul pentru consultaţii la preţul de 10.000 de euro. Aproximativ 500 de milioane de lei vechi.
Specialiştii în domeniul asigurărilor de sănătate spun că lucrurile sunt în ordine, şi că astfel de tranzacţii se desfăşoară în condiţii legale. De altfel, un paragraf de mai sus arată tocmai astfel de realităţi. Totuşi, care ar fi baza de calcul pentru a afla preţul (comercial) unui pacient? Aceeaşi specialişti spun că fiecare pacient are o valoare punctuală, „per capita”(!) de 8,95 lei. Valoare stabilită la nivelul trimestrului I, anul 2022. Un calcul simplu arată că pentru cei 2.000 de pacienţi medicul vânzător a primit aproximativ 180 de milioane de lei vechi. Suma în completare, până la 500 de milioane se încadrează… unde?
