Vă mai amintiți de Doctoru’, fostul lider al social-democraților buzoieni, care, atunci când vorbea despre partidele din opoziția din județ, le denumea ONG-uri?
Dar de George Scutaru, fost președinte al PNL Buzău, care, într-un moment de euforie generat de un scor bun la alegerile locale din 2012, a exclamat: „PNL Buzău nu mai este un ONG, ci un partid puternic”. Și avea dreptate. Numai că, după 12 ani, politichia de pe malul Buzăului pare să se întoarcă acolo de unde a plecat, iar formațiunile politice din opoziția locală tind să ajungă din nou la talia unor ONG-uri. Acum este momentul să îmi cer scuze distinșilor membri ai multor organizații neguvernamentale de pe aceste plaiuri, căci, de la Doctoru’ încoace, referirea la ONG-uri s-a făcut în niciun caz privitor la calitatea oamenilor, ci la reprezentativitate. Și aici este ceva de discutat, căci dată fiind dezvoltarea și activitatea prestigioasă a multor ONG-uri la nivelul județului, membrii și voluntarii acestora ar avea tot dreptul să se simtă inconfortabil în legătură cu această comparație, iar politicienii din opoziție ar avea toate motivele să se alarmeze.
De ce spun acest lucru? Anul 2020 a dovedit cât de păguboasă este politica de a arunca cu noroi și de a contesta orice măsură ori investiție a unui primar ajuns în funcție cu patru ani înainte, cu chef de treabă și cu dorința de a schimba ceva ce nu se clintise timp de 20 de ani. Anul 2020 a dovedit că unul dintre cei mai eficienți agenți electorali ai PSD Buzău, în general, și ai primarului Toma, în particular, au fost oamenii din opoziție care au adoptat politica electorală descrisă mai sus. Fără opoziția dirijată la acea vreme de ex-deputatul Adrian Mocanu, scorurile lui Constantin Toma și a echipei sale de consilieri locali nu ar fi fost atât de mari.
Odată cu dispariția temporară din peisaj a lui Mocanu, locul acestuia a fost luat de cetățeanul care se făcea că nu înțelege că dacă zugrăvești baia faci praf și mizerie în toată casa. Și a continuat aceeași politică. Culmea ironiei, locul i-a fost luat tocmai de mentorul său într-ale contestării administrației municipale. Așadar, după ce insul respectiv a dat praful de Buzău pe un rahat din Capitală – ce-i drept un rahat frumos mirositor și generator de remunerație pe măsură -, politica în cauză a continuat. Numai că, de data aceasta, principalul actor tace cuminte, își face o campanie pozitivă și dă cu barda doar pe la țară. În municipii, își lasă subalternii să arunce cu noroi.
Mă așteptam ca, măcar în campania electorală, aceștia să renunțe la vânătoarea de pavele deplasate cu câțiva milimetri sau să plângă după o Piață a Daciei ceaușistă. Ori să comenteze la adresa unor lucrări care le vor aduce la robinete o apă mai curată. Ori să compare prețul unei tone de apă cu cel al unui litru de apă plată. Ori – dat fiind că duminică sunt și alegeri europarlamentare – să mimeze că nu pricep că banii europeni pentru mobilitate urbană sunt meniți unor investiții care să încurajeze transportul ecologic, verde, pe cel în comun, și nicidecum pe cel cu mașinile personale cu motoare termice.
Nu au făcut-o și, pe cale de consecință, se vor îndrepta spre statutul la care făcea referire Doctoru’. Și știți de ce? Pentru că buzoienii nu sunt proști.
